212 matches
-
limitată. Balfour a afirmat că mandatele nu au fost creația Ligii și nu puteau fi modificate de aceasta. El mai adăuga că Liga trebuia să se limiteze la supravegherea punerii în aplicare a deciziile Aliaților și puterilor asociate, iar puterile mandatare trebuiau să fie supravegheate, dar nu controlate, de Ligă. Balfour definea mandatele ca o limitare benevolă a drepturilor de administrare a teritoriilor cucerite. Principalele puteri aliate au avut fiecare în parte o contribuție la conceperea termenilor mandatelor , deși unele dintre
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să asigure semnarea unei înțelegeri cu Sheriful din Mecca, care să respecte prevederile Acordului Faisal-Weizmann. La Conferința de pace din 1919, emirul Faisal, vorbind în numele regelui Hussein, a cerut acordarea independenței arabilor, sau cel puțin dreptul să-și aleagă puterea mandatară. El a afirmată că este recomandabilă formarea unui stat arab sub mandat britanic. Organizația Mondială Sionistă a cerut de asemenea acordarea mandatului britanicilor, subliniind în același timp drepturile istorice ale evreilor în Palestina. O notă confidențială a raportului comisiei King-Crane
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să formeze o comisie pentru studierea, definirea și stabilirea drepturilor și pretențiilor diferitelor comunități religioase din Palestina. Această comisie, care urma să revizuiască status quo-ul religios al diferitelor comunități din regiune, nu a fost niciodată înființată. Articolul 15 cerea administrației mandatare să asigure libertatea completă de conștiință și libera practicare a tuturor religiilor. În timpul și după încheierea Primului Război Mondial, Londra și-a asumat o serie de angajamente contradictorii cu privire la împărțirea regiunii: Declarație Balfour din 1917, Acordul Sykes-Picot, Acordul Hussein-McMahon și Cartea albă
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
pentru întârzierea ratificării mandatului. Regatul Unit și-a asumat responsabilitatea pentru Locurile Sfinte prin articolul 13 al mandatului. Până în cele din urmă, comisia pentru Locurile Sfinte nu a fost niciodată creată. Articolul 14 al mandatului britanic pentru Palestina cerea puterii mandatare să înființeze o comisie pentru studierea, definirea și determinarea drepturilor și pretențiilor diferitelor comunități religioase din Palestina. Articolul 15 cerea puterii mandatare să asigure libertatea completă a conștiinței și libera exercitare a tuturor religiilor. Aceste cerințe nu au fost niciodată
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
comisia pentru Locurile Sfinte nu a fost niciodată creată. Articolul 14 al mandatului britanic pentru Palestina cerea puterii mandatare să înființeze o comisie pentru studierea, definirea și determinarea drepturilor și pretențiilor diferitelor comunități religioase din Palestina. Articolul 15 cerea puterii mandatare să asigure libertatea completă a conștiinței și libera exercitare a tuturor religiilor. Aceste cerințe nu au fost niciodată îndeplinite. Înaltul comisar a instituit autoritatea rabinatului ortodox asupra comunității evreiești și a menținut o formă modificată a vechiului sistem al milleturilor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Palestina pe 3 iunie 1922, dând o interpretare restrictivă a Declarației Balfour. Declarația excludea „dispariția sau subordonarea populației, limbii sau obiceiurilor arabe din Palestina” sau „impunerea naționalității evreiești locuitorilor Palestinei ca un întreg”. În plus, subliniau că în concepția puterii mandatare, „căminul național evreiesc” urma să fie fondat în Palestina, fără ca Palestina ca un tot să fie transformată în cămin național evreiesc. Comitetul special al Națiunilor Unite a observat că această interpretare, care restrângea considerabil aria pe care avea să fie
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
mai înainte de confirmarea mandatului de către Consiliul Ligii Națiunilor și a fost acceptat în mod oficial de Organizația Sionistă. Comisia permanentă pentru mandate a Ligii Națiunilor a apreciat că mandatul conținea două obligații. În 1932, comisia mandatelor au întrebat reprezentanții puterii mandatare cu privire cererile făcute de populația arabă pentru înființarea unor instituții ale autoguvernării, în conformitate cu prevederile mandatului, în particular cu cele ale articolului 2. Președintele comisiei a notat că, folosindu-se de prevederile aceluiași articol, puterea mandatară a pus bazele „căminului
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
au întrebat reprezentanții puterii mandatare cu privire cererile făcute de populația arabă pentru înființarea unor instituții ale autoguvernării, în conformitate cu prevederile mandatului, în particular cu cele ale articolului 2. Președintele comisiei a notat că, folosindu-se de prevederile aceluiași articol, puterea mandatară a pus bazele „căminului național evreiesc”. În martie 1930, secretarul de stat pentru colonii, lordul Passfield, a redactat un document guvernamental prin care se afirma că nu există nicio prevedere în Declarația Balfour prin care să li se acorde evreilor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
nu erau membre ale Ligii Națiunilor, nu a trebuit să-și expună poziția oficială față de legalitatea mandatului pentru Palestina. SUA a acceptat de facto, (dacă nu de jure), statutul mandatelor și a trecut la semnarea unor tratate individuale cu puterile mandatare pentru apărarea drepturilor legale ale cetățenilor americani și pentru apărarea intereselor economice americane în respectivele teritorii sub mandat. SUA și Regatul Unit au semnat în cazul Palestinei în 1924 un act care trata opt probleme de interes pentru americani. Hotărârile
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
propovăduia boicotarea britanicilor după modelul Partidului Indian al Congresului. Cele mai radicale facțiuni ale arabilor, ca Mâna Neagră, au ales (calea acțiunilor violente împotriva britanicilor și sioniștilor. Numeroase acțiuni antibritanice au fost zădărnicite de liderii arabi aflați în slujba administrației mandatare, în special de muftiul Palestinei și vărul acestuia Jamal al-Husayni. Greva generală de șase luni din 1936 a marcat începutul marii revolte palestiniene- Intifada din anii 1936-1938. Comisia britanică Peel împărțirea Palestinei în două state, unul arab și altul evreiesc
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
secției Etzel în localitatea Nes Tziona. Când în anul 1940 organizația Etzel a scindat, Giladi a făcut parte din gruparea disidentă Lehi condusă de Avraham Stern, care a hotărât,în pofida războiului Angliei contra Germaniei hitleriste, să continue acțiunile contra puterii mandatare britanice. Eliyahu Giladi, bărbat chipeș și mușchiulos, care era știut sub numele conspirativ "Shaul", s-a evidențiat prin carisma și temeritatea sa. Itzhak Shamir, a fost impresionat la început de calitățile sale personale - „imaginația, îndrăzneala, curajul și lipsa totală de
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
l-a primit de la Liga Națiunilor în baza unei platforme care prevedea instituirea unui Cămin Național pentru poporul evreu în Palestina, ebraica a căpătat statutul de limbă națională a evreilor în Palestina. Drept consecință ea a fost recunoscută de autoritățile mandatare britanice că limba oficială a Palestinei, alături de arabă și engleză. Totuși Comitetul limbii ebraice nu a beneficiat de un suport financiar din partea forurilor conducătoare ale colectivității evreiești palestiniene Ishuv, ci era finanțat prin donații. Decesul lui Ben-Yehuda a paralizat activitatea
Academia limbii ebraice () [Corola-website/Science/326998_a_328327]
-
Constantin Tănase, teatrul muzical „Savoy”. ,De asemenea a realizat spectacole la grădinile de vară „Boema” și „Colos”. El a vizitat pentru prima dată Palestina ca turist și ziarist în anul 1935, dar a fost după un timp expulzat de autoritățile mandatare britanice din cauza expirării vizei. În 1949 după instalarea regimului comunist în România, a emigrat cu familia în statul Israel, recent creat. În această țară și-a reluat activitatea în domeniul teatrului și în lumea spectacolelor. În anii 1951-1952 a fost
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
și o parte care a supraviețuit lagărelor de concentrare din Siria și Mesopotamia au fost relocați în taberele de refugiați de la granița dintre Siria și Turcia. Aproape 200 000 de armeni au fost relocați în Cilicia protejată de trupele franceze mandatare în Siria. Dar, în februarie 1920, aceștia au fost atacați de turcii lui Mustafa Kemal. Francezii au evacuat orașul Maraș, în noaptea de 10 spre , fără a-i preveni pe locuitorii creștini, care aveau să fie masacrați de turci în
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
-lea și au întemeiat aici o fortăreață și stațiuni de pază pentru protejarea drumurilor și apărarea regiunii. După cucerirea regiunii de către arabi și decăderea entităților statale locale, Aravá și-a pierdut însemnătatea aproape până în zilele noastre. În momentul împărțirii Palestinei mandatare în formatul inițial, în două formațiuni teritoriale: Transiordania la est și Palestina (Cisiordania „mare”) - la vest, a fost împărțită și valea Aravá. Granița a fost stabilită de-a lungul rîului Aravá (Nahal Aravá sau Wadi Araba, și pe linia punctelor
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
vecinilor lor arabi. Benzion Netanyahu a fost în anii 1934-1935 coredactor al revistei lunare ebraice „Betar” și redactor al organului cotidian al sionismului revizionist „Hayarden” (Iordanul) care a apărut la Ierusalim în anii 1933-1934, până ce a fost interzis de autoritățile mandatare britanice. După ce nu a reușit să-l convingă pe Itamar Ben Avi, fiul lui Eliezer Ben-Yehuda să-și pună ziarul sub auspiciile sioniștilor revizioniști, Netanyahu a înființat în 1931 cotidianul Haam, (Poporul), care, și el, a fost închis după câteva
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]
-
13 ani, a plecat din portul Constanța la bordul unui vapor cu destinația Palestina, în cadrul așa-numitei „Emigrații ilegale”, care avea drept obiectiv așezarea de evrei refugiați din țările ocupate de naziști în Palestina în pofida restricțiilor grele impuse de autoritățile mandatare britanice. În anii 1948-1950 a servit în armata israeliană, în cadrul serviciului obligatoriu. Meir Rozen a obținut la Universitatea Sorbona din Paris licența în științe politice, apoi titlul de master în drept și, în cele din urmă, în 1957doctoratul în drept
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
activeze cu însuflețire în cadrul Betar, să țină discursuri în adunări evreiești și sioniste, și să publice articole în organele de presă ale organizației sionismului revizionist. În anul 1937 a organizat o demonstrație în fața ambasadei britanice la Varșovia, cerând ca autoritățile mandatare britanice să mărească cota de emigrare pentru tinerii din mișcarea Betar spre Palestina. În urma acestui fapt, Beghin a fost arestat și deținut vreme de 6 săptămâni în închisoare, în compania unor delicvenți de drept comun. Șederea lui Beghin în închisoare
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
luptători din Etzel, organizația a răpit doi sergenți britanici (care era de fapt informatori ai Haganei) și a anunțat ca aceștia vor fi spânzurați, dacă britanicii îi vor spânzurați pe cei trei membri capturați. La 31 iulie 1947 după ce autoritătile mandatare i-au spânzurat pe Yaakov Weiss, Avshalom Haviv și pe Meir Nakar, șeful statului major al Irgunului ,Haim Landau, a ordonat spânzurarea celor doi sergenți. Ca urmare a acestui fapt, britanicii au încetat execuțiile în Palestina până la plecarea lor în
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
stăpânire pe Muntele Templului. Predicile de vineri din moscheile de pa Muntele Templului au devenit principala arena de atâțare a spiritelor religioase, care au alimentat organizarea politică a luptei pentru combaterea dominației britanice și a creșterii ponderii evreilor în Palestina mandatară și au contribuit la cristalizarea identității naționale arabe palestiniene. Cu toate acestea, la vremea sa, muftiul Al Husseini nu a negat faptul că în antichitate Muntele Templului a fost un loc de cult al evreilor. Muftiul a exprimat aspirația de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Noul regim arab a conferit Waqfului musulman din Ierusalim, dominat de clericii musulmani palestineni, administrația Muntelui Templului. La 20 iulie 1951 emirul hașemit al Transiordaniei, Abdallah, fiul lui Hussein Ibn Ali, și care, în urma anexării de teritorii din fosta Palestină mandatară, devenise rege al Iordaniei, a fost asasinat prin împușcare in timpul vizitei pe Muntele Templului, în momentul în care intra în Moscheea Al Aqsa pentru a se ruga. Atentatul a fost săvârșit de extremiști palestineni, care erau în legătură cu ex-muftiul Amin
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
campania pentru realegere din 1948. Truman se interesase de multă vreme de istoria Orientului Mijlociu și citise multe cărți de istorie antică și despre evenimentele relatate în Biblie. El simpatiza cu cei ce doreau o țară a evreilor în Palestina Mandatară. Ca senator, el îi asigurase pe liderii evrei de susținerea sa pentru sionism, și la un miting din Chicago din 1943, el ceruse o țară pentru acei evrei care supraviețuiseră regimului nazist. Ideea unui stat evreiesc în Palestina era foarte
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
din fața lui într-o veritabilă sinagogă, și apoi să pună stăpânire și pe tot Muntele Templului de deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa. Zidul Plângerii era prezentat de propaganda mufiului Al Husseini ca parte integrantă din Moscheea Al Aqsa. Autoritățile mandatare s-au scuzat pentru incident, dând vina pe epitropul (gabay) evreu al Zidului care nu a înlăturat paravanul așa cum promisese. O largă campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
sfârșitul Primului Război Mondial. Descrise ca „popoare”, Societatea afirma că erau Africa de Sud-Vest și anumite insule ale Pacificului de Sud erau administrate de membrii Societății sub un mandat de clasă C. Acestea erau clasificate ca „teritorii” Teritoriile erau guvernate de Puterile Mandatare, precum Regatul Unit în cazul mandatului pentru Palestina și Uniunea Africii de Sud, în cazul Africii de Sud-Vest, până când teritoriile erau considerate capabile să se autoguverneze. Existau paisprezece mandate de teritorii împărțite între cele șase Puteri Mandatare ale Regatului Unit, Franței, Belgiei
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Teritoriile erau guvernate de Puterile Mandatare, precum Regatul Unit în cazul mandatului pentru Palestina și Uniunea Africii de Sud, în cazul Africii de Sud-Vest, până când teritoriile erau considerate capabile să se autoguverneze. Existau paisprezece mandate de teritorii împărțite între cele șase Puteri Mandatare ale Regatului Unit, Franței, Belgiei, Noii Zeelande, Australiei și Japoniei. Cu excepția Regatului Irakului, care s-a alăturat Societății în 3 octombrie 1932, aceste teritorii nu și-au obținut independența până după al Doilea Război Mondial, un proces care nu s-
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]