KorAP: Find »[drukola/base=manciurian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

179 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

au învățat să vorbească mandarina. Împăratul Tao Kuang mânca folosind bețișoare. Era un admirator al operei din Peking și a angajat meditatori chinezi care să-i educe copiii. Manciurienii au adoptat, de asemenea, portul chinezesc. Singurul lucru care a rămas manciurian a fost felul în care își purtau părul. Împăratul avea partea din față a capului rasă și o coadă de păr negru, împletită ca o funie, care îi atârna pe spate. Împărăteasa își purta părul cu o margine subțire neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
despre orele de curs, decât că erau plictisitoare. Nu aș fi stat la ore dacă n-ar fi fost să le fac pe plac părinților mei. În sinea mea știam că nu se gândeau serios ca noi să stăpânim limba manciuriană. Era doar de dragul aparenței, astfel ca mama să le poată spune musafirilor: „O, copiii mei iau lecții de manciuriană“. Adevărul e că manciuriana nu era folositoare. Era precum un râu mort din care nu mai bea nimeni. Sunt înnebunită după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
o milă în jurul lacului, oamenii mă puteau auzi cântând Adio, rochia mea. Tatei îi făcea plăcere să povestească despre lucrurile care stăteau la baza operelor. Îi plăcea la nebunie să se dea mare cu cunoștințele sale. Ne reamintea că suntem manciurieni, clasa conducătoare a Chinei: — Manciurienii sunt cei care apreciază și promovează arta și cultura chineză. Când pe spiritul tatălui meu punea stăpânire băutura, el devenea și mai însuflețit. Ne alinia pe noi, copiii, și ne întreba detalii despre vechiul sistem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
întoarce spre mine. Mă aștept să vorbească, dar nu o face. În cele din urmă, mă întreabă: Nu ești chinezoaică, nu-i așa? Ochii lui sunt ațintiți spre picioarele mele, care sunt lăsate libere, neînfășurate. — Nu, domnule, îi răspund. Sunt manciuriană. — Câți ani ai? Cincisprezece? — Șaptesprezece. El dă din cap. Ochii lui continuă să se plimbe în sus și în jos, examinându-mă. — Drumul e plin de bandiți, îmi zice. O fată frumoasă ca tine n-ar trebui să meargă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
închide. Câștig câțiva bănuți de cupru în fiecare zi. În unele zile nu mă angajează nimeni și merg acasă cu mâna goală. Într-o zi, cu ajutorul unchiului meu, obțin o slujbă într-un atelier specializat în confecționarea pantofilor pentru doamnele manciuriene bogate. Șefa mea e o femeie între două vârste pe care o cheamă Fann Sora cea Mare. Fann e o femeie voinică, și îi place să se dea pe față cu la fel de multă vopsea ca o cântăreață de operă. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
gândurile mele încep s-o ia la goană. Pentru a păstra puritatea sângelui imperial, candidatele trebuie să fie manciuriene. Îmi amintesc că tata mi-a povestit cândva că dintre cei patru sute de milioane de oameni din China, cinci milioane sunt manciurieni. Afișul mai zice și că tații fetelor trebuie să aibă cel puțin rangul de stegar albastru. Asta pentru a se asigura de inteligența genetică a fetelor. Mai departe, afișul prevede că toate fetele manciuriene cu vârsta cuprinsă între treisprezece și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
oameni din China, cinci milioane sunt manciurieni. Afișul mai zice și că tații fetelor trebuie să aibă cel puțin rangul de stegar albastru. Asta pentru a se asigura de inteligența genetică a fetelor. Mai departe, afișul prevede că toate fetele manciuriene cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaptesprezece ani trebuie să se înregistreze pentru selecție. Nici una dintre tinerele femei manciuriene nu are voie să se căsătorească înainte ca împăratul să le fi văzut. — Nu crezi că am o șansă? îi spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
rangul de stegar albastru. Asta pentru a se asigura de inteligența genetică a fetelor. Mai departe, afișul prevede că toate fetele manciuriene cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaptesprezece ani trebuie să se înregistreze pentru selecție. Nici una dintre tinerele femei manciuriene nu are voie să se căsătorească înainte ca împăratul să le fi văzut. — Nu crezi că am o șansă? îi spun țipând lui Fann Sora cea Mare. Sunt manciuriană și am șaptesprezece ani. Tata a fost stegar albastru. Fann clatină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ani trebuie să se înregistreze pentru selecție. Nici una dintre tinerele femei manciuriene nu are voie să se căsătorească înainte ca împăratul să le fi văzut. — Nu crezi că am o șansă? îi spun țipând lui Fann Sora cea Mare. Sunt manciuriană și am șaptesprezece ani. Tata a fost stegar albastru. Fann clatină din cap: — Orhideea, în comparație cu doamnele de la Curte și concubinele pe care le-am văzut, tu nu ești decât un șoarece urât. Beau dintr-o găleată cu apă și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
știi niciodată ce zid ascunde ochii Majestății Sale, împăratul Hsien Feng, sau ai Marii Împărătese, doamna Jin“. Simt aerul greu în plămâni. Arunc o privire în jur și mă compar cu celelalte fete. Toate avem chipurile vopsite în același stil manciurian. Pe buza de jos e un punct roșu, iar părul este înfășurat în două părți, de o parte și de alta a capului. Unele fete și-au răsucit cozile până sus, în creștetul capului, și le-au ornat cu bijuterii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
o poartă fetele e incrustată cu perle, jad, diamante și are brodate flori de lotus, prun, magnolie, mâna lui Buddha și piersic. Părțile laterale ale pantofilor sunt pline de simboluri aducătoare de noroc și longevitate, de pești și fluturi. Fiind manciuriene, noi nu ne legăm picioarele așa cum fac chinezoaicele, dar nici nu vrem să pierdem prilejul de a fi la modă, motiv pentru care purtăm pantofi-platformă, cu talpa foarte înaltă. Calitatea acestora este de a ne face picioarele să pară mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
arată mai tânăr decât mi-am închipuit. Pare să aibă puțin peste douăzeci de ani și are o piele frumoasă. Ochii lui mari au colțurile ridicate. Expresia lui e blândă și preocupată, dar lipsită de curiozitate. Are un nas tipic manciurian, drept și lung, și buze ferme. Obrajii săi au o roșeață ca de febră. N-a zâmbit când ne-a văzut intrând. Mi se pare că visez. Fiul Cerului e îmbrăcat într-o robă lungă, aurie. Pe țesătură sunt cusuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Muzicienii își loveau tuburile de bambus cu bețele, în timp ce actorii cântau și se loveau peste coapse. Bang! Bang! Bang! mi-am reamintit sunetul. Era neplăcut și nu puteam înțelege de ce le plăcea oamenilor. Mama îmi spusese că era un spectacol manciurian tradițional, amestecat cu elemente de operă chineză, la origine o formă de divertisment pentru oamenii de rând. Din când în când, cei bogați cereau să fie executat, „pentru a gusta savoarea locală“. Mi-am amintit că stăteam în primul rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
un melc. Cu o mișcare care aproape că m-a aruncat de pe locul meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă, caii au pornit la trap. Stegarii poartă flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se află călărețe îmbrăcate în costume manciuriene de luptă din secolul al XVI-lea. Pe laturile șeilor sunt agățate panglici galbene de care sunt legate vase de gătit. În spatele doamnelor e un cârd de animale vopsite în roșu. Pare un râu de sânge. Când mă uit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să aflu detalii despre cureaua împăratului Hsien Feng. Îi spun că nu mă interesează. — Cureaua are, desigur, culoarea imperială, galben strălucitor, începe An-te-hai fără să mă ia în seamă. E opera veritabile arte meșteșugărești manciuriene, funcțională, dar minunat de frumoasă. Văzând că nu obiectez, el continuă: Este întărită cu păr de cal și ornamentată cu panglici plisate din mătase albă. A fost transmisă din generație în generație de strămoșii Majestății Sale și e purtată în timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
distrage atenția, însă e tradiția imperială. Mă uit în jurul meu. Împăratul Hsien Feng e așezat lângă Nuharoo la mijlocul rândului întâi. Amândoi poartă robele imperiale din mătase galbenă, brodate cu motive reprezentând dragoni și păsări phoenix. Coroana lui are o perlă manciuriană imensă și Încrustații din argint împodobite cu panglici și ciucuri. Curelușa cu care se prinde sub bărbie e din samur. Hsien Feng urmărește reprezentația cu mare interes. Nuharoo stă cu eleganță, însă atenția ei nu e îndreptată spre scenă. Aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mooyu-lui său se transformă în tăcere. Cu siguranță a adormit. Îmi șterg transpirația, dar rămân în poziție de plecăciune, pentru orice eventualitate. Ochii mei privesc dintr-un colț în celălalt. Templul e plin cu zeități de toate soiurile. Pe lângă zeul manciurian oficial, care se numește Shaman, există zei taoști, budiști și zeul popular chinez, Kuan Kong. — A fost odată un prinț care în timpul rugăciunii a descoperit că armăsarul din argilă al zeului chinez transpira, vorbește pe neașteptate călugărul, de parcă m-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Nu întrezăresc nici o scânteie de interes în ochii lui mari și oblici. Abia acum încep să-mi amintesc înfățișarea împăratului din prima zi în care l-am întâlnit, și realizez că e la fel de frumos ca atunci - bărbia rasă, nasul drept, manciurian, gura în formă de barcă, buzele ferme. N-am mai văzut niciodată un bărbat cu trăsături atât de perfecte și o piele atât de delicată. Continuăm să ne fixăm unul pe celălalt cu privirea, și simt cum sângele îmi pulsează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
se întâmplă în țară, decât să-i ascult pe miniștrii care nu au pus niciodată piciorul afară din Peking. Majoritatea discuțiilor mi se par plictisitoare, iar soluțiile - lipsite de rațiune. Sunt uimită de diferențele dintre prinții regali, cei din clanul manciurian, și guvernatorii și generalii, în majoritate chinezi han, care miros a praf de pușcă. Mă simt însă impresionată de chinezi, deoarece ei dau pur și simplu o notă de realitate. Ofițerilor de origine manciuriană le place la nebunie să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dintre prinții regali, cei din clanul manciurian, și guvernatorii și generalii, în majoritate chinezi han, care miros a praf de pușcă. Mă simt însă impresionată de chinezi, deoarece ei dau pur și simplu o notă de realitate. Ofițerilor de origine manciuriană le place la nebunie să se certe în legătură cu ideologia: țipă sloganuri patriotice precum copiii de școală. Ofițerii han preferă să rămână tăcuți atunci când se declanșează un conflict în partea manciuriană a Curții. Atunci când doresc să expună o idee, o susțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
pur și simplu o notă de realitate. Ofițerilor de origine manciuriană le place la nebunie să se certe în legătură cu ideologia: țipă sloganuri patriotice precum copiii de școală. Ofițerii han preferă să rămână tăcuți atunci când se declanșează un conflict în partea manciuriană a Curții. Atunci când doresc să expună o idee, o susțin fără pasiune, oferindu-le împăratului și Curții doar fapte. După ce am stat la câteva audiențe, am observat că niciodată chinezii nu fac vreo încercare de a-l contrazice pe împărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
morților, sperând că împăratul va reconsidera propunerea lor. Atunci când el o face, se simt atât de ușurați, că încep să plângă. Sunt foarte mișcată de loialitatea lor, și îmi doresc ca Hsien Feng să îi asculte mai puțin pe nobilii manciurieni și mai mult pe chinezi. Totuși, am început să înțeleg de ce împăratul se poartă așa cum se poartă. Mi-a spus nu o dată convingerea sa că numai un manciurian e capabil de devotament pur față de dinastia Ch’ing. Înclină întotdeauna spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mai mult pe chinezi. Totuși, am început să înțeleg de ce împăratul se poartă așa cum se poartă. Mi-a spus nu o dată convingerea sa că numai un manciurian e capabil de devotament pur față de dinastia Ch’ing. Înclină întotdeauna spre ofițerii manciurieni, atunci când are loc un diferend de opinii. Onorează privilegiul rasei conducătoare și face în așa fel încât să fie limpede pentru Curte că un ministru de origine manciuriană va fi cel în care va avea mai întâi încredere. După atâtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cartea vie a cinci mii de ani de civilizație a Chinei. Amploarea cunoștințelor sale e fără egal, și el este singurul ministru care vorbește fluent manciuriana, mandarina și chineza veche. Su Shun se bucură de o mare popularitate printre clanurile manciuriene, unde opiniile sale antibarbare primesc un sprijin semnificativ. Fiind al șaptelea nepot al unui nobil și descendent al lui Nurhachi, fondatorul dinastiei Ch’ing, Su Shun are parte de relații sus-puse. Puterea sa se sprijină, de asemenea, și pe prietenia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
oricare dintre palatele din Orașul Interzis. Nu sunt la curent cu ceea ce a făcut împăratul Hsien Feng pentru fratele său. Pentru a-l face pe prințul Kung să se simtă bine, Hsien Feng a nesocotit tradiția potrivit căreia unui prinț manciurian nu-i este permis să dețină o funcție militară. L-a numit pe Kung consilier-șef al cabinetului militar imperial. Puterea prințului Kung este egală cu cea a lui Su Shun. Fără să ia în seamă protestele acestuia din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]