258 matches
-
se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți cai. Mâine și poimâine sunteți liberi să vă odihniți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere, kilimuri azere, gabbere persane, cuti turkmene, samovare din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un degetar, inele, mingii de musketă și cizme de zăpadă, bețe de totem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
1964. MAMA Te‐am visat azi noapte, mama mea moartă Ai stat ca o umbră de aur la a cerului poartă. Nu aveai ființă. Numai sufletul tău era lumină. și erai ușoară ca o șoaptă ce întristează strun a de mandolină. Te chemam: vino, mamă, ca brațe, ca sânge, ca g ură. Vino ca mamă ce n‐ ai băut din paharul cu ură, Vino și mângâie‐ mi părul și‐mi spune poveste Vino, și‐ mi spune că moarte și cimitir nu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta-i Grahaalul! - Gra-, Graalul! după două mii de noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că răuvoitor) care susținea story-ul după care sora ar fi trecut de la penticostali la secta obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine zidit al bisericii penticostale din care duminică de duminică se revărsau în triluri iscusite de mandolină cântările de preamărire. Între timp poetul stă în șezlong Și ce mai citește din boțita-i hârtie junele de cartier? Păi tot din poezia aceea citește, nu mă lasă nicidecum, îmi pune la încercare toată știința și toată iscusința. Ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
căzut pe gânduri. Știi, aș vrea - a spus pe neașteptate - să te invit mâine seară la noi, o să fim en famille, poate numai vecinul nostru, domnul Giuseppe, o să mai vină, e un om tare singur, dă lecții de chitară și mandolină, e foarte strâmtorat cu banii. Ți-ar face plăcere? Mi-ar face, poate pentru prima dată în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război, comandat de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sîngele copiilor mici, din gelozie față de mamele lor. Este prototipul vampirului feminin. (n. trad.) Băutură caldă compusă din tărie (de obicei rom) apă, zahăr și mirodenii. (n. trad.) Gen de muzică country, cîntată la instrumente „reci”, fără amplificare (banjo, chitară, mandolină, vioară) și caracterizată de improvizații libere, de la Blue Grass Boys, grup din Kentucky, numit și „ The Bluegrass State”. (n. trad.) secret Membri ai United States Junior Chamber (Jaycees), organizație neguvernamentală, Înființată În 1920 care are drept scop dezvoltarea capacităților personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la genunchi și ciorapi albi, ca în Evul Mediu, cânta la o mandolină. Părul castaniu îi curgea în bucle. În fața lui, într-un portic împodobit cu trandafiri, stătea o femeie cu părul negru despletit, îmbrăcată cu o rochie diafană. Pe când Zogru plutea fără grijă pe deasupra patului pictat, ușa de la intrare s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Florica, înaltă, frumoasă, abia pășea peste Cuțarida. I se tăiaseră picioarele lui Tilică. - Bună dimineața, rostise. Muierea râsese parșiv: - Ce faci, domnu Tilică? - Ce să fac? Muncesc. Parcă dumneata nu știi? - Da de cântat, de ce nu mai cânți seara din mandolină? Că tot întind urechea s-auz, și dumneata, domnu Tilică, nimic... -Dă... Treceau vecinele pe lângă ei. Frizerul zisese încet: - O să ne iasă vorbe. - Și ce dacă! Mi s-a urât... - Ba nu, zău, coană Florico... - Cum îți spun. Bărbatu ăsta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știe. Tilică clipise repede. Acum era ceasul lui, că de când se prăpădea după ochii coanei Florica! Numai că pe muiere o simțise Gogu că prea trăgea cu urechea la vecin când acesta ieșea seara în pragul prăvăliei și cânta din mandolină. A dat în ea, se liniștise Florica. Acum o uitase Dumnezeu în magazie cu apa dinainte și Aglaia striga după ea: 287 - Ce faci, femeie, hai, că-nțepenește bărba-tău de tot, abia te miști..; Florica își aduse aminte că nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tău! Dărâma patul sub tine! Te melcezea! Da cu Tilică cum e? - Lasă, coană Aglăițo... - Spune, putoare, sânt muiere bătrână. Ca mormîntul! Văduva se codea. - Nu-ș' ce-i cu mine, mi-am pierdut capul, că prea cânta domnu Tilică din mandolină... - Fier al dracului! Ce-ai? Nu-ți dădea Gogu de mîncare? Nu te îmbrăca? Nu se uita la tine ca la soare? Da așa sânt unele... - Acum la ce mai mă cerți? - Nu te cert, dar o să vezi tu ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
repede și ele plecau după bărbați, să-i caute la bărbierit sau la drojderie. Frizeria lui Tilică era plină. Toți bărbații din mahala se tundeau atunci. Meșterul își luase un ucenic și doi lucrători, dar acestora le plăcea mai mult mandolina. Lucrau cam în silă, și asta-l supăra, pentru că, spunea el, mandolina-i mandolină și meseria, meserie. Muierile priveau prin geamul aburit și, dacă zidarii nu erau la frizerie, o luau spre cârciuma lui Stere, să-și aștepte bărbații la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la drojderie. Frizeria lui Tilică era plină. Toți bărbații din mahala se tundeau atunci. Meșterul își luase un ucenic și doi lucrători, dar acestora le plăcea mai mult mandolina. Lucrau cam în silă, și asta-l supăra, pentru că, spunea el, mandolina-i mandolină și meseria, meserie. Muierile priveau prin geamul aburit și, dacă zidarii nu erau la frizerie, o luau spre cârciuma lui Stere, să-și aștepte bărbații la întuneric. Meșterii erau arțăgoși și cântau. Atunci își băteau nevestele. Din nimic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Frizeria lui Tilică era plină. Toți bărbații din mahala se tundeau atunci. Meșterul își luase un ucenic și doi lucrători, dar acestora le plăcea mai mult mandolina. Lucrau cam în silă, și asta-l supăra, pentru că, spunea el, mandolina-i mandolină și meseria, meserie. Muierile priveau prin geamul aburit și, dacă zidarii nu erau la frizerie, o luau spre cârciuma lui Stere, să-și aștepte bărbații la întuneric. Meșterii erau arțăgoși și cântau. Atunci își băteau nevestele. Din nimic se aprindeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ești om până în clipa-n care oasele încep să-ți scârțâie de tristețe... După aceea, ți se deschid toate drumurile. Fără dorul de moarte, n-aș fi avut niciodată revelația inimii. Când îmi port mâna pe coaste ca pe o mandolină, senzația morții ia contur de nemurire. Iar când nimic îmi spune totul, simțurile se aprind într-un suflet gol. Și atunci, nimicul femeii supraviețuiește nimicului lumii. Din ce găsești mai puține argumente spre a trăi, din aceea te legi mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dansatoarei / Împletește o beteală din vînturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ În care apare turnat un peisaj, ca În poemul XIII din același volum: „Ploaia - cîte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ CÎnd cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă / Și castelana desprinde ca o fundă surîsul din cascada de azur al singurătății / CÎmpiile dansează cu pasul lent În ierburi”; după cum bîlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oriental-aristocratică, de o lene flajeolată care m-a făcut să mă gândesc la Pound: în ea era «amurgul amurgului educației». Și tot peretele acela din spate, încărcat de viori acaju de diferite mărimi, cutii de flaut căptușite cu catifea roșie, mandoline și balalaice și tuburi complicat împletite de tromboane și tube...”. În secvența a treia - care face, în mod vădit, pereche cu prima - revin ecourile parodice, amintind de astă dată de cântecul de lume, de lamentațiile din lirica neoanacreontică a lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rămas, pentru cea mai mare parte a publicului, doar o convenție pură. De fapt, erudiții preiau tendința parodică din literatura populară, colportată, și atunci ca și în Antichitate, de rapsozi sau "poeți ambulanți", ori de "orbi cu chitara sau cu mandolina lor atârnată de gât, care trăiau din această meserie", cum scrie, la pagina 408 a Istoriei lui, Francesco De Sancits. Sub auspiciile așa-numiților cantastorie ("cântăreți de povești, romanțete sau romanțe"), romanele franțuzești și cântecele eroice sunt traduse, imitate și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parcă și mai intens. Un scăldat în lacul Fundata după apusul soarelui, o muzică de cartier sau de dans, interpretată de studenții cu talent în domeniu și acompaniată de o orchestră improvizată din chitariști și acordeoniști, uneori și de o mandolină, creau o bună dispoziție tuturor și petrecerea se prelungea până târziu, după miezul nopții. Un interes aparte îl stârneau meciurile și alte întreceri sportive, ca de exemplu: concursurile organizate în care partenerii după ce dansau desculți, nu pe iarbă, ci în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cunoscută sau un început de melodie extrasă, nu întâmplător, dintr-o operă celebră, pe care o interpreta cu minunata ei voce de soprană trecută pe linia moartă. La petrecerile de seară, și nu numai atunci, patronul o acompania cu o mandolină originală, adusă din răsărit, iar ea dansa și cânta, gesticulând cu mâinile ridicate cu pahar cu tot, cât mai sus posibil, până când izbucnea în hohote de plâns. Atunci, ca din craterul unui vulcan stins și reactivat pe neașteptate, se revărsau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și din școală; iar, un al doilea motiv ar fi că, pe lângă faptul că povestea frumos, avea o voce plăcută și putea cânta din orice instrument improvizat: frunză de salcâm, solz de pește, fluier, iar mai târziu, acordeon, vioară, chitară, mandolină. Întins și slăbuț ca arcușul unui violoncel, cu auz fin, timbru plăcut, voce de artist consacrat și memorie muzicală ce impresiona pe orice muritor, s-ar fi realizat în domeniul muzicii dacă, măcar după terminarea clasei a șaptea, nu ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aIV-a, a urmat și despărțirea de doamna învățătoare, dar îl voi avea ca profesor de limba rusă pe domnul Costache Buraga. Și astăzi știu să cânt în limba rusă „Pescarul amator” și încă alte cântece. întotdeauna, însoțit de o mandolină ne învăța diverse cântece. Nu se pot uita plimbările pe care le făceam în împrejurimi, escaladările pe diferiți versanți ai dealurilor noastre, legați cu funii escaladam malurile abrupte, eram adevărați alpiniști. După terminarea studiilor (liceu și facultate), m-am întors
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
orelor și pentru instrucția noastră culturală. Mergeam în excursii cu dumnealui și fiecare ieșire în natură pentru noi era un prilej de cunoaștere. Ne făcea ,,cunoștință“ cu fiecare plantă sau vietate. înjghebase un cor școlar unde ne acompnia ori cu mandolina, ori cu acordeonul, ori cu fluierul. Și n-avea cum să nu-i iese bine pentru că domnul profesor cânta după note. îmi amintesc de piesele de teatru pe care domnia sa le scria și în care jucam cu prilejul serbărilor școlare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cvasi-argotică. Confesiune sacadată, deliberat familiară (punctată cu îngăimări, cu ăăă), micro-scenarii difluente, montaj inteligent evitând la timp aplatizarea acestea conferă discursului o tonalitate voios-teatrală, bazată pe simultaneizarea antinomiilor. Anterior, Arghezi se amuza cu laicizarea cerului mitic elin: "Apollo-i profesor de mandolină", "Hercule-i petrolist dactilograf / Și Joe însuși, farmacist de treabă..." Analog, Liviu Ioan Stoiciu pune între paranteze noimele sacrului mitologic și, concomitent, supradimensionează realități precare din perimetrul "Cantonului 284". Zeități și semizei, Apollo, Hermes, Niobe, Tantal, Ixion, Hera, Danaidele și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de fiori", un june zboară, ca gîndul, pe un cal, care, "cu nara-i arzînd și cu coama pe vînt", saltă peste creștete de stînci și prăpăstii adînci, "ca cerbul urmat de săgeat' arzătoare". Junele poartă sub manta-i o mandolină. Astfel, el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]