368 matches
-
Saladin, iar, în secolul al XIII-lea, regatul a fost redus la o fâșie îngustă de pământ de-a lungul țărmului mediteranean, pe cuprinsul căreia mai existau numai câteva orașe întărite. Regatul a fost distrus în cele din urmă de mameluci în 1291, creștinii piezând controlul asupra ultimului oraș în zonă, Acra. Prima cruciadă a fost inițiată de Conciliul de la Clermont din 1095 de Papa Urban al II-lea, având ca țel sprijinirea Imperiului Bizantin în lupta cu invazia turcilor selgiucizi
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
europene. Cel mai cunoscut monument al artei cruciate poate fi considerat Psaltirea Melisendei, un manuscris împodobit cu miniaturi remarcabile, (o comandă executată între anii 1135 și 1143, aflat acum în depozitele British Library), și capitelurile sculptate din Nazaret. Până la cucerirea mamelucilor, în regat existau numeroase picturi murale și mozaicuri, majoritatea lor fiind distruse de musulmani. Numai cele mai puternice fortărețe au rezistat și după prăbușirea regatului. Imediat după succesul primei cruciade, pământurile au fost redistribuite vasalilor loiali lui Godfrey, care au
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
regatului au depus eforturi pentru a menține puterile musulmane divizate, învrăjbite una împotriva celeilalte, utilizând amenințarea hașșașinilor în aceeași măsură ca orice alți conducători din regiune. În ultimii ani de existență ai regatului, în condițiile amenințării tot mai puternice a mamelucilor egipteni, speranțele cruciaților s-au îndreptat către mongoli, despre care se credea că sunt mai prietenoși cu creștinii decât egiptenii. Prinții franci au încercat să capteze bunăvoința mongolilor, sprijinind invaziile acestora din urmă în Orientul Mijlociu în mai multe rânduri. Deși
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
să capteze bunăvoința mongolilor, sprijinind invaziile acestora din urmă în Orientul Mijlociu în mai multe rânduri. Deși mongolii au atacat în mai multe rânduri în zonă, incapacitatea cruciaților și mongolilor de a-și coordona mișcările a dus la victoriile repetate a mamelucilor, (de exemplu în bătălia de la Ain Jalut din 1260). Mamelucii și-au dus la bun sfârșit programul militaro-politic de alungare a tuturor "infidelilor" franci de pe pământurile Orientului Mijlociu și, în 1291, ultimul bastion cruciat, Acra, a fost cucerită după un
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Orientul Mijlociu în mai multe rânduri. Deși mongolii au atacat în mai multe rânduri în zonă, incapacitatea cruciaților și mongolilor de a-și coordona mișcările a dus la victoriile repetate a mamelucilor, (de exemplu în bătălia de la Ain Jalut din 1260). Mamelucii și-au dus la bun sfârșit programul militaro-politic de alungare a tuturor "infidelilor" franci de pe pământurile Orientului Mijlociu și, în 1291, ultimul bastion cruciat, Acra, a fost cucerită după un asediu violent de armatele sultanului Khalil. Cuceritorii orașului Acra s-
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
al IX - lea cel Sfânt al Franței, recent eliberat din captivitatea egipteană . În 1268 sultanul (de origine cumană) Taher al Baibars, după victorii strălucite asupra mongolilor și a cruciaților în Palestina , cucerește Yaffa fără luptă și o anexează la Egiptul mameluc. Beibars măcelărește cu această ocazie o mare parte din locuitori și dărâmă casele și zidurile cetății. Lasă în picioare doar două din turnuri pentru uzul forțelor sale. În secolul următor, al XIV - lea, reîncepe Yaffa să slujească drept port pentru
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
sale. În secolul următor, al XIV - lea, reîncepe Yaffa să slujească drept port pentru pelerinii creștini. dar în toate aspectele, în secolele XIV-XV localitatea cunoaste o decădere. La un moment dat, în anul 1345 este iarăși distrusă, din ordinul sultanului mameluc, de teama de a nu servi drept bază unei noi cruciade . Mărturie sunt însemnările călătorului Cotwyk care găsește Yaffa complet ruinată la sfârșitul secolului al XV-lea , precum și vizitatorul evreu din Italia , Rabbi Meshullam din Volterra în anul 1481. După
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
la porțile Yaffei, pe care o apăra Ahmed Tukan, fratele guvernatorului Nablusului. În ciuda sprijinului primit de la flota rusă, Dahar al Umar nu izbutește să cucerească orașul decât după șapte luni de asediu. În 1776, beiul Muhammad Abu Dahab, fost aliat mameluc al lui Dahar și devenit între timp stăpânitorul Egiptului, înaintă dinspre sudul Palestinei și se lovi la Yaffa de o împotrivire înverșunata. După 66 de zile de nereușită comandantul egiptean i-a înșelat pe cei asediați și s-a prefăcut
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
se lovi la Yaffa de o împotrivire înverșunata. După 66 de zile de nereușită comandantul egiptean i-a înșelat pe cei asediați și s-a prefăcut că încheie cu ei un acord . În vreme ce locuitorii sărbătoreau așa zisa "pace" obținută , izbutiră mamelucii lui Abu Dahab să intre în cetate . Urmează un jaf general, cu noi distrugeri de case și culturi agricole și noi măceluri. Abu Dahab dă ordin să fie executați circa 1500 locuitori de sex bărbătesc, iar capetele celor uciși sunt
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
guvernator peste Ierusalim, Yaffa și Ghaza, succesorul lui Ahmed Jazzar la pașalâcul Sidonului și Acrei, Suleyman pasha al Adil, izbutește să-l contracareze pe acesta și să-l așeze ca guvernator (mutasarrif) la Yaffa și la Ghaza pe protejatul său mameluc, Muhammad Agha (n.1770 ) de origine caucaziană (cerkez sau poate georgian). Între 1807 - 1818, sub acest aprig guvernator, poreclit Abu Nabut (""Tatăl ciomagului"", sau "Ciomăgarul") ( probabil din cauza obiceiului de a străbate localitatea cu o bâtă în mână) Yaffa cunoaște o
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
murit. O forță condusă de Robert de Artois în alianță cu cavalerii templieri au atacat tabăra egipteană de la al-Mansourah, dar egiptenii au ieșit învingători și Robert a fost ucis. Între timp, forțele principale ale lui Ludovic au fost atacate de mamelucul Baibars, comandantul armatei. Și Ludovic a fost înfrânt, dar el a hotărât să nu se retragă, preferând să asedieze Mansourahul, acțiune care în loc să-i asigure victoria, i-a măcinat armata, mai degrabă prin foamete și boli decât datorită luptelor cu
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
și a fost vindecat de un medic arab. În mai a fost răscumpărat pentru suma de 400.000 livre și a plecat imediat din Egipt spre Acra, una dintre puținele posesiuni cruciate care mai rezistau în Siria. Între timp, soldații mameluci din Egipt s-au răsculat. Turanshah, succesorul lui as-Salih a cucerit orașul Cairo, punând bazele dinsastiei Mameluce, care avea până în cele din urmă să cucerească și ultimele posesiuni cruciate din zonă. Ludovic a făcut o alianță cu mamelucii și din
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
timp, soldații mameluci din Egipt s-au răsculat. Turanshah, succesorul lui as-Salih a cucerit orașul Cairo, punând bazele dinsastiei Mameluce, care avea până în cele din urmă să cucerească și ultimele posesiuni cruciate din zonă. Ludovic a făcut o alianță cu mamelucii și din noua sa bază din Acra a început să refacă celelalte orașe cruciate. Deși Regatul Ciprului pretindea că este puterea suzerană în zonă, Ludovic era conducătorul "de facto". Ludovic a negociat și cu mongolii, care își făcuseră simțită prezența
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
hașemiți, descendenți în linie directă ai lui Hasan bin Ali, fiul cel mare al califului Ali, ginerele profetului Muhammad care va rămâne la conducerea orașului până la începutul secolului XX. Ei vor funcționa sub suzeranitatea fatimizilor, a selgiucizilor, a ayyubizi, a mamelucilor și, în sfârșit, din 1517, a otomanilor. Ei primesc titlul de "șarif" (ar.: "šarĭf" "nobil", "protector"). "Șarifatul" (demnitatea de "șarif") se termină la puțin timp după domnia lui Husayn bin Ali, care se răzvrătește împotriva otomanilor în 1916 în timpul Revoltei
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
sau "Țara Turcoazelor". În timpul primei dinastii egiptene, sau chiar mai înainte, egiptenii exploatau două mine de turcoaz la Wadi Maghareh și Serabit el-Khadim. Aceste mine au fost exploatate sezonier timp de mii de ani. Ele sunt considerate primele mine cunoscute. Mamelucii care stăpâneau Egiptul au controlat și Sinaiul din 1260 pană în 1518, când sultanul otoman Selim cel Crunt a distrus statul lor în bătăliile de la Marj Dabiq și al-Raydaniyya. Din acel monent până la începutul secolului al XX-lea, Sinaiul a
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
în timpul bătăliei de la Cetatea Diaoyu în Chongqing. Moartea hanului Möngke și criza de succesiune ce a urmat, l-a determinat pe Hulagu Han să retragă cea mai mare parte a forțelor mongole din Orientul Mijlociu, unde era pregătit să lupte împotriva mamelucilor egipteni (care i-au învins pe mongolii rămași la Ain Jalut). Deși Hulagu a fost aliat cu Kublai Khan, forțele sale au fost în imposibilitatea de a sprijini atacul împotriva Songului, din cauza războiului lui Hulagu cu Hoarda de Aur. Kublai
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
la întretăierea rutelor comerciale Orient-Europa, aprovizionarea cu mirodenii venea pe trei mari căi: 75% din mirodenii veneau prin Marea Roșie, 15% veneau prin porturile din Marea Mediterana, iar 10% prin porturile din Marea Nordica. Turcii otomani nu controlau încă Egiptul, nici sultanatul mamelucilor, ci doar drumul ce ducea spre Marea Neagra prin care comerțul încă se menținea, sau chiar se intensificase. Cantitățile importate chiar au crescut. Portughezii nu au organizat expediții pentru că nu erau mirodenii, ci din cauza prețului crescut. Astfel, în 1480 a apărut
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
de Ginghis Han. După moartea acestuia, Iranul este condus de câțiva conducători mongoli. Hulagu Han fondează în 1256 Ilhanatul și în 1258 cucerește Bagdadul și ucide pe ultimul calif abbasid. Expansiunea în vest a lui Hulagu Han este oprită de mameluci în bătălia de la Ain Jalut din Palestina în 1260. În mijlocul secolului al XIV-lea, ciuma neagră ucide cca. 30% din populația Persiei. Iranul va rămâne divizat până la apariția lui Timur. Acesta invadează cu multă cruzime Iranul în 1381. În 1501
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
sub control musulman arab sau turc, cu o paranteză creștină cruciată, pentru următorii 1300 de ani. Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole între Califatul Umayyad, cel Abbasid și state ale cruciaților, înainte de a fi cucerită de sultani mameluci începând cu 1260. În 1516, regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea. Răspândiți în lume, evreii - în marea lor majoritate - au aspirat să se întoarcă la „Sion” și
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
un escadron de Vânători Călare din Gardă, sub comanda colonelului Morland. Morland cade însă în luptă și vânătorii sunt respinși de cavaleria grea rusă. Atunci, Napoleon trimite toate rezervele de cavalerie disponibile, adică escadronul de escortă de Vânători Călare și Mamelucii și cavaleria grea - Grenadierii Călare. Aceștia resping cavaleria inamică, mult superioară numeric, cu susținerea artileriei Gărzii și a diviziei Drouet. Cavaleria franceză înregistrează pierderi minore, spre deosebire de Garda rusă, care este decimată. Prințul Repnin este făcut prizonier. În 1807, la Bătălia
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Crescuse și activitatea misionarilor creștini. În 1885 medicul scoțian David Watt Torrance a înființat un spital, în clădirea în care funcționează în prezent Hotelul Scoțian.În oraș s-au ridicat noi biserici, s-a reînnoit Biserică Sf. Petru care în timpul mamelucilor fusese transformată în moschee. În anii 1870 Shimon Berman a încercat fără succes să creeze o așezare agricolă evreiască și a înființat în acest scop o companie numită „Societatea Colonizării Țării Sfinte”. În schimb Prima și a Doua Aliya, mișcări
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
vestea sosirii francezilor, cerând ajutor grabnic. Dar Al-Salih, care venise în goană din Mesopotamia (Iraq) pentru a-i opri pe cruciați să intre în țara sa, se îmbolnăvise grav și nimeni nu îndrăznise să ia o hotărâre în locul lui. Conducătorul mameluc, neprimind nici un răspuns, a crezut că sultanulmurise, de aceea, după ce a poruncit populației din Damietta să părăsească orașul, și-a retras armata, fără măcar să distrugă podul de vase al cruciaților. Aceștia uimiți, neștiind cărui fapt se datorează capitularea atât de
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
lui Saladin, pregătea campania împotriva agresorilor când, răpus de boală, murea. Situația pentru egipteni devenea tragică. Moștenitorul tronului Ayubid, Al-Muazzam-Turan-Șah, se afla tocmai la Yazira (Mesopotamia), emirii puteau să se răscoale dintr-un moment în altul, corpul de oaste al mamelucilor manifesta porniri spre nesupunere, francezii de îndată ce ar fi aflat de moartea sultanului și-ar fi reluat ofensiva, cum, de fapt, s-a și întâmplat. Din acest impas Egiptul a fost salvat de văduva sultanului, inteligenta și energica turcoaică Shajar-Al-Durr. Ajutată
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
morți și puțini răniți, de când se introduseseră regulile de luptă cavalerești, au avut nu odată sentimentul că trăiesc clipe apocaliptice, de sfârșit de lume. Sultanul adusese o armată numeroasă compusă din turci selgiucizi, mobilizase pe beduini să vină în ajutorul mamelucilor, până și țăranii din împrejurimile Mansurahan-ului au fost chemați, dacă nu să lupte, căci nu aveau arme, măcar să arunce cu noroi în dușman. Musulmanii răsăreau ca din pământ, cu miile, atunci când francezii credeau că s-au retras. Aruncătoarele de pietre
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
fiind omorât cu lovituri de sabie, dar, îmbătat de victorie, Robert d’Artois a făcut imprudența să-i urmărrească pe fugari, negându-se la inferioritatea numerică a oastei lui, fapt ce l-a costat viață, căci în locul lui Fakhr, un mameluc, Baibars Bunducdari, a reușit repede să-și adune oamenii și să revină asupra atacatorilor, masacrându-i la rândul său. Întreaga avangardă, circa 1500 călăreți cruciați, a fost nimicită de către musulmani. O încercare similară a ducelui d’Orleans s-a terminat
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]