691 matches
-
și izolat cu totul de circulație, unde se ducea adesea când era singur. Acolo nu o adusese niciodată pe Solange. Își păstra acest refugiu pentru orele de desăvârșită singurătate 296. Nevoia de a avea o altă identitate revine. Erosul și maladivul, Solange și spațiul sanatoriului îi amintesc lui Emanuel de faptul că nu poate fi decât ceea ce este. Emanuel, ca și personajul Întâmplărilor, realizează kierkegaardian că ,,eului nu-i este dat să fie decât eu". Soluția pe care Emanuel o găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Sanatoriul acționează asupra personajelor ca un drog care se insinuează lent și definitiv. Odată intrat în acest spațiu există ceva care te împiedică să-l părăsești. Comportamentul devine automatizat, reacțiile previzibile, coordonatele în care se scurge viața sunt eros thanatos. Maladivul este punctul comun al tuturor. Fiecare personaj trăiește o poveste de dragoste, fiecăruia îi este destinat să moară într-un anumit fel. Romanul vorbește despre istoriile celor care încearcă să evadeze din acest spațiu fără a avea regrete, fapt aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pentru lumea circului. Măștile au un rol foarte important în tablourile pictorului expresionist. Culorile închise, fețele schimonosite au rolul de a accentua luminozitatea sufletului personajelor sale. Este și cazul lui Quitonce. În spațiul acesta al sanatoriului, definit prin thanatos și maladiv, povestea de iubire dintre Emanuel si Solange nu are niciun viitor. Prin iubire, personajele bonave, nu fac decât ,,să înșele" destinul care le-a fost dat, sperând că într-o zi vor putea fi altfel. Erosul oscilează între iluzie și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Cert este că profilul optimist-dezinhibat din paginile de început ale lui The Big Sleep nu va mai fi regăsit în nici unul din romanele ulterioare. În ultima creație chandleriană, Playback, personajul e aproape desfigurat de singurătate, descurajare și disperare. Rătăcirile, reveria maladivă, exprimarea amară a frustrărilor, intrarea într-o fază a mecanicității pure sunt aspecte ce sar în ochi de îndată ce începi să parcurgi romanul. „Am pășit ușor, fără țintă, dar știam unde am să ajung. Pentru că am ajuns întotdeauna” - iată o construcție
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că scriitorul a știut să urmeze logica devenirii interioare a personajului e de ordin secundar. E limpede, însă, că The Little Sister propune investigarea unui alt tip de infern: unul ce-și are rădăcinile în solul domestic, al unei familii maladiv îndrăgostite de bani, pentru a-și întinde ramurile în cercurile dominate de nevroză și violență ale industriei cinematografice. Solicitat la maximum de contractul care-l lega de Paramount, Chandler manifestă pe tot parcursul scrierii cărții o vizibilă stare de irascibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
școală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, își vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescența însă scoate la iveală fondul intim al lui B., care este acela al unui inadaptabil, de o sensibilitate aproape maladivă. Pe neașteptate, el se eclipsează din orizontul imediat al urbei, ceea ce face ca, în 1932, zvonul despre moartea lui să se întindă fulgerător. Câteva necroloage deplâng stingerea prematură a unui bard nefericit. În scurtă vreme, lucrurile se lămuresc. Din pricina firii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
unei domnii centralizate. Ivirea lui, crede scriitorul în Ochire retrospectivă, a fost, de aceea, providențială, greșeala Lăpușneanului fiind că nu s-a sprijinit pe norod. Adevărul este că autorul se lasă fascinat de demonismul personajului, trăsătură ce denotă o fire maladivă. Nuvela are o tensiune crescândă, putând fi asemănată cu o piesă în patru acte, fiecare purtând un motto rezonant („Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...”, „Ai să dai sama, doamnă!...”, „Capul lui Moțoc vrem...”, „De mă voi scula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Cadrul înconjurător contribuie la crearea impresiei de melancolie: ploaie, umiditate, vânt ("Auzeam cum se răsucesc cu furie, aproape agresiv, cum trosnesc copacii mari din jur și acest zgomot mă cufunda în cea mai copleșitoare melancolie"). Mai târziu, o ceață sufocantă (maladivă, "morbidă") îl va împiedica să iasă din casă. Ca și în Prăbușirea casei Usher, naratorul este cuprins de o "anumită teamă nerațională și nedefinnită" în fața frumuseții sălbatice a unui loc bântuit de un farmec obscur care pune nervii la încercare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fi în lumea morților". Bătrânul al cărui nume îl ignorăm 447, este ca și Roderick Usher, ultimul descendent în linie directă al uneia dintre cele mai nobile familii din provincie. El are ca și acesta o extremă sensibilitate, "rafinamentul devenit maladiv" de ultim reprezentant al unei mari familii și conștiința unei iremmediabile dispariții 448. Zgomotele auzite sunt sub semnul unei percepții invizibile. Dacă Lady Madeline își anunță astfel întoarcerea sa într-o lume suferind de o hipersensibilitate la sunet, Lucia, fiică
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și-a dat demisia, "el părea mai bătrân, mai obosit, mai ridat, dar mai dolofan iar mersul lui era cu totul diferit de mersul suplu, ca electrizat la articulații, al asistenților, el era lent, un pic șchiopătat, cu un caracter maladiv și distins" (282). Lui K. care se miră de această brutală metamorfoză, îi răspunde: "Asta pentru că sunt singur. Când sunt singur, tinerețea voioasă și-a luat zborul" (283). Personajele șchioape, care au gută, țintuite în pat, cuprinse de somn, incapabile
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rece și umedă; sângele, corespunzător aerului, căci este umed și cald; fierea galbenă, corespunzătoare focului, căci este caldă și uscată."118 Toate aceste componente determină anumite comportamente ale omului și implicit în cazul în care sunt dezechilibrate boli sau stări maladive. Sub impulsul acestor teoretizări s-au realizat intervenții medicale până în perioada modernă. În perioada scolastică, înainte de 1135, Anon, în De mundi constitutione preciza: Există, într-adevăr, în om patru umori care imită diversele elemente; ele sporesc în perioade diferite, domnesc
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mesajul că nu putem ignora trecutul, cum sunt Îndemnat, el există independent de noi, ne-a impregnat, s-a transmis și celor de după noi, pe care i-am format. Dar mă izbesc adesea de un zid. Întâlnesc uneori o prudență maladivă, o teamă bolnavă de a afla adevărul despre acest traumatizant trecut recent. Procesul de afectare a atitudinilor și reprezentărilor sociale, a conștiinței comune, constituie un proces continuu, spun studiile, durează cel puțin două trei generații. Încerc să explic că imaginea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
patru umori ce stau la baza funcționării echilibrate a corpului sunt și garantul funcționării normale sau anormale a psihismului. Este o primă și excelentă înțelegere atât a unității bio-psihice, cât și a legăturii dintre fond și episodul de viață trăit maladiv. La baza sistemului stau patru umori: sângele, flegma (pituitaă, bila galbenă și cea neagră. Ele pot fi în exces sau în deficit, în echilibru sau dezechilibru, în permanență sau circumstanțial. Predominarea constantă a uneia dintre umori definește un tip temperamental
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi”, fapt ce subliniază rolul important al factorilor de mediu, care - în concepția actuală - integrează și perioada perinatală și reprezintă, în ansamblu, 50% din influențele personogenetice. După Falconer și Mackay (1996Ă, mediul integrează și factorii prenatali, calitățile nutriției și stările maladive materne. Influențele genetico-familiale, alături de cele biologice, condiționează calitățile parentale - inclusiv capacitățile de investiție parentală diferențiată (Sulloway, 1998; Rowe, 1981Ă -, dar și felul în care copiii și adolescenții își privesc părinții. Familia parentală se consideră că influențează în mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
unor procese degenerative ale sistemului nervos de natură constituțional-ereditară. Aceasta corespunde și conceptului de inferioritate psihopatică introdus de Koch (1891Ă, care părea că îl va înlocui pe cel de moral insanity. Koch integrează „inferiorității psihopatice” o gamă largă de condiții maladive psihiatrice, doar într-o mică măsură termenul fiind raportabil la personalitățile patologice de tip antisocial și borderline. În același cadru se situează și caracterele „inferioare”, selectatea dintre delicvenți și descrise de Babinski și Ceciott, citați de Gorgos (1989Ă. Oricum, atributul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
devine - în opinia autorului amintit - un element predictiv pentru personalitatea psihopatică, în cazul căreia ostilitatea nu este un atribut al vieții interioare, ci este orientată spre lumea din jur. De altfel, Alexander (1935Ă a elaborat și o ierarhie a entităților maladive, care include în ordinea crescândă a gravității: nevrozele, caracterul nevrotic, psihozele și criminalitatea propriu-zisă. În ultima sa lucrare The Moods of Crime (1935Ă, este reliefat faptul că manifestările antisociale sunt o rezultantă a interferențelor dintre predispozițiile constituționale, procesele intrapsihice, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și comportamente neobișnuite și care nu suferă de nici una din bolile psihice cunoscute și diagnosticate până atunci. Ei concluzionează că personalitatea psihopatică s-a consacrat ca și termen utilizat pentru a evita o judecată morală sau se substituie unei entități maladive de etiologie incertă. Termenul a fost rapid adaptat de justiție, iar sub genericul de tulburări psihopatice i s-a adăugat o conotație subiectivă. Astfel Legea Sănătății Mintale, adoptată în 1959 în Marea Britanie, folosește formula pentru a justifica internările nevoluntare. Pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt dependente de predispozițiile temperamentale. În cazul personalităților patologice, devin persistente și obiectivabile comportamental doar componentele maladaptative. În același context, Graham și Stevenson (1987Ă consideră că atributele temperamentale care induc tulburări de comportament sunt, la vârsta copilăriei, asimilabile unor episoade maladive. Pe de altă parte, în structurarea unei personalități patologice intervin, pe lângă trăsăturile dominant moștenite, o diversitate de factori ambientali. Se conturează astfel concluzia că personalitatea normală reunește trăsături temperamentale și caracteriale cu rol adaptativ obiectivabil, iar în cazul personalităților patologice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ale sinelui. Viziunea lui Livesley asupra tulburărilor de personalitate e sintetică și puțin eclectică. Ea se impune prin sublinierea faptului că e vorba de o tulburare psihică specifică, distinctă de altele, dar de aceeași natură cu aceasta, în cadrul unui continuum maladiv. Viziunea categorială nu e promovată, varietatea de manifestare fiind asigurată prin dimensiuni și clustere, dar concepția sa e compatibilă cu cea categorială, fiind într-un fel complementară acesteia. Demersul general a lui Livesley în aria tulburărilor de personalitate a mers
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la TP obsesiv-compulsivă. Pe de altă parte tot cercetările recente au demonstrat că debutul acestei boli este cel mai frecvent în perioada infanto-juvenilă și la vârste tinere astfel încât se ridică problema în ce măsură TP obsesiv-compulsivă nu e deseori sechela acestor episoade maladive precoce (KORAN, 1999Ă. Aceeași întrebare se ridică și în perspectiva corelației între o serie de tulburări anxioase și unele forme de TP din clusterul C. În ICD-10 (1992Ă se identifică o categorie specială de tulburări psihice care constau într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
servicii semi-ambulatorii sau ambulatorii care să aibă ca obiectiv țintă îngrijirea și tratamentul persoanelor cu tulburări de personalitate pot conduce și ele la rezultate. În perspectiva medico-psihiatrică, diferențierile dintre tulburările de pe Axa I și II în măsura în care sunt considerate împreună stări maladive, nu apar întotdeauna ca suficient de justificate. Distincția temporală - a duratei - e reală dar se distribuie pe un continuum cu doi poli. De aceea, din punct de vedere medical cei ce optează pentru a se șterge această distincție își mențin
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Cu toate acestea abordării terapeutice a tulburărilor de personalitate i se acordă o atenție particulară în ultimii ani, toate programele încercate fiind de dată recentă. Ele se adresează decompensărilor personalităților patologice corespunzătoare unor evenimente sau situații critice, manifestărilor unor episoade maladive de Axa I instalate pe un teren personopat sau însăși dominantelor dimensionale ale structurărilor dizarmonice. Scopurile strategiilor terapeutice adaptabile tulburărilor personalității pot fi formulate cu o acuratețe sporită atunci când simptomele psihopatologice asociate nu au rădăcini personologice, când pacientul își manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
asociază și tehnici comportamentale presupun existența unei complianțe terapeutice semnificative și în mod tradițional apelează la ședințe de scurtă durată orientate spre diminuarea intensității manifestărilor și cultivarea abilităților adaptative în principalele roluri existențiale. Ele sunt aplicate și în diverse condiții maladive de Axa I precum tulburările afective, cele de control al impulsurilor, tulburările somatoforme și în abuzul de substanțe psihoactive. Eficiența lor este inconstantă și parțială, astfel că în depresii deși rata efectelor pozitive este peste 60% imediat după aplicarea intervenției
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
1991Ă. ESPY (1994Ă subliniază câteva din caracteristicile dinamicii mediului familial care se repercută asupra comportamentului individual și anume decepțiile, amenințările, trădările, pedepsele fizice. Se știe că atitudinea parentală poate influența direct sau indirect structurarea personalității copiilor sau instalarea unor episoade maladive ale Axei I. Astfel părinții pot contribui direct la modelarea unor comportamente adaptative disfuncționale ale copiilor sau indirect, prin stimularea și promovarea unei comunicări deschise între generații. Pot fi astfel prelucrate și depășite împreună eșecuri, frustrări, abuzuri pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
rolul vârstei pacienților devine decisiv în formularea oricărei strategii terapeutice și în aprecierea nivelului ei de eficiență. Trebuie subliniat faptul că abordarea terapeutică a manifestărilor psiho-comportamentale ale personalităților patologice devine o condiție fundamentală a eficienței strategiilor terapeutice adresate diversității episoadelor maladive și bolilor Axei I. Aceasta pentru că dimensiunile temperamentale și caracteriale sunt reconfirmate mereu ca factori prognostici și reabilitativi de primă importanță în psihiatrie dar și în medicina somatică. Cunoașterea și înțelegerea dinamicii lor ne sprijină pe calea de aur a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]