594 matches
-
muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de noroi. George își aduse aminte. Nu fusese un vis. Totul se întâmplase aievea. Mașina se prăvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținea sub observație atât pe Diane cât și pe George. Eu, care mi-am dat seama de obiectivul lui George, făcusem un ocol pe „Calea comercială“, ieșisem pe chei dincolo de podul de fier și mă urcasem pe pod, pe un maldăr de obiecte casnice pe care le aruncase cineva, în mod ilicit, acolo. Din punctul meu de observație îi puteam vedea atât pe George cât și pe partenerii mei de urmărire. Seara nu s-a încheiat cu un deznodământ dramatic, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o lumânare sau să recite o formulă; trebuia să simtă că face ceva pentru a-și potoli starea de spirit. Promenada era pustie, cufundată în tăcere și, pe jumătate, în întuneric. Măsuțele fuseseră date într-o parte, scaunele așezate în maldăr, unul peste altul. Barul era acoperit cu o pânză albă. Tom făcu câțiva pași, conștient de umbra lui lungă, care-l însoțea. Un flux de teamă fizică îi inundă trupul, de la mijloc în jos, o senzație presantă, vertiginoasă, excitantă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor. Nu era o față, ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scormonește și agonisește. Asta-i ereditatea, karma lui! Este bucățică ruptă de hoitar! Plămadă de ghenonaut! În nici un caz nu renunță el, Zgârcilă, la așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr de sticle, borcane și ambalaje goale din plastic, bașca o mie și una de alte catrafuse și nimicuri disparate, care încadrau sobița de tuci din colțul de la răsărit al hrubei, de sub copia înrămată a icoanei Maicii Domnului din Kazan, o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toți fiind amplasați în locuri căldicele sau chiar în centre de putere politice sau culturale. Cartea Alexandrei Tomiță mi-a reamintit de forța aproape didactică a exemplului bine ales. Este valoroasă prin munca de identificare a textelor exacte într-un maldăr de moloz. Nu excelează (sau poate asta urmează să vină) la capitolul teorie sau ideologie. Katherine Verdery este o referință pomenită la nesfârșit, lucru deranjant. Lipsesc, în schimb, referințe care ar fi putut consolida dimensiunea analizei ideologice. Aș aminti măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
hiper să dormi și să visezi sub cerul liber; cât despre baldachinul maxi-size, acesta subîntinde, -n lung și-n lat, un pat de aria unui palat cu latura de circa 33 de m. pe care, dragi cumetri, se așterne un maldăr de saltele, plăpumi, perne“. DANS: „Se înțelege de la sine că o prințesă se cuvine să știe bine, de la cea mai fragedă etate, arta dansului, - pe care-a practicat-o cu gingășie și cu grație, -n societate. E cea mai jalnică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
pot să zboare În condițiile astea; sîntem ca niște spectre care nu se pot Întrupa În lume. Poate că multe din aceste mașini au trecut prin noi, mă gîndesc. Încerc să mă uit la Moise, dar nu văd decît un maldăr care pulsează negru În cenușiul Întunecat al fundalului nimicitor. Nu are o figură, nu are un trup cu mîini sau cu cap. Cu toate astea, pot să-mi dau seama că se uită spre ceva, ușor pieziș față de ceea ce ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sughițat În lacrimi Înăbușite ca o fetiță căreia un copil rău i-a tăiat capul păpușii. Îmi Închipuiam cum trosnise fiecare os când se frângea, aveam În urechi pocnetul scurt și-n inimă sfâșierea pe care trebuie c-o Încercase maldărul de carne chinuită. Nici măcar tata, cu tot avântul lui către valorificare, nu s-a gândit să mâncăm purceaua aceea. A făcut o groapă adâncă, a stropit cu gaz ca să nu scurme câinii și a Încheiat povestea. În străinătățuri a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rachiul -, tatăl nu zisese mare lucru. Mormăise din când În când la spusele femeii, se ridicase și-și desfăcuse cureaua lată de la nădragi. Intrase În odaie și-și altoise temeinic odrasla. În acea noapte Baronu dormise În pod, pe un maldăr de țoale vechi, pline de praf. Vieru nu pățise nimic. Se dusese acasă vesel ca un cintezoi și povestise cum căpătase el o mărire de notă din partea temutului Director. În mintea lui, gândurile despre unde ar fi putut să cerceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Un urlet colectiv, ca o stihie. „Vine!”, și oamenii năvăleau, cu mic, cu mare, ca în mărețele vremi voievodale când dădeau turcii. Panică, agresivitate. Masați la coadă, aminteau furnicile adunate compact înainte de ploaie. După blocuri, lângă tomberoane de gunoi și maldăre de pământ de pe șantiere, marfa era scoasă spre vânzare de către vânzătoare, cu miliția alături, din niște încăperi înguste. Aveau geamuri ca de ghișeu CFR, baricadate împotriva furiei mulțimii. „Se dă prin spate” - o altă sintagmă caracteristică... „După blocurile gri stăm
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și ,,parfumul de gudron”. Poet citadin, F. elogiază materia antropomorfizată, cuprinsă de elanurile vitale proprii, dar nu e lipsit de gustul imensității mării, unde ,,un cer e totul”. În lirica erotică, sentimentul are densitatea materiei: iubita cântă la clavir ,,între maldăre de flori”, trupul ei condensează toate florile, îmbrățișările au drept ambianță floralul, vegetalul. În Arabescuri, vitalismul cedează melancoliei, la F. devenită boală a exilului. El evocă o prăvălie newyorkeză unde muncitorii români își hrănesc iluziile și speranțele cu veștile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
Berck (dar despre asta voi vorbi cândva pe larg) și aceea cu Geo Bogza și, trebuie să adaug, admirabila lui soție, la Brașov. Eram cufundat pe atunci într-una dintre cele mai cumplite și dezolante epoci de marasm. Aveam un maldăr de manuscrise și nu știam ce vor deveni. Începusem mai de mult Întâmplările. Am citit câteva pagini lui Geo Bogza și el m-a încurajat îndată să continui și să termin această carte. Cred că fără îndemnul și prezența acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și nemișcat al unei sonde. Vedeam vechiul cablu de oțel ruginit care făcea legătura între brațul acestei sonde și alte șase. Brațele nu se mișcau, probabil nu se mișcaseră de un an. Puțurile nu mai dădeau petrol. Am văzut un maldăr de țevi ruginite, o platformă de încărcare, dărâmată la un capăt, și o grămadă de vreo șase canistre de petrol goale. În lumina soarelui, apa stătută și îmbâcsită cu petrol iradia într-un puț vechi. ș...ț Locul era pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi vrut să lovesc fără să rănesc. Dragostea nu-i pentru oameni care țin să fie lăsați în pace. Cu timpul, m-a exasperat abordarea relației noastre cu tact managerial, de rezolvitor de probleme. Locul managerilor e la măcelărie, între maldăre de carne perfect docilă, nu în costumul de lumină al toreadorului; doar lucrurile moarte se lasă administrate din afară. Cred că, pe undeva, sunt o femeie tragică. − Îmi dai voie să te iert cu îngăduința-mi vinovat de posesivă, dragă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
politice cu noi manageri, selectați pe criterii profesionale. Eșecul acestei speranțe a fost atât de rapid, încât, doar câteva luni mai târziu, același prim-ministru caracteriza întreaga industrie din România ca fiind nici mai mult, nici mai puțin decât „un maldăr de fier vechi”, ceea ce i-a adus o critică foarte aspră din partea tehnocrației industriale. Cu toate acestea, vorbele lui s-au dovedit a fi proverbiale - căci, un deceniu mai târziu, o bună parte a industriei românești a luat literalmente drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
să exprime natura ei reziduală: spre dezamăgirea lor, ceea ce găsesc la informatorii populari nu sunt opere, ci versuri orfane, sintagme rătăcitoare, fragmente care nu par să țină de niciun întreg. Alecsandri își concepea propria colecție de versuri populare ca un "maldăr" și îi mărturisea într-o scrisoare lui Ubicini: La capătul a trei sau patru ani posedam o movilă de versuri alterate în gura cântăreților, de legende trucate, de bucăți amestecate într-o dezordine înspăimântătoare"55. Un imaginar similar a funcționat
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mai de preț. "Așteptau docili în spălător ca unul să termine și celălalt să-i ia locul. Pînă le venea rîndul fumau din cîștig, sporovăiau sau dădeau cu zarul activitate și ea interzisă, dar cu atît mai atrăgătoare. Fiecare avea maldărul lui de bulendre pe care le păzea cu sfințenie. Dacă se întîmpla să rătăcească vreuna, își pierdea clienții. Nu-i rămînea decît să se mulțumească cu castronul zilnic și să fumeze penale îngrozitor de puturoase, țigări răsucite în ziar din chiștoacele
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
-și ostoi foamea, foamea mileniului alb. Aceasta e continua căutare a sensului și rostului omului în lume, fără înțelegerea căruia ți-ai face singur seama, decît să-ți duci mai departe existența pe pămînt, chiar dacă în jurul tău ar fi un maldăr de pîine, cum spunea Dostoievski. Economia trebuie să se bazeze deci pe o ființă care își înțelege rostul și are conștiința adevăratei valori a demersului său. Căci nimic nu se poate construi într-un deșert de suflet. Dincolo de avere, putere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
totuși) dar picioarele erau permanent în apă”, povestește Cătălin Ropală. După tăiere, stuful era făcut snopi care apoi erau cărați în spate până la brațul Chilia de unde erau transportați la fabrică. Pentru a-și face norma, trebuiau să facă 10 maldăre de stuf și să facă circa 20Km cu transportul lor. După o astfel de muncă istovitoare se dormea pe bac, în condiții inumane. “Și așa se scurgeau zilele unele după altele, astfel încât nu mai căutam să marcăm trecerea timpului; nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
această cauză i-au degerat picioarele, unghiile i s-au înnegrit și au căzut, în urma lor rămânând răni sângerânde. Apoi i-au crescut altele, care însă au căzut din nou iarna următoare. Norma pentru fiecare deținut era de 10 maldăre de stuf, iar cei care nu reușeau s-o îndeplinească erau bătuți cu vâna de bou sau cu frânghia udă. Daniel Cristea Enache amintește evocarea lui Ion D. Sîrbu, din colonia Periprava, din timpul sezonului de tăiere a stufului: „Acolo
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
argint, armată - soldați, brădet - brazi, guvern - miniștri, personal - persoane care lucrează într-o instituție, tineret - tineri). B. Substantive colective slab referențiale: adunare, adunătură, ansamblu, asociație, bandă, cârd, ceată, cireadă, colectiv, echipaj, echipă, formație, grămadă, grup, grupare, grupă, haită, hoardă, liotă, maldăr, morman, pâlc, porcoi, puhoi, rețea, sobor, stol, șir, șirag, teanc, trupă, turmă, vraf. Substantivele colective slab referențiale au un sens lexical mai puțin pronunțat, nespecificându-și membrii. De obicei, ele sunt însoțite de un adjunct care specifică membrii grupului: bandă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu cămașa și indispensabilii, pentru că acestea erau material de inventar. Ce stupiditate mai mare decât asta ați pomenit: când îngropi un om, să-l dezbraci complet și să-l arunci ca pe un câine în groapă?! Se lua câte un maldăr de stuf, se împărțea în două, mortul era culcat pe una din acele părți, cealaltă era pusă deasupra și apoi erau legate la capete: un fel de protecție și de sicriu rudimentar. Era singurul gest uman pe care-l puteam
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Periprava, erau următoarele tipuri de munci: la tăiat stuf, care nu era o muncă grea. Aveam tarpane, un fel de seceră cu coadă mai lungă dar cu lama mai scurtă decât la o seceră obișnuită. Aveam normă de stuf, zece maldăre de stuf de fiecare om, cu circumferința de un metru și zece. Și veneau și le măsurau. Tăiam cele zece maldăre de stuf destul de repede pentru că stuful era des. Ce făceam noi, grupa noastră? După ce tăiam repede norma de stuf
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu coadă mai lungă dar cu lama mai scurtă decât la o seceră obișnuită. Aveam normă de stuf, zece maldăre de stuf de fiecare om, cu circumferința de un metru și zece. Și veneau și le măsurau. Tăiam cele zece maldăre de stuf destul de repede pentru că stuful era des. Ce făceam noi, grupa noastră? După ce tăiam repede norma de stuf le clădeam unul peste altul în așa fel încât să nu ne vadă sergenții supraveghetori și ne culcam îndărătul stufului și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]