474 matches
-
Au dreptul să trimită petiții, desigur, dar asta nu înseamnă că au voie să schimbe constituția... Era clar, frumoasa din televiziune nu avea cum să transforme bărbosul din munți. Totuși, e un adevăr necosmetizat că Fidel Castro era mare. Nicun maniac nu vă poate combate aici. Uitați-vă doar la „documentarul” făcut în 2003 de titratul regizor american Oliver Stone: pe bancheta din spate a Mercedesului prezidențial, de-abia încap el, regizorul, la mijloc, bătrânul dictator, la margine, tânăra translator. Memorabil
Cucerirea revoluționară a lui Fidel pe care toată lumea și-ar dori s-o păstreze: Cimavax, vaccinul cubanez pentru tratarea cancerului () [Corola-blog/BlogPost/338704_a_340033]
-
ca să ne putem aroga dreptul de instanță lingvistică. Or, asta e aproape imposibil, în condițiile în care limba vorbită are propriile caracteristici, dictate și de fluență, factori emoționali, context. Autocontrolul perfect în vorbire este imposibil de obținut, atâta vreme cât nu devenim maniaci ai formei, scăzând concentrarea pe mesaj. De pildă, nu trebuie să ne simțim stânjeniți de apariția unei cacofonii, mai ales că este discutabil ce e cu adevărat cacofonic. Astfel, cacofonii sunt considerate și enunțurile „să se suie și să strige
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
îndurat- dizgrația, umilința, sărăcia, războiul, crima, ennui- în speranța că ceva se va întâmpla peste noapte, un miracol, care va face viața suportabilă”. Atunci am înțeles de ce Parisul îi atrage pe toți cei chinuiți, pe cei pradă halucinațiilor, pe marii maniaci ai iubirii. Am înțeles de ce tocmai aici, la butucul roții, poți îmbrățișa teoriile cele mai fantastice și mai imposibile, fără ca ele să ți se pară deloc stranii. Aici este locul unde îți recitești cărțile din tinerețe și unde enigmele dobândesc
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
imperioase te impulsionează în această vocație? Ce poți învăța de la marii scriitori și ce este sau trebuie să fie numai al tău, dacă ai ceva de spus? Daniela Gîfu: Azi, în fine, într-o lume virtuală, rece, asaltată de bloggeri maniaci în a se promova pe sine, fiecare individ care-și așterne slova, se crede scriitor. Nu..., e foarte lung drumul până a deveni un scriitor, în sensul său autentic, acela de înzestrat om de litere. Și, mai este o problemă
UN URCUS AL CUNOASTERII SINELUI de GEORGE FILIP, POET – CANADA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340767_a_342096]
-
să facă prăjituri, sex oral și să plângă în timpul serviciului, sunt acceptate.” Poate că ar fi trebuit să fie mai atentă, sau să controleze, așa cum îi sugerase Miranda. Dacă el nu era cine credea ea că e? Dacă era un maniac sexual care a mințit-o întreaga viață? Poate că sâmbetele, când zicea că merge la birou, se ducea la agățat. Dar de ce ar face asta? Ar fi capabil să i-o tragă unei curve doar așa, pentru că putea? Pentru că era
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
totul și felul cum se desfășoară ea este adesea halucinant. Spiritul este implicat și lupta care se dă este pentru salvarea lui. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) Fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
urmă de caracter (redutabil candidat la titlul de cel mai urât dintre pământeni), care a intrat în grațiile autocratorului prin totala lipsă de jenă cu care i-a falsificat trecutul revoluționar. Nota 1: La setea de putere („o patimă de maniac, de satrap asiatic din vremuri demult apuse”), pe care o subliniază Bajanov, trebuie să mai adăugăm marea grijă cu care Stalin își construia imaginea pentru viitorime. De unde rezultă și adevărata cauză a îndepărtării și suprimării lui Enikudze: Indignarea acestuia la
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
nu poate fi concepută fără oameni,în aceeași măsură în care nu sunt oameni decât aceia care trăiesc plenar într-o colectivitate umană. Ce stă oare la baza societății umane,a coeziunii sale distructibile doar în indiferența și iresponsabilitatea unor maniaci? Sunt doar câteva puncte de reper și mai mult de vedere pe care trebuia să le expună un tânăr de 19 ani,în cadrul unei Conferințe Internaționale ,organizată de ONU,având drept temă o întrebare OMENIREA-I ÎN CONTRADICȚIE CU SOCIETATEA
DEŞERTUL DE CATIFEA (16) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345750_a_347079]
-
uitați că toate insulele și chiar continentele sunt unite între ele fără ca noi să vedem asta. Cosmosul și coborând mai jos, planeta și apoi noi, oamenii am fost făcuți după o lege a armoniei divine. Merg noaptea pe stradă, sunt maniac și omor primul om pe care-l întâlnesc. Nu-l cunosc, nu am avut nimic de împărțit, nu m-a văzut nimeni. Atentatul împotriva vieții, este un atentat la această armonie universală. Sângele victimei va continua să mă acuze strigând
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic și cam păcătuiește prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare și demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic și cam păcătuiește prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare și demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
ca amintire este o flacără nestinsă. El trăiește între viață și moarte, între sine și cei dragi. Lipsa lor se confundă cu un gol imens care se îndeasă în propria-i ființă, obligându-l să se hrănească din el. Acest maniac al amintirilor este subjugat obsesiilor printre care și cea a numelor, profund legat de oameni ca substituți ai celor duși la Dumnezeu. Golul despre care aminteam se umple zilnic de prieteniile legate cu oameni din viața reală. Mă bucur să
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
firesc, par... normali în acest demers al părinților lor, ce și-au dorit, la urma urmelor, plăcerea călătoriei. Intru în șuvoi și, retrăgîndu-mă o clipă, protectiv, în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ngăduie, sug din ea cu lăcomie. Nucă de cocos, mde, sună, poate, prea peiorativ-exotic. De alternat, eventual, cu mai neaoș-alintatul tărtăcuță. Da, dar cînd deschid dicționarul văd că tărtăcuța e coccinia indica. Tot un drac. Intrat în transă frenologică, devin maniac: peste tot vînez capete. Pe Armeană, întîlnesc frecvent un tînăr famelic (nu-i pictor), cam de doi metri și cu o chică neagră absolut înmărmuritoare. Nu-mi pot reprima, de fiecare dată, nedumerirea: ce-i mai rămîne creierului? Dictatura comunistă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un protret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl efuză (doctrinar). Pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc, după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
palmaresul discursurilor parpanghele cu țintă dublă, una pentru bănuit-candidele cancelarii occidentale, alta pentru masa de fideli enoriași electorali, este năucitor. Făcîndu-l gelos pe însuși Machiavel. Găsindu-și aliat consangvin în iminentul delfin uns cu toate alifiile plutirii în ape tulburi, maniacul puterii, cu aerul lui de babacă a nației, își ușurează, într-un fel, eforturile gimnaste. Chiar cu aparentele piedici ale unui răzgîiat Năstase, tandemul se arată indestructibil. Mai ales din momentul în care mai tînărul dogmatic deprinde, și el, vrînd-nevrînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
omenește, atras de ființa atît de profund pitorescă a țării natale. Cum ar putea rezista irepresibilei dorinți de a tot reveni/ de a rămîne? Ar fi și fireasca explicație a "tributului" pe care Regele e silit să-l plătească unui maniac de care țara, iată, după atîția ani de zîrcoliri întru normalitate, nu se poate debarasa. Paternalismul cu efecte nocive asupra unei populații care și-a pierdut de mult memoria, dublat de tupeul discreționarului, compune carlogoldonian silueta aceasta malefic-tutelară fără de care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum disoluții organice, împiedicarea ultimului strigoi bolșevic îmbracă deja tunica simbolică a finalului. Un final care încă nu pare verosimil într-o Cubă cîndva paradis pămîntesc, dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu alți sud-americani rudimentari, cu niște Che Guevara rătăciți într-un veac ce vrea să uite modelul leninist. Că trînta bărbosului premerge, simbolic, iminenta dispariție nu pare să mai lase loc dubiului, altceva însă interesează după ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
L. în a face fericită toată lumea: atât pe adversarii mandanților săi, întrucât le servește câștigul pe tavă, cât și pe cei în numele cărora pledează. 5. Urmări: 1. obștea putea fi liniștită că a scăpat de pericolul mereu potențial al unui maniac; 2. comisarul de poliție Abraham Puiu Snupf fiindcă a putut aduce cu succes în fața justiției încă un mârșav criminal; 3. eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl pentru încă o victorie la bară; 4. onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr.Dr. h
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
aflate în activitate. Populația activă, din punct de vedere economic, include toate persoanele apte de muncă, care, într-o perioadă de referință specificată, furnizează forță de muncă disponibilă (utilizată sau neutilizată) pentru producerea de bunuri și servicii în economia națională. (Maniac, E., 1998) În definirea populației active există numeroase diferențe de la o țară la alta și, chiar în cadrul aceleiași țări, de la un recensământ la altul sau de la o formă de înregistrare la alta, fapt ce impune precauție în folosirea indicatorului în
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
făcut nici un scrupul din minimalizarea plină de dispreț a uneia dintre marile cărți ale veacului al nouăsprezecelea. Pentru el, Sartor resartus, capodopera lui Thomas Carlyle, nu e decât un deșeu enciclopedic, un dezmăț lingvistic ordonat de ambițiile constructive ale unui maniac.”2 Dacă e să se apere de aceste acuze țâșnite dintr-un orgoliu de dandy ultragiat, dar și - să recunoaștem - dintr-un excelent spirit critic, cartea o poate face singură. Cu toate că acest gen de literatură ni se pare datat, Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scriitor se schimbă (Autentice..., 1926, Pata de cerneală, 1928). El apare aici destins, bine dispus, glumeț. Numai că umorul schițelor e în suferință. Tentat de comicul factual și de stropșelile de limbaj, C. practică un caricatural ce forțează ilaritatea. Obtuzi, maniaci, nevricoși, eroii, botezați cu nume caraghioase, sunt slujbași, belferi, galonați, puși în situații din care se vede bine că autorul se chinuie să stârnească râsul. C., care a compus și o piesă pentru copii, Comoara fermecată (pusă în scenă la
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
tânăr explorator, cu o mie și una de descoperiri în bagajele mele - de la ciorchinele de struguri al lui Proust până la plăcuța care atesta moartea tragică a ducelui de Orléans. Toamna și mai ales în timpul iernii, m-am transformat într-un maniac al erudiției, într-un arhivar ce spicuia cu înverșunare orice informație despre țara căreia nu reușise decât să-i abordeze taina în excursia din vară. Am citit tot ce avea mai interesant despre Franța biblioteca școlii noastre. M-am cufundat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea oarbă, pierdută în noaptea stepei. Deveneam, fără îndoială, un maniac al alchimiei timpului. Revenindu-mi cu greu, mi-am rostit din nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în viața soldatului bătrân ziua aceea de iarnă...” Și îl vedeam pe bătrânul cu cască de conchistador. Mergea sprijinindu-se în sulița
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
steag era Pherekydes? Invazia și cărăturile peste Balcani. Acum, la 1882, d. C. A. Rosetti se mișcă. L-a apucat focul reformelor și dorul de țărani. El, care nici cunoaște pe țărani, nici gândește la soarta lor, el care numea maniac pe oricine se ocupa de această cestiune, ajunge a se improviza în promotorul îmbunătățirii sorții țăranului. Întrebăm: ce e la mijloc? Ei bine, avem onoare a o repeta din nou d-lui C. A. Rosetti: fecit cui prodest. Prea miroase
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]