940 matches
-
nu este vorba despre vârsta efectivă, a omului, ci de vârsta creativă, a scriitorului. Nichita Stănescu a parcurs pe cont propriu etapele poeziei românești postbelice și, mai mult decât atât, a mers mereu în avangardă. A tot defrișat terenuri virgine (malițioșii ar putea adăuga: și terenuri feminine...), a căutat și a croit drumuri noi, oferind literaturii noastre una dintre șansele ei de maturizare și împlinire estetică. Locul înalt ocupat de poet se datorează, în primul rând, acestor prefigurări și actualizări succesive
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
unei vremi contemporane tot atît nouă, cît lui: "Și din prima noapte s-au simpatizat/ Ea era frumoasă, el era bogat". Cade din drepturile de rimă varianta titrat, fiindcă "un titlu academic nu mai însemnează azi mare lucru". Tinerețea, comentează malițios același, "e mai de grabă un indiciu de permanentă jenă financiară (și femeile au cam început, încă de pe vremea lui Eminescu, să miroase acest trist adevăr)". "Copilul civilizației extreme" nu lipsește nici el din foileton, cu tot conflictul lui, firește
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
ci o singulară decalogie ori - să numărăm atent - dodecalogie, care începe cu Visul și ajunge destins până la Baroane! sau De ce iubim femeile (de aici își trag seva pamfletele acide la adresa revoluționarilor-saltimbanci Iliescu și Petre Roman, de aici scenele de tandrețe malițioasă trăite de Victor între femeile crude ale Amsterdamului). O carte enormă al cărei vis și a cărei fibră constau în însăși scrierea ei. A cărei protologie și escatologie se asociază fericit cu pagina de gardă și cu caseta tehnică. Coerența
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
un străin, bizar uzurpator al propriei persoane. Instalat confortabil într-o expectativă ironică, prielnică observației, și-a camuflat nemulțumirile și revolta în masca unei perfecte afabilități. În atitudinea aceasta, aparent defensivă, se descifrează lesne superioara detașare a unui spirit tolerant, malițios fără răutate, lipsit de puseuri justițiare, benign în fond, de o subtilitate înflorind adesea într-un zîmbet care, pe mulți îndrăzneți, îi va fi făcut de ocară." Din aceeași revistă ne-au atras atenția însemnările de fină nuanță ale preotului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
se arată "încîntat" de "neîntîlnire", cu atît mai vîrtos cu cît, în prezent, "în unele medii autohtone fabricatoare de mitologeme compensative, Păltinișul trece la obîrșia Marii Loviluții Decabriste sau a Noii Dezordini Axiologice". Și nu se abține a se autointeroga malițios (însă nu tocmai nerealist): "m-ar fi sfătuit oare și pe mine să intru în Pecereu sau să întrețin bune relații cu stăpînirea pentru a mă putea bucura de recomandarea la o bursă în Apus?". Un paragraf distinct îl alcătuiesc
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
degrabă de o sociologie a literaturii decât de o istorie a ei. Cu rădăcini - asumate sau întâmplătoare - în Nichita Stănescu, dar cu o evoluție independentă și deseori intolerantă. Că nu greșesc, o confirmă versurile. Că observațiile acestea nu sunt imputări malițioase, puteți să mă credeți pe cuvânt: "Infestat de amorul viciat/-tocmai coborâseră ochii pe glezne/ și priveau de acolo cleios pe sub arcadele grele-/ renunțasem la tot pentru ea/ asuda într-o baie turcească/ o pădure întreagă de nuri/ ca să fur
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
de linia iraționalist-autohtonistă a unor Hasdeu, Blaga sau Mircea Eliade, exegetul nostru optează pentru îmbrățișarea punctului de vedere al lui G.Călinescu. Portretul cvasidesființator semnat de Divin este reluat cu suficientă fidelitate, prin amănunțirea și îngroșarea liniilor cu un condei malițios. Din sămînța călinesciană crește un arbust cu frunze toxice. Să-l urmărim pe Alexandru Dobrescu. În ochii d-sale, Titu Maiorescu n-ar fi ilustrat decît un cumul de defecte care i-ar fi alterat caracterul, i-ar fi subminat
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
șarade sângeroase, de violența veselă a fantoșelor (pe care le vor găsi sumedenie aici: rabiata Arabella, Samurai, Finlandeza Haricleea, Măcelarul Magellan, Veta cu racheta, Geta cu bricheta, Nelu, caporalul M. Ilie, Lică Licantropu, Koichiko Koizumo etc.). Inofensivi și ludici, totuși malițioși și imunizați la carnagii, ei șoptesc celebrele bancuri despre Alinuța Sadica ori Porcușorul Isteric, fredonează colindele Adei Milea, vizionează pe internet desene animate din categoria lui Happy Tree Friends. Desigur că în folclorul lor juvenil ar putea intra dintr-o
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești. Cu singura deosebire că scenariul pozitiv și luminos al catastrofelor estetice semnate de Eugen Frunză, Dan Deșliu sau A. Toma se dă de trei ori peste cap, devenind cu adevărat lugubru. Conservând - voluntar și malițios - stilul epocii, Florin Bican restabilește una după alta datele morale ale perioadei proletcultiste. Ce poate fi mai educativ și mai convingător pentru o generație care a studiat în anii de școală poeme ca Ce gândea Maria Tomii când lucra în schimbul
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
așează cu indiferență; atâta doar ca uneori le mai șterge de praf. Cât despre viza pe termen lung, nici nu poate fi vorba în condițiile în care nord-americanii sunt în permanentă mișcare și transformare a identității. Și, uite-așa, devenim malițioși, spunând că muzica de peste ocean e fie naivă și infantilă, fie invalidă sau factice. Dacă naive, infantile, invalide ori factice pot fi muzicile neoclasico-postseriale, repetitiv-minimaliste, ludic-improvizatorice sau cele electronico-acustice - acestea fiind cele patru direcții principale ale noii componistici nord-americane. Unde
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
film, manager, profesor și traducător. A fost premiat, decorat, omagiat, stimat. Era un brand de țară (infinit superior celor tip Dracula sau Nadia). În peste patru decenii de montat pe alte meridiane nu a primit o singură cronică negativă, ori malițioasă; era așteptat cu nerăbdare de spectatorii teatrului Bulandra, dar și cei de la Arena Stage, The Guthrie Teatre, Magio Musicale Fiorentino, Covent Garden, Schiller Teatre ș.a. A montat toate piesele care i-au plăcut și a jucat toate rolurile pe care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Puteri. A scris mușatisme și a trăit comod din tantieme, căci nu există nici un teatru românesc care să nu-i fi jucat comediile...Plus că Titanicul a fost și ecranizat (ca și Visul unei nopți de iarnă)! E sclipitor, spiritual, malițios, dar și duios. Are simțul scenei. Și, cum observa același M.Ghițulescu,”cultul surprizei”. Sosesc deseară (1932) s-a observat că e o actualizare a comediei Iorgu de la Sadagura. Iar finalul, cred, aduce cu cel din Ultima oră.. Titanic Vals
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bere („o adunare de atîția maeștri a fost o minune pe care numai flerul artistic al maestrului Beligan a putut-o Înfăptui”); apoi, sunt creionați cu spirit de observație Mircea Șeptilici (unul dintre puținii intelectuali autentici ai trupei, care spunea, malițios, „cine a mai pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!”), Dumitru Rucăreanu (care În viață are un defect de vorbire, bîlbîială ce dispare ca prin farmec, pe scenă! replicile lui sunt transcrise cu mult haz, În jurnal: „Mmai llămmurit
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
datorie morală asumată față de persoanele care m-au Învestit cu Încrederea lor participând la această cercetare, trebuie să subliniez că nu toate fetele care lucrează ca dansatoare Într-un night-club se și prostituează. Această precizare este menită să descurajeze preconcepțiile malițioase și etichetele injuste pe care rezultatele cercetării le-ar putea induce. Cele două sfere profesionale (prostituția, respectiv dansurile eroticeă se Întrepătrund adesea, dar nu se suprapun. Din cazurile relatate de subiecții intervievați, coroborate cu analiza acestora, rezultă o strânsă legătură
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dorește să-și depășească statutul social. Pentru ea meseria de dansatoare este una ca oricare alta, În schimbul relativei prosperități de moment fiind dispusă ca, În numele libertății individuale și a dreptului la căutarea fericirii, să Își asume dezavuarea societală și etichetele malițioase (mai mult sau mai puțin justificateă atribuite de semeni. Deși În grade diferite de intensitate, În toate cele patru povești de viață se remarcă o disociere a trecutului și a prezentului de viitor. Realitatea curentă, alăturată experiențelor traumatice din trecut
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
-ul și promiscuitatea, cu toate că „românii au talent”, au transformat mulți contestatari în veritabili plăpumari, comod instalați în pat, spărgând semințe de bostan și floarea soarelui, într-un „dolce far niente”, așteptând ajutorul social sau pensia de revoluționar. Fără a fi malițios, constat că schimbarea mentalității nu s-a realizat în cei peste douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote, balcanice, de supușenie, gen „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu sunt o fire răzbunătoare, dar pentru cei care au bătut „cuiele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
răstindu-se la ea, Împingând-o cu piciorul ori trimițând-o să se joace cu fetițele de vârsta ei. Poate că-i nebună, a zis unul dintre ei . Ori poate că Îl iubește, completă altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios. Nu vezi cum Îl privește!... Am râs și eu forțat, prefăcându-mă. Lui Neli nu-i păsa deloc. Mă Înconjura cu vocea ei de clopoțel și, fredonând neînțeles tot felul de refrene, rămânea veselă În umbra mea, ca o soră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
studenta mea minunată discutam despre Bal tagul, după Sadoveanu. Îi povesteam că a fost jucată, la Iași, de-o bună actriță. „Am văzut-o!” - sare discipola. „Naveai cum - devin eu prozaic - fiindcă spectacolul are 20 de ani. CÎt tine!” - replic, malițios . Studenta se bosumflă : ei i se pare degradant să ai NUMAI 20 de ani ; eu aș da toată mica mea avere (adică, cele 1500 de volume din bibliotecă) ca să mai am 20 de ani... În fine, ora noastră insolită mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
studenți plictisiți care să-i amintească unde rămăsese, atunci când și-ar fi pierdut șirul. N-ar fi fost oricum nicio noutate, chestia asta întâmplându-i-se destul de frecvent și azi. "Mă asculți sau te plictisesc cumva?", m-a întrerupt el malițios, tulburându-mi imaginea în care îi întrezăream răzbunător viitorul. "Sigur, sigur!", m-am grăbit eu să-i confirm prima parte a frazei, eludând-o discret pe cea de-a doua. "Da? Credeam că te gândești tot la jocu' ăla de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am plecat? Las' că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ți le rezolve ea. Că ea e ocupată, că hâr, că mâr, că nu mai poate să-și tragă sufletu' de atâta treabă și eu i-o mai pun și pe moldoveancă în cârcă". Zâmbește pe jumătate amar, pe jumătate malițios: Da... Că Matilda e ruptă-n două de atâta muncă. Numai ea știe cât stă cu ochii în calculator la Solitaire și bilele alea, plus cât dă din clanță la bârfă și la alte prostii. Halal servici'! Și nu obosește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
da. Se mulțumi doar să dea din cap, într-un gest care ar fi putut însemna orice. Cam cu lehamite, însă până la urmă cu din ce în ce mai multă însuflețire, portarul îi povesti cum i se întâmplase toată tărășenia. La sfârșit, văzând mutra malițioasă a șoferului, oftă resemnat: "Știu că nu mă crezi. Și mie mi-ar veni greu să cred așa o treabă, da-ți spui că ăsta-i adevăru' curat, să-nlemnesc!". Virgil se feri de orice comentariu, însă îl întrebă cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tumefiate de la ceea ce se petrecea în sufletul ei, Iozefina începu: Trebuie să știți cu toții, dragi tovarăși, odată pentru totdeauna, că în ultimul timp, eu am traversat o perioadă cruntă... O perioadă mai mult decât tracasantă... O, da - zâmbi Sima la fel de malițios - de când cu dactilografierea... Nu numai... reluă frumoasa lui soție cu groaza de a nu se bâlbâi măcar o dată-n viață din cauza stării de șoc în care se văzu deodată aruncată V-am chemat pe toți aici nu pentru o repetiție
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu un fel de eroism superstițios, dacă nu cumva inconștient, mizînd pe impulsurile inimii, Împotriva evidențelor oricărui argument rațional, și asumîndu-și consecințe dintre cele mai neplăcute, către care se Îndrepta Însă cu toată Încrederea. Ceea ce un spirit răuvoitor sau doar malițios ar fi putut pune pe seama unor crize hormonale. — Bineînțeles că nu există extratereștri, sau dacă există, sunt altceva, Îi explicase odată Naggie, În timp ce Christina Îi făcea obișnuitul masaj la ceafă. Totuși cîndva, să știi că au existat. Ne supravegheau permanent
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și el mi-o dăduse pe a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]