251 matches
-
totul era limpede. Îl asculta, chiar și când judecata lui Îi dicta altfel. Dar, printre colegi, erau unii care răspândeau bârfe răuvoitoare și ar fi dorit să scape de el. — Înfipt mai e. — Peste tot Își bagă nasul. — E un maimuțoi care maimuțărește munca. Când cineva face valuri, e firesc să atragă nemulțumirea celorlalți, așa că, Tokichiro trata În general aceste bârfe cu nepăsare. Planul lui de reamenajare a bucătăriilor fu aprobat atât de bucătarul șef, cât și de Nobunaga. Puse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
munți de cărbuni, ca dovadă a cheltuielilor inutile. — E Domnul Kinoshita! Domnul Kinoshita a venit! — Cine-i Kinoshita ăsta? — Domnul Kinoshita Tokichiro, care se Îngrijise de cărbunii și de lemnele de foc. Își face rondul, cu o mutră acră. A, maimuțoiul ăla? — Faceți ceva cu cenușa! Tinerii samurai se grăbiră să acopere jarul roșu cu cenușă și puseră ce arsese În lădița de cărbuni, arătând foarte mulțumiți de ei Înșiși. — Sunteți aici cu toții? Intrând, Tokichiro se Înghesui prin grupul lor și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se dojeni că nu fusese mai judicios, nu fiincă ar fi vorbit din rea voință sau din teamă, ci pentru că el unul nu dădea prea multă importanță acestui fapt. În plus, gândea că ar fi dus la critici cum că Maimuțoiul era un lăudăros. Putea recunoaște În sinea lui: „Așa este; sunt puțin lăudăros.“ Cu toate acestea, oamenii meschini și pedanți care, din cauza firii sale guralive, Îl judecau greșit sau prejudecăți Împotriva lui, n-aveau să-i fie aliați niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de fiecare dată, iar ea a trimis darurile Înapoi, cu excepția acelora de la ocazii deosebite. Mataemon Își privi fiica, apoi pe Tokichiro. — Ca tată, sunt Întotdeauna În alertă, dar adevărul e că am fost neglijent. N-am știut. Auzisem eu că Maimuțoiul e un om șiret, Însă nu mi-am imaginat niciodată că l-ar interesa fiica mea! Tokichiro se scărpină În cap. Era foarte jenat, roșind pînă-n vîrful urechilor. Când Mataemon izbucni În râs, fu ușurat, dar culoarea din obraji nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fuseseră chemați și ei și Începeau să pornească spre casă, În grupuri mari. Ukon Îi convocase pe maiștrii zidarilor și ai tâmplarilor și discutau despre munca de a doua zi. Dar, când Își auzi subalternul, se ridică În picioare: — E Maimuțoiul? L-ai oprit? Adu-l aici. Dacă nu-l mustru acum, o să se-nvețe prost. Tokichiro se apropie, fără o vorbă de salut fără să se Încline. Părea să spună, arogant: „M-ai oprit din drum. Ce vrei?“ Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
adânc, ca omizile În gogoașă. Până și maiștrii, care munciseră alături de lucrători, se culcaseră la pământ și adormiseră, de cum se terminase construcția. Nobunaga privi această ingeniune de la distanță. Își dădu seama, Încă o dată, cât de mult subestimase capacitățile lui Tokichiro. „Maimuțoiul ăsta! Știe cum să facă oamenii să lucreze! Dacă are priceperea de a pune muncitorii să trudească până la epuizare, ar trebui să-l numesc În fruntea unor soldați instruiți și s-ar putea să ajungă un mare comandant. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
numai că renunțase la Nene, dar Îl și influențase pe Seniorul Nagoya să treacă la fapte. Am auzit că Seniorul Nagoya a mijlocit În favoarea lui. Pe lângă asta, Asano Mataemon i-a dat consimțământul, așa că Înseamnă că Îl consideră promițător pe Maimuțoi, Într-un fel. Și, astfel, mai Întâi printre colegi, apoi, și În rândurile oamenilor de rang superior și inferior, reputația lui Tokichiro creștea prin această căsătorie, iar bârfele răutăcioase erau trecute sub tăcere. Pe Tokichiro, Însă, nu-l interesau bârfele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care le lua În posesie făcuseră parte din Mino. Terenul pe care i-l oferise Nobunaga valora cinci sute de kan-i, dar cel cucerit făcea mai mult de o mie. Când află acest lucru, Nobunaga spuse, cu un zâmbet forțat: — Maimuțoiul ăsta ar putea să cucerească singur Întreaga provincie Mino. Există pe lumea asta oameni care nu se plâng niciodată. Sunomata era asigurat. Nobunaga se simțea de parcă ar fi cucerit deja provincia Mino. Însă, chiar dacă se putuseră strecura În Mino, vatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fost imposibil ca mica armată din Owari să cucerească provincia Mino printr-o tactică obișnuită. Și nu era numai atât. După construirea castelului, dușmanul Își dădu seama de propria sa neglijență dinainte și Îl privi mai atent pe Hideyoshi. Acel Maimuțoi apăruse din neant și, cu toate că nu fusese folosit În scopuri deosebit de importante de către clanul Oda, era, În mod clar, un războinic capabil și plin de resurse, care știa cum să-și distribuie oamenii. Importanța sa creștea În ochii inamicului chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a nu se mișca, orice-ar fi fost. Undeva, În grădină, Hideyoshi auzi glasurile nevinovate a doi copii mici, care se străduiau să nu izbucnească În râs. Îl priveau prin deschizăturile gardului din jurul ceainăriei. — Ia te uită ce mutră de maimuțoi are! — Da! Chiar așa arată. — Mă-ntreb de unde a venit. — Trebuie că-i un mesager de la Zeul Maimuță. Hideyoshi Întoarse capul și-i zări pe copiii ascunși după gard. În timp ce el fusese absorbit de desenul de pe ibric, cei doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
copii Îl observaseră În secret. Hideyoshi Începu, dintr-odată, să jubileze. Nu se Îndoia că erau doi dintre cei patru copii ai lui Nagamasa - băiatul, Manju, și sora lui mai mare, Chacha. Le răspunse cu un surâs. — Uite! Zâmbește! — Domnul Maimuțoi a zâmbit. Cei doi copii Începură imediat să șușotească. Hideyoshi se prefăcu că se Încruntă la ei. Acest lucru avu și mai mult efect decât zâmbetul. Văzând că străinul cu față de maimuță intra atât de repede În jocurile lor, Manju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
departe, cu o remarcă fugară: — Bună treabă, Sebei. Sebei bătu din picior cu furie. — Până și Seniorul Nobutaka a fost destul amabil ca să coboare În fața noastră, dar omul ăsta e atât de arogant Încât trece cu palanchinul mai departe. Poate Maimuțoiul și-o fi Închipuind că deja conduce țara, spuse el, destul de tare pentru ca toți cei din jur să-l audă, dar, mai mult de atât, nu putu face nimic. Ikeda Shonyu, Takayama Ukon și ceilalți aveau același rang cu Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
subtil, dar propria lui Înfățișare aparte era foarte potrivită pentru asemenea situații. — Senior Katsuie, nu te supăra din cauza asta. Nu face nimic, spuse el, ambiguu. Se prefăcea În mod vădit că ar fi fost beat. — Nu te preface. Maimuță! Băi, Maimuțoiule! În seara aceea, Genba se comporta și mai arogant decât de obicei. — „Maimuță!“ Na că mi-a scăpat, da’ nu-i ușor să te dezveți de un nume pe care l-a folosit toată lumea, timp de douăzeci de ani. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Na că mi-a scăpat, da’ nu-i ușor să te dezveți de un nume pe care l-a folosit toată lumea, timp de douăzeci de ani. Așa e, „Maimuța“ e numele care-mi vine În minte. Demult, era ca un maimuțoi netrebnic fugărit de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, În schimbul de noapte. Am auzit că Într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vine În minte. Demult, era ca un maimuțoi netrebnic fugărit de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, În schimbul de noapte. Am auzit că Într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
uneori, În schimbul de noapte. Am auzit că Într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, În timp ce În gură simțeau un gust acru. Nu era o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, În timp ce În gură simțeau un gust acru. Nu era o situație oarecare. Se prea putea ca, dincolo de ziduri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dar fiecare oaspete simțea fiori pe șira spinării. Hideyoshi așteptă ca Genba să termine, apoi râse sonor: — Nu, Senior Nepot, mă Întreb de unde-ai auzit asta. Mă duci cu gândul la o amintire plăcută. Cu douăzeci de ani În urmă, maimuțoiul ăsta bătrân avea reputația de a se pricepe la masaj și toți cei din clanul Oda mă puneau să le frec oasele. Picioarele Seniorului Katsuie n-au fost singurele pe care le-am masat. Și apoi, când mi se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. — Într-adevăr. Se Înroșea imediat la față. — Dar Îmi aduc aminte că, pe vremea când erați tineri, adesea petreceați toată noaptea bând Împreună. — Da, În materie de dezmăț, Maimuțoiul ăla tânăr nu obosea niciodată. Era specialist. Eu, ori de câte ori beam prea mult, cădeam de pe picioare și adormeam, oriunde m-aș fi aflat. — Presupun că Încă mai sunteți prieteni apropiați. — Nu tocmai. Nimeni nu e mai puțin demn de nădejde decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puțin. Faptul că luptătorii odihniți din armata clanului Maeda intraseră pe teren deveni o extraordinară sursă de putere pentru soldații lui Genba, precum și pentru Genba și ofițerii care-i mai rămăseseră. — Nu vă retrageți nici un pas până nu văd capul maimuțoiului ăluia blestemat În vârful uneia din lăncile noastre! Nu-i lăsați pe cei din clanul Maeda să-și râdă de noi! Nu vă faceți de rușine! Încurajându-i, Genba mergea printre ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
uneori, copilul emițând sunete ciudate, fără semnificație. Dacă limbajul este dezvoltat, se observă o discrepanță între posedarea vocabularului și abilitatea de a-l folosi ca mijloc de comunicare socială. Astfel un copil de trei ani pronunță stereotip cuvinte grele ca "maimuțoi", "greață", "gheretă", fără a le insera însă într-o conversație utilă. Structura gramaticală este imatura, ecolalia imediată sau întârziată, stereotipiile, neologismele și utilizarea neadecvată a pronumelui personal, este frecventă. Copilul vorbește despre el la persoana a II-a sau a
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
orășel german îl prezintă ca fiind propriul nepot, iar lumea îl ia drept... englez. Urangutanul urmează cursuri de dans, scrie poezii, joacă și cărți, se îmbracă elegant, toți tinerii încep să se ia după degajatul dandy. Foarte cultivat e și maimuțoiul Milo din povestirea romanticului E.T.A. Hoffmann, Știre despre un tânăr cultivat: pictează, sculptează, ba chiar a făcut o statuetă cu iubita lui (maimuță) sub forma unei Diane antice; cântăreț, compozitor... cita din Shakespeare! Cu E.T.A. Hoffmann are loc
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
o foarte bogată galerie de personaje memorabile, parcă zugrăvite de pana maestrului Caragiale. Oricum, o lecțioară mi-a intrat și mie bine în cap tot căscând gura la televizor: nu exiști, dacă nu apari la televizor, ba mai mult, orice maimuțoi paranoid, dacă apare, are tot felul de porți ale simpatiei deschise, te pomenești cu el cațărat în topurile de popularitate aberant de sus, înaintea lui Titulescu, Sadoveanu, Saligny și chiar a lui Caragiale. Despre vizibilitatea publică a scriitorilor români Iar
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
lunateci, același ton îndepărtat ca și cum o voce alta decât a lui își face loc prin ceață. „Odată ce înaintezi în vârstă unele lucruri pe care le iubeai s-ar putea să nu ți se mai pară așa speciale. Cum ar fi maimuțoiul din cutie. Poate o să realizezi că este doar o tinichea cu un animăluț de pluș înăuntru. Și atunci vei uita acele câteva lucruri pe care le-ai iubit cu adevărat. Și când o să ajungi la vârsta mea poate or să
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
21 martie 1839) și 160 de la nașterea lui Rimski-Korsakov (18 martie 1844). Un excelent „bilanț” este articolul dlui C. Trandafir intitulat Despre starea literaturii române, azi, sugerat de dezbaterile recente pe aceeași temă dinViața românească și Familia. Cine să fie Maimuțoiul din tableta poetului Ion Stratan? Citiți-o și trimiteți-ne numele presupus în plic! * Un pronunțat caracter local, dar cu materiale de calitate bună, are REVISTA ROMÂNĂ a „Astrei” de la Iași. Am văzut recent numărul 1 din martie 2004 (anul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]