349 matches
-
și scrie despre sex. Este un loc comun observația influenței decisive pe care opera lui Freud a exercitat-o asupra tuturor suprarealiștilor, de la Paul Eluard și Jean Cocteau la Salvador Dalí. Dorința de a provoca și șoca cititorul - considerat, cu maliție, întotdeauna „burghez” - își găsește în insistența asupra unui subiect apreciat până nu demult ca fiind tabu una dintre armele cele mai redutabile. N. asociază, în spirit nihilist, sexul și religia în orgii verbale blasfematorii: „fiecare mătanie e o crispare sexuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
ne mirăm: chiar aflat în exil, departe de casă și de biblioteca sa, doar atât să fi reținut Dimitrie Cantemir din opera predecesorului său? Nu cumva ne aflăm în fața unui alt puseu al orgoliului și subiectivității, strecurat, cu prea multă maliție, într-un text - o biografie - ce ar fi trebuit să fie «obiectiv», nepartizan? Dacă am ceda tentației psihanalizei, am spune că ne aflăm în fața unei tentative de ucidere în efigie a tatălui castrator. A tatălui (în sens arhetipal) spiritual. Al
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
de percepție ci și de limbaj. Acel "semioriental imoderat", cum îl definea Paul Morand, balcanicul care, e într-una-i din fibrele intime, autorul Tragicului, se caracterizează printr-un dezechilibru uneori, doar uneori compensat de arta cuvîntului. Iată un portret-robot furnicat de maliții, să zicem, argheziene: "Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă cînd e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
ales o imensă tristețe. Cinic, așadar, Livius Ciocârlie e din nevoie. Pentru că, pe de-o parte, profesiunea îi impune exercițiul zilnic al nemulțumirii, iar pe de altă parte, din pricini profilactice, se recomandă, în practica aceasta, și o doză de maliție. Uneori, ca mai sus, vizând cărțile, alteori, ca mai jos, pe oamenii de carte: „Nu mi se întâmplă numai mie. Nu rezist să nu povestesc. Telefon de la Mircea Martin. «- Felicitări! - Mulțumesc, da’ pentru ce? - Pentru premiu. - Ce premiu? - Premiul special
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
luptă. A le alătura e de-ajuns. Dar de alăturare e vorba? La suprafață, da. Ce e însă cu junglele și orezăriile din ultimul vers? Primele, continue teatre de război. Cele din urmă, vaste teritorii ale liniștii. Ea, cu otrăvurile maliției conjugale. El, cu nostalgii pacifiste. Metafore, prin urmare, ale fiecăruia dintre ei. Deasupra planează gelozia. Inumană. Indiferentă. Tehnologică. Sentimental, secvența a doua e doar un corolar. O răbufnire a unor premise. Practic, ea nu există ca atare. Căci frumusețea ei
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
și beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gînduri pînă la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvîntului. Cîte un poem e doar un strigăt de admirație în fața sublimității, în altele se strecoară deodată witzul, maliția, fantastică și ea ș...ț Marin Sorescu, în cele 21 de poeme pe care mi le-a trimis, uzează de un procedeu simplu, care însă nu e îngăduit decît talentului spontan. El găsește un punct de vedere, care n-a
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Complet independent de uluitoarea vivacitate a omului și de buna dinamică a editurilor, scrisul lui Radu Cosașu nu îmbătrânește niciodată. Fiecare primă lectură, fiecare fragedă reluare a volumelor sale mai vechi sfârșește, nediferențiat, într-o admirație intelectuală situată departe de malițiile obișnuite ale reconsiderării. Supraviețuirea, cuvântul care îi titrează episodic mai toate cărțile de ceva vreme încoace, se confirmă fără drept de apel. Rezistența la istoria mare și din an în an tot mai sinistră e contrabalansată de o imunitate epidermică
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
-l bănuiau." Trecând la opiniile celor doi despre personalități românești, un loc de frunte îl ocupă N. Iorga, care nu-i avea deloc la inimă nici pe Blaga, nici pe B. Munteanu. Acesta îi scria prietenului în 1936, nu fără maliție: "în ianuarie am avut aici mare bucluc cu bărbosul apostol al neamului, N. Iorga. Acest important filosof și inspirat poet a citit articolele mele despre D-ta și, unindu-se în aceeași năpraznică ură, a pornit război împotriva amândurora." N.
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
rezistă de minune în acest al doilea roman al lui Bogdan Popescu nu e numaidecât forța de a construi personaje, ci arta de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât naratorul care ține în spate epica din Cine adoarme ultimul. Primul dintre ei e fiul
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele” sale umorești au caracterul unui „haz de necaz”. Maliția criticului semnifica o strategie cu resorturi temperamentale, extrem de eficace, cu un scop al defensivei bine centrat. Spicuim cîteva din numeroasele „luări peste picior” practicate de Regman, cu regretul subînțeles de-a nu cita și altele, așijderea mult delectante: „În Antichitate
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
de conformație rarisimă. În fine, de la un autor căruia îi repugnă patetismele nu te-ai fi așteptat la atîtea texte apăsat elogioase, cititorul resimțind intenția laudatoare ca pe o pană ce despică finalitatea artistică a volumului. Portretul reușit e fiul maliției, vorba lui Călinescu, chiar dacă aici avem schițe de portret. Indiferent că a vrut să-și exprime simpatia (în cazul personajelor în viață) sau să le evoce favorabil amintirea (dacă nu mai sunt aici), impresia stăruitoare e că autorul împarte indulgențe
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
insonor, ocult, un râs malițios. Acest râs ascuns îl regăsesc în aforismele sale ca și în atâtea pagini ale criticelor sale. Mai mult decât alte, numeroase calități, aș spune chiar virtuți ale acestor texte, râsul acesta mi le face delectabile. Maliția sa se exercita nu arareori în registrul unui umor negru, de spânzurătoare (acel Galgenhumor al germanilor apropiat și de umorul evreiesc, tipic pentru un neam care a înfruntat, pentru a supraviețui, toate primejdiile de moarte), umor pe care-l practicam
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
protestante pe ale căror speze tinerii nemți își primeau cizelarea, ochiul lui Nietzsche nu a ezitat să surprindă situația într-o formulă acidă, afirmînd că în Germania „die Philosophie durch Theologenblut verderbt ist“ (filosofia e alterată de sîngele teologilor). Dincolo de maliția de țap persiflator a lui Nietzsche (de altfel el însuși fiu de pastor), rămîne coincidența care a strîns, între aceiași pereți, trei tineri care, pe cît de necopți și șovăielnici erau atunci, pe atît de adînc aveau să tulbure cultura
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
specie amfibie, "critica de a doua zi", mai aplicată și totodată integratoare, cu dosare ale receptării de primă instanță. În mod curent, Cornel Regman s-a raportat la scrisul celorlalți critici sub un unghi polemic și într-o expresie caustică. Malițiile lui se distribuie generos scriitorilor lăudați excesiv și celor care o fac, cronicarii cuprinși de evlavie și dedați la genuflexiuni, colaborând prea mult cu un autor. Parcurgând Patru decenii de proză literară românească, un volum solid la propriu și la
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
din micul Manual al războinicului luminii, Manual de guerreiro da luz, ghid al perfecționării sinelui, text alcătuit din fragmente sumare, în care un Borges imaginar surâde �creștinește" după o cură de zen. Puzzle de sugestii savuroase poate, dar lipsite de maliție. Pentru dezabuzați, sună a oracol adolescentin; dar recuperarea adevăratei vieți, a fericirii și speranței e condiționată de curajul de-a recupera frăgezimea aurorală a sufletului de străin și călător, în acea tânjitoare așteptare augustiniană a regatului celest. Așteptarea pe care
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
împiedica să nu te întrebi de ce, de vreme ce poți să te descurci în orice împrejurare dacă urmezi întocmai indicațiile din paginile ei, de ce oamenii care citesc astfel de cărți nu reușesc să se descurce în viață? Observația nu se vrea o maliție menită a arunca vreo umbră asupra cărții, ci o nedumerire pornită mai degrabă dintr-o neîncredere personală în efectul pe care îl pot avea cărțile practice asupra vieții noastre.
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
comediilor lui Alecsandri, de G. Pienescu, tot Minerva, '73. Chirițele sînt patru, foarte cunoscute, toate: Chirița în Iași sau Două fete și-o neneacă, Chirița în provinție, Cucoana Chirița în voiaj, Chirița în balon. Toate stîrnesc, cum nota, nu fără maliție, Călinescu, emoții arheologice. Și constatarea că tocmai această "clasă de mijloc" a unei literaturi ca a noastră, lipsită de eroi, în sensul romantic, și cu atît mai mult de eroine, e cea care a supraviețuit cel mai bine schimbărilor de
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
descoperit! Sau ca și cum Goethe ar fi fost cel dintâi care să-l fi semnalat." (pp.26-27) Sunt și una, și cealaltă abateri de la obiectivitate (căci, da, există o obiectivitate a inteligenței) care îi stârnesc lui Florin Manolescu o undă de maliție. La fel se întâmplă când, solicitat în scop precis filologic, Paul Goma îi trimite profesorului, în loc de xerocopii, programul său prezidențial, sau când, obsedat de amănunte ortografice, Petru Dumitriu, tocmai el, refuză categoric prezența într-o antologie americană alături de Marin Preda
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
a mai suflat o vorbă despre "voievodul culturii", căruia părea să-i poarte o devoțiune eternă, dar n-a ales nici tăcerea, scriind, între multe alte texte conjuncturale, un extrem de stînjenitor "bocet" la dispariția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu ne împingem maliția pînă la a ne imagina cum s-ar fi comportat mult-adaptabilul bard, dacă ar mai fi trăit, sub cîrmacii următori, care au avut grijă a-i eclipsă (într-un caz chiar a-i asasina) pe cei dinainte! E suficient să
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
se împărtăși laolată cu grecocatolicii. În genere, Marius Vasileanu îndrăgește făptura duhovnicilor, dar e mefient față de cea a clericilor, mai ales cînd ei ocupă un loc suspus în ierarhia bisericească. Iubește sfinții, dar îi critică pe preasfințiți, avînd ceva din maliția unui observator care nu are încredere în aparențele evlavioase ale majorității popilor. Pentru Marius Vasileanu biserica e bună cînd e ecclesia (adunare de credincioși) și e rea cînd e instituție (for birocratic și administrativ). Proiectul de ridicare a Catedralei Neamului
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
nu indică suficient de limpede orientarea argumentativă a cuvintelor, valorile pe care acestea le transmit, aptitudinea lor de a sprijini elogiul sau blamul. În cazul unor termeni al căror sens cuprinde noțiuni morale, lucrurile se pot complica și mai mult. Maliție, malițiozitate și malițios sunt exemple interesante pentru inevitabila limitare a surselor lexicografice. În explicarea lor apar de obicei termenii răutate și răutăcios (maliție: „înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă”; malițios: „răutăcios, caustic”, DEX), a căror
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
În cazul unor termeni al căror sens cuprinde noțiuni morale, lucrurile se pot complica și mai mult. Maliție, malițiozitate și malițios sunt exemple interesante pentru inevitabila limitare a surselor lexicografice. În explicarea lor apar de obicei termenii răutate și răutăcios (maliție: „înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă”; malițios: „răutăcios, caustic”, DEX), a căror componentă negativă e neîndoielnică. Răutăcios prezintă totuși o situație mai complicată, vizibilă în definiția care juxtapune două aprecieri destul de diferite: „plin de răutate
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți” (DEX). Între „plin de răutate” și „înclinat ... să facă mici răutăți” distanța e mare. Malițios a ieșit din sfera evaluărilor negative chiar mai mult decât răutăcios: maliție și malițios se asociază în primul rând cu ironia, cu atitudinea persiflantă și ușor provocatoare. Deplasarea semantică spre atenuarea negativității și chiar spre o conotație predominant favorabilă se produsese de mult în franceză, de unde au fost preluați termenii malice (provenind
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
de mult în franceză, de unde au fost preluați termenii malice (provenind din latinescul malitia, derivat de la malus „rău”) și malicieux, adaptați în română după modelul împrumuturilor moderne latino-romanice. Malițiozitate e derivat de la malițios, poate și sub influența cuvântului italienesc maliziosità. Maliție apare în proza lui Eminescu („Mario, mă iubești tu? - Dar dacă nu m-ar chema Maria ? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții”, Sărmanul Dionis) și - evident - la Caragiale. Dicționarul limbii române (DLR, tomul VI, Litera M, 1965-1968) cuprinde numeroase
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
după modelul împrumuturilor moderne latino-romanice. Malițiozitate e derivat de la malițios, poate și sub influența cuvântului italienesc maliziosità. Maliție apare în proza lui Eminescu („Mario, mă iubești tu? - Dar dacă nu m-ar chema Maria ? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții”, Sărmanul Dionis) și - evident - la Caragiale. Dicționarul limbii române (DLR, tomul VI, Litera M, 1965-1968) cuprinde numeroase exemple din literatura secolului al XIX-lea și al XX-lea, în care adjectivul malițios (cu precizarea „livresc, despre oameni și despre firea
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]