343 matches
-
articolele critice la adresa lui Preda erau asimilate cu critica la adresa Tovarășului sau a Sistemului reprezintă o plăsmuire de cea mai slabă factură. A compara dipticul Moromeților cu o vilă ,căreia i s-a mai construit o șură în prelungire" e o maliție absolut gratuită. În fine, a scrie negru pe alb că ,de civismul scriitorului se alege praful, iar de influențarea conștiințelor nici nu mai poate fi vorba" arată o necunoaștere a subiectului investigat vecină cu inocența. Inocență? În mai multe rânduri
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
structuri epice vin, parcă, gata preparate din piață și din stradă, scene dintr-o piesă extrem de familiară. Inteligența autorului este de a exploata la maximum greutatea acestor semifabricate, dispunându-le într-un ansamblu coerent al nebuniei generalizate. Sunt speculate, cu maliție subțire, teze și antiteze românești, clișee naționaliste și febre ortodoxiste, ,patriotismul" lui Pavel Coruț și, nu mai puțin, ,europenismul" bursierilor de formație. Bogdan Suceavă își propune și reușește să monteze un memorabil spectacol-kitsch, o Daciadă în care cele mai aberante
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
mai echilibrat, metodic, dar nu mai puțin liric, "frumos". Trecută astă cumpănă, și puși la zid "logofeții", Gândirea publică, pe vreo 15 pagini (din care 12 de roman - erau mai răbdători, cititorii lor, pesemne...), literatură. De Crainic, Blaga, Cezar Petrescu (maliția mă împinge să spun că spațiul tipografic - pentru un fragment din Întunecare - se explică!), Maniu. În rest, cronici, de cafenea literară (semnează gd. un red. de astăzi, la rubrica de Idei, oameni & fapte, adică luări de poziție, înțepături, atitudini), de
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
-l bănuiau." Trecând la opiniile celor doi despre personalități românești, un loc de frunte îl ocupă N. Iorga, care nu-i avea deloc la inimă nici pe Blaga, nici pe B. Munteanu. Acesta îi scria prietenului în 1936, nu fără maliție: "în ianuarie am avut aici mare bucluc cu bărbosul apostol al neamului, N. Iorga. Acest important filosof și inspirat poet a citit articolele mele despre D-ta și, unindu-se în aceeași năpraznică ură, a pornit război împotriva amândurora." N.
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
ne mirăm: chiar aflat în exil, departe de casă și de biblioteca sa, doar atât să fi reținut Dimitrie Cantemir din opera predecesorului său? Nu cumva ne aflăm în fața unui alt puseu al orgoliului și subiectivității, strecurat, cu prea multă maliție, într-un text - o biografie - ce ar fi trebuit să fie «obiectiv», nepartizan? Dacă am ceda tentației psihanalizei, am spune că ne aflăm în fața unei tentative de ucidere în efigie a tatălui castrator. A tatălui (în sens arhetipal) spiritual. Al
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
mușcăturile cu rost zeflemitor. Teoria culorilor a lui Newton e „pălăvrăgeală“ (p. 228, vol. I), cărțile lui Friedrich Iacobi sînt „înduioșătoare“ (p. 16), Fichte și Schelling sunt „fanfaroni“ (p. 20, ibidem) și Hegel e „șarlatan“ (p. 20, ibidem). Dar aceste maliții sunt simple condimente cu iz sarcastic, fără repercusiune asupra ideilor propriuzise, viziunea autorului fiind coerentă și mai ales crudă. De altfel fascinația pe care a exercitat-o cartea nu poate fi separată de cele trei stihii care fac din ea
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
Viața lui se complică și mai mult odată cu intilnirea unui grup de neoprotestanti și cu sentimentul că Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveștii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate
Lansare Carte [Corola-blog/BlogPost/95144_a_96436]
-
pildă, de memorialiști, Florin Faifer este el însuși un memorialist: el evocă acum, cunoaște prea bine faptele și, de aceea, le îmbracă în faldurile povestirii: Ion Ghica, Iorga, dramaturgi interbelici (Victor Eftimiu, a cărui imensă operă e contabilizată nu fără maliție, Victor Ion Popa, Cella Serghi, M. Sebastian, Al. Kirițescu sînt profiluri de dramaturgi dintr-o posibilă și probabilă istorie a dramaturgiei noastre), Paul Celan ("văzut" prin lentila memorialisticii lui Petre Solomon) reprezintă țintele evocării povestitorului: iată o pagină și semnificativă
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
dimensiunile acestui mamut geografic. Conceptul de "durată lungă", lansat de Braudel, capătă un corespondent în "spațiile întinse" pe care le intuim în subtextul cărții lui Vasile Ernu. Până la urmă, totul se dovedește mai limpede când e vorba de teritorii continentale. Malițiile se atenueză de-a lungul câtorva mii de kilometri, colosalul în sine admite mai greu dramele mărunte. Pentru ochiul cititorului din România, harta imperiului sovietic este - în sine - o formă de zoom. Pe care inerțiile locale îl fac destul de incomod
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
scepticii nu sunt lipsiți de argumente: distanța în timp încurajează și stimulează rezervele, discreția și zgârcenia autorului premerg unele dintre semnele de întrebare, formulările memorabile provoacă suspiciuni legate de termenul de valabilitate. Pe scurt, Constantin Acosmei poate fi privit - cu maliție - ca un autor de butade, pline de haz și potrivite excelent, ca o specie de copywriter fără simbrie. Chiar dacă lucrurile ar sta așa, tot n-ar fi de neglijat. L-aș citi în continuare cu plăcere și complicitate. Numai că
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
Viața lui se complică și mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanti și cu sentimentul că Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveștii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate
Lansare de carte: "Cum sa uiti o femeie" de Dan Lungu [Corola-blog/BlogPost/95483_a_96775]
-
Viața lui se complică și mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanti și cu sentimentul că Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveștii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate
Cum Sa Uiti O Femeie [Corola-blog/BlogPost/95492_a_96784]
-
Viața lui se complică și mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanti și cu sentimentul că Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveștii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate
Iasi 4u [Corola-blog/BlogPost/95491_a_96783]
-
Viața lui se complică și mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanti și cu sentimentul că Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveștii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate
Dan Lungu [Corola-blog/BlogPost/95490_a_96782]
-
dori... în tot frumos se-nvăluie degrabă! De-i sunt în preajmă, înflorește, devine sigură, privirile se pleac-alintate de gene dese și strălucire dăruiesc în jur... Un zâmbet deslușit prinde curaj pe chipul ce până ieri era intruchiparea temperanței împletite cu maliția... -Să fie scriitoare diva?! Nu știi, sărmane, ca Interesul poartă fesul?! Sau îți lipsește așa zicere din minte? Se vede c-o inspiră mecenatul tău? O fi vreo urâțică și la un chip frumos tânjește? Sau e vreo tinerică care
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
maestrul portretului critic la noi (,,Figurinele sale sunt unice capodopere ale genului” - portrete in aqua forte, care au provocat reacții disproporționate în viața noastră literară, din partea lui Camil Petrescu și a lui G. Călinescu (care afirmă că ,,portretul este fiul maliției”, îi face un portret memorabil lui Mateiu Caragiale, iar despre Ion Creangă lansează imaginea ,,bivolul de geniu”, care scrie în bojdeuca sa îmbrăcat într-o cămașă lungă și largă, scăldat în sudori..., imagine devenită ,,bun de manual școlar”). Eugen Simion
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
V-am deranjat, nu-i așa? - A, nu neapărat... Încercam să umplu cu ceva așteptarea la care mă obligă condiția mea de outsider. Ceea ce nu Înseamnă Însă că nu vă ascult cu toată atenția. Sunt sigur că merită. - Am sesizat maliția; voi fi cât se poate de scurt. Trec peste partea de captatio benevolentiae - oricum, complimentele nu sunt partea mea cea mai tare. Și chiar dacă ar fi, elogiul unui nespecialist nu cred că v-ar Încânta peste măsură, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a căpătat o dezvoltare fără precedent, lăsând creșterea corespunzătoare a părții superioare pe seama viitorului. Și de corp este acela care până la brâu aparține prezentului, iar de la brâu în sus viitorului? — Dar lui Zbignew îi place și așa - observă, nu fără maliție, Metodiu. — Zbignew este spirit analitic - spuse pan Bijinski. Fiind tânăr, el nu realizează sinteza. Or, în căsătorie analiza este la fel de păgubitoare ca sinteza în istorie: niciodată nu poți ști ce-ai lăsat pe dinafară. — în aceste condiții... începu Metodiu. — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu mai ești așa viteaz, spunând că suntem robii superstițiilor, nu-i așa? Ia, vezi cum e când se prăbușește peste tine! adăugă el împingându-l ușor de lângă el. Lui Cristian Toma i se păru că distinge o urmă de malițio zitate în vocea bătrânului. Într-un fel, recunoștea că își cam bătuse joc de el atunci când stătuseră de vorbă în casa lui. Numai că între timp situația se schimbase radical. În minte, gândurile i se succedau cu viteza luminii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
discuție, însă acum nu reușea să găsească o formă în care să o prezinte inspectorului. Să nu-mi spui că au început să dispară din nou oameni în Baia de Sus! nu se putu abține inspectorul, cu o urmă de malițio zitate în glas. De unde știi? Cristian preferă să tacă. Își privea socrul, așteptând ca acesta să continue. Nu sunt decât două cazuri acum, spuse într-un târziu Pop, dar mi-e teamă că lucrurile nu se vor opri aici. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Uneori, oamenii se uitau la noi pieziș, și nu o dată vreun chelner deștept foc se referea la ea ca la „sora ta mai mare“, Însă eu nu băgam În seamă bătaia de joc și insinuările. Alteori, nu știu dacă din maliție sau din morbiditate, Clara Îmi făcea confidențe ciudate, pe care nu știam prea bine cum să le categorisesc. Unul dintre subiectele ei favorite era un străin, un individ care, uneori, se apropia de ea cînd era singură pe stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de altă parte, frivolitatea anilor ei mai maturi care tindeau către tocurile înalte și rochiile de la Paris, purta acum o pălărie nouă. Aceasta îi dădea o dispoziție de-a dreptul optimistă. N-am auzit-o niciodată vorbind cu mai multă maliție despre prietenii noștri comuni. Dna Jay, conștientă de faptul că vorbele decoltate sunt sufletul conversației spirituale, rostea abia șoptit observații care ar fi putut ușor să aducă o îmbujorare în obrajii feței de masă albe ca neaua. Richard Twining rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu mă întorsesem decât de douăzeci și patru de ore când m-am întâlnit pe Jermyn Street cu Rose Waterford. — Ei, dar ce veselă și vioaie ești! i-am zis. Ce-ai pățit? Mi-a zâmbit și ochii îi străluceau cu o maliție pe care o cunoșteam deja de mult. Însemna că a aflat vreo bârfă despre o prietenă sau un prieten și instinctul ei de femeie de litere era în plină alertă. — L-ai cunoscut pe Charles Strickland, nu? Nu numai fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
replicat. Mi-a zâmbit sec, dar n-a zis nimic. Nici nu prea știu cum să-i descriu zâmbetul. Nu știu dacă era atrăgător, dar îi lumina fața, schimbându-i expresia, de obicei sumbră, și dându-i un aer de maliție nu chiar răuvoitoare. Era un zâmbet care pornea din ochi, se răspândea încet și uneori se încheia tot în ochi; era foarte senzual, nici crud, nici binevoitor, ci mai degrabă sugera bucuria inumană a satirului. Tocmai zâmbetul acela m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le e dat să încerce să realizeze ceva și chiar să și izbutească. Viața noastră este simplă și inocentă. Nu e întinată de ambiții și toată mândria pe care o avem se datorează doar contemplării muncii realizate cu mâinile noastre. Maliția nu ne poate răni și nici invidia nu ne poate ataca. Ah, mon cher Monsieur, se vorbește de binecuvântarea muncii și poate că e o sintagmă fără sens, dar pentru mine ea are semnificația cea mai puternică. Sunt un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]