632 matches
-
Galeria Națională din Washington, ești cu ușurință atras de ambiguitatea proteică a acestor „teste composte”. Vrând-nevrând privirea îți alunecă mereu, captivată, între precizia detaliilor și artificialitatea întregului. Nu există o relație directă între ceea ce istoria numește „Manierismul din Anvers” și manierismul italian. Sunt însă multe trăsături similare. Reacție la pictura flamandă „clasică” - Van Eyck, Rogier van der Weyden -, arta produsă la începutul secolului al XVI-lea de grupul de creatori din Anvers, majoritatea anonimi, este o artă a unor compoziții aglomerate
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
toate o ciudă subțire, învinsă repede de bonomie. Chiar dacă Bagdadul spre care călătorește un emir de fantezie e „mai șters decât rozul de flori efemere,/ Mai stins decât visul pierdutului rai", pariul pe cartea acestei naturi care a absorbit toate manierismele societății are forța unei filosofii. A unei înfrângeri atât de disproporționate - cam în felul în care universul strivește trestia gânditoare, mai puternică, știind că moare, decât rivalul ei nemuritor - încât nu poate fi dovedită. De aceea, e acceptată ca o
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
ca un turist, ca un străin,/ viața mea -/ dar viața mea s-a sfârșit de mult". Viața pare să fie noua preocupare a poeziei lui Cărtărescu. Iar faptul că de dragul ei abandonează declarativ literatura trebuie luat doar ca un ușor manierism logic. O spune și el explicit în poemul inaugural: „Înainte îmi storceam creierii ca să iasă un vers esențial./ Mă confruntam zilnic cu moartea și disperarea./ Gândeam, chiar gândeam «la nemurirea sufletului»./ Mai demult eram inspirat, aveam viziuni/ Nu mă dădeam
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
său a făcut valuri. Puțini sunt criticii care să nu se fi scandalizat de felul în care autoarea îl portretiza, acolo, pe Sebastian. Ce i s-a reproșat în primul rând a fost, dacă mi-aduc bine aminte, recursul la manierisme logice. Nu spun, numaidecât, că nu e așa. Poate că uneori argumentația e alunecoasă și un pic părtinitoare. Radicalitatea nu i-a fost niciodată străină eseistei clujene. Dar ce nu s-a sesizat e că, în fond, autoarea nu-i
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
al noului produs și voi avea emoții așa cum vor avea și ei!", adaugă Șerban Huidu. Părintele Cronicii Cârcotașilor mai scrie că emisiunea "se va orienta și către un public mai tânăr, va încerca să scape de unele clișee și de manierism! Dacă vom reuși voi decideți".
Șerban Huidu: Ce se întâmplă cu adevărat la Prima TV by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/48622_a_49947]
-
scuza că se desfășoară într-o lume de artiști marginali. Dar când, peste câteva sute de pagini, menajera Sabina, venită direct dintr-un sat din apropierea Botoșanilor, începe să emită alegații de același fel, deja se poate vorbi fără ocolișuri despre manierism intelectual. În esență, problema Ioanei Baetica Morpurgo aceasta este. Și ea depinde exclusiv de tipul de personaj cu care autoarea întreține raporturi narative. Dacă insul e dintre aceia firavi, sensibili, cu care se poate empatiza, proza e compromisă. Fiindcă, având
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
Paragrafele curg ritmat într-o ondulare scandată, a căror parcurgere îți insuflă o detașare aparte, de martor asistînd la o înșiruire de sunete plăcute. Ciprian Vălcan e un curios de speță calofilă care și-a împins îndemînarea pînă la pragul manierismului de tip declamator. În plus, avînd un temperament zglobiu înclinat spre calambururi nostime, scrisul său are o vioiciune nefirească pentru un filosof educat în spiritul rigorilor speculative. De fapt, Ciprian Vălcan are un condei prețios de formație franceză la care
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
de locuitori, cu 40 de edituri și cu cîte 8 cărți în medie cumpărate anual de fiecare islandez, țara bate mai toate recordurile. Dacă ar exista azi un cartograf de felul celui care în secolul al XVII-lea, în plin manierism, a conceput celebra Carte du Tendre, o hartă imaginară și alegorică a sentimentelor amoroase, atunci Islanda ar putea fi imaginea reală, la scara de unu la unu, a dragostei de literatură și a pasiunii cititului, ambele adevărate „sporturi naționale”... Se
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă, se sleiește tot mai mult, mai murdar, mai diluat? Cum să-mi retez din creier țâțele alea de vată, fusta aia de curvă împuțită, peruca aia, artificiul, manierismul acela?” Astăzi, Travesti de Mircea Cărtărescu începe cu totul altfel. Cu cuvintele lui Baudoin. În verzale: „Sunt la București, e luna mai 2006, merg pe străzi, fac crochiuri, fac fotografii. Merg prin București în 2006 și încerc să mi-l
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
și victimă împart același loc de pomenire. Iar deslușirea istoriei lor, scrisă cu slove slavone, trece nebăgată de seamă, până se șterge cu totul. Poanta nu-i lipsește acestei lecții de istorie în deplasare, care ar putea lesne aluneca în manierism și-n plictis, dar se păzește fără cusur. Deși mustește pretutindeni, Odobescu o ține, ca-n Pseudokyneghetikos, pentru sfârșit. Peste năruiri de familii și frângeri de destine, vine cu naturala poftă de viață, înfiptă într-o plătică apetisantă, îndelung curtată
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
într-adevăr un concept „manipulabil“, „ambiguu“, cum adaugă exegetul nostru, chiar dacă nu totdeauna din pricinile indicate de d-sa: „dacă la început desemna un anume curent artistic contemporan, el tinde treptat să desemneze o anume tipologie creatoare (ca romantismul, clasicismul, manierismul) ce se manifestă și în cadrul modernismului, ba chiar înainte de modernism (?!?); la limită, postmodernist devine sinonim cu valoros și viabil artistic din perspectiva contemporaneității“. Întrucît orice curent artistic de oarecare anvergură ajunge la oferta unei tipologii și la sugestia unui plus
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
stai si să astepți să fii văzut, distribuit, să faci frumos sau nu, trebuie să existe un manager care să gîndească un repertoriu pentru oamenii din trupa lui, încercînd să nu-i omoare cu roluri care să-i conducă spre manierism si fundătură sau să nu-i îngroape de vii prin ne-distribuire. Discuția e vastă. Ce vreau să spun. După multă vreme, am văzut-o din nou pe scenă pe Iarina Demian. Impecabilă! Mi-am reamintit, ca o imagine pe
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
zi. (Majusculele sunt ale lui Bănulescu, nu ale mele.) Oricum, nimic nu-i lăsat la locul lui. Înșiși termenii sunt clintiți jumătate de pas mai la stânga sau mai la dreapta. O astfel de preocupare ține, tehnic vorbind, de un categoric manierism formal. Efectele de suprafață, butaforia, intercalările diverselor voci narative, personajele fantoșă, jocurile de limbaj, toate iau locul convenției realiste. Să nu pretindem de la un roman ca acesta (sau ca de asemenea recentul, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor) să
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
un „C.A.E.R.“ (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Aluzia e transparentă: ce mi-e una, ce mi-e alta? Două universuri concentraționare, ambele necesitând glose. Unul din pricini de istorie, altul din motive de castă. Subtilitatea se datorează aceluiași manierism de care pomeneam la începutul cronicii. Daniel Bănulescu se simte cel mai în largul lui pe margine, în exterior, adică acolo de unde controlul asupra nuanțelor frazei nu-l implică personal. Fundamental, proza lui e o continuă deconstrucție. Din când în
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
frumos" din impulsul de a șterge urmele servituții angelice? Probabil avem a face cu o coincidență. În orice caz nu putem ocoli menționarea a două scăderi pe care le înregistrează în timp poezia lui Emil Brumaru. Mai întîi un progresiv manierism. Propunîndu-și două tipare antitetice, unul ideal, altul scatologic, autorul le-a exersat pe un plan tehnic cu un avantaj al neimplicării morale care i-a îngăduit performanțe expresive. Totodată s-au ivit și semnele unei epuizări, inevitabile cînd creația se
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
să fac ? Mda, am găsit!» Și spuse cu voce tare și sigură: - E unul, un străin, un intelectual, un evreu: îl cheamă Freud. El e!" (p. 186) Sistematizarea ar putea continua. (Eventual pe etaje valorice, fiindcă nu de fiecare dată manierismele logice izbutesc.) Și n-ar fi chiar în afara spiritului pe care Andrei Cornea îl induce cărții încă din avertisment. Citindu-l atent pe Platon, autorul Poveștilor impertinente și apocrife vorbește acolo despre trei feluri de povești: cele evazioniste, ale miezului
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
nature, adăugând, în proporție de optzeci la sută (calculul autorului), informație istorică, exegeză artistică, analiză psihologică și socială, dogmatică creștină, reflecții și multă, multă ficțiune. Caravaggio (29 septembrie 1571-18 iulie 1610) a revoluționat pictura, înlocuind cultul frumuseții specific cumintelui, decorativului manierism, cu un realism brutal, introducând o tehnică nouă, clar-obscurul, și deschizând calea barocului. Naturalismul extrem al tablourilor lui cu subiecte inspirate de Biblie în care accentul cădea pe cruzime, violență și urâțenie nefardată, o viață de scandal în marginea legii
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
puncte de suspensie, virgule lăsate la voia întâmplării). Comentatorii imediați au semnalat-o la fiecare nou volum, insinuând și o undă de reproș. Astăzi, cu Lanțul pe masă, toate aceste devieri își luminează adevărata natură de (în termenii lui Hocke) manierisme formale. E de-a dreptul perplexant să constați câtă preocupare pentru combinatorica de suprafață manifestă acest poet. Dacă tematic el a fost arondat de obicei unei filiere substanțialiste (expresionism, existențialism, suprarealism chiar, toate într-acolo converg), ca layout el își
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
într-un rând, poetul se dovedește a fi o victimă a cărților. Cred că observația e valabilă pe termen mai lung. Fragil, Dumitrașcu cade sub ocupație suprarealistă. Emotiv, încheie armistițiu cu cotidianul. Anxios, se aliază cu expresionismul. Duce negocieri cu manierismul. Deschide ambasade în minimalism. Nimic din cele omenești nu-i sunt străine. Decât poate, uneori, propriile însușiri, pe care le lasă de izbeliște. Și totuși! Interesantă, în carte, e repetarea unui cuvânt: locuitor. Acestuia, Aurel Dumitrașcu pare să-i confere
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi vine dintr-un simț al limbii care nu-i îngăduie să pună pe hîrtie decît fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă îi
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
o lume tulbure? O sumă de eboșe pentru lucrări finisate?... Sunt ele cu adevărat private sau au fost concepute ca un mesaj către lume?... Când devine un jurnal o operă de artă în sine? Inaugurată tot la sfârșit de ianuarie, „Manierism și modernism: colecția Kasper de desene și fotografii” este dedicată eclecticei colecții particulare a unui creator de mode destul de cunoscut. Cu puține excepții - desene de Perino del Vega, Picasso, Dubuffet, o fotografie de Brâncuși făcută în propriul atelier - exponatele, alese
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
a petrecut-o la Wittenberg, în slujba prinților electori de Saxa, la comanda cărora a pictat numeroase tablouri cu subiect religios, inspirate atât din Noul și din Vechiul Testament, cât și din tradiția religioasă ulterioară. Specialiștilor nu le-a putut scăpa manierismul majorității. În ciuda fineții neobișnuite a fondului și a detaliilor, ca și a senzualității nudurilor, chipurile de Sfinte sunt în general lipsite de expresivitate, unele chiar tâmpe, la fel cu acelea ale pruncilor-îngerași. Pictorul urma fidel canonul. Se abătea întrucâtva de la
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
și într-un autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu mai e nimic convențional. Cranach e primul pictor german atras de portretistica profană. N-a pictat, în schimb, nici un portret de femeie inspirat din realitate. Linia despărțitoare între manierismul canonic și realism trece în mod cât se poate de clar printre figurile de bărbați și cele de femei. Marele iubitor al nudului feminin a plătit, s-ar zice, pentru încălcarea acestei linii, punând pe splendoarea formelor trupești cu care
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
aveți o viață contemplativă. Scrisul literar, evident, atunci cînd... îți reușește, devine o profesie și, concomitent, o formă de viață lăuntrică. Spre deosebire de atîtea alte ocupații omenești, nu dezvoltă reflexe condiționate, nu duce la automatisme. Există - cum să nu? - manifestări de manierism, de autopastișare, dar ele nu sunt decît umbra pe care o aruncă formula originală, măgulitoare pentru aceasta. O scriitură înnădită, lălîie nu e aptă de manierism. A scrie cu adevărat înseamnă a conștientiza fiecare particulă a textului, a o supune
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
nu dezvoltă reflexe condiționate, nu duce la automatisme. Există - cum să nu? - manifestări de manierism, de autopastișare, dar ele nu sunt decît umbra pe care o aruncă formula originală, măgulitoare pentru aceasta. O scriitură înnădită, lălîie nu e aptă de manierism. A scrie cu adevărat înseamnă a conștientiza fiecare particulă a textului, a o supune unui examen continuu, ceea ce presupune o luciditate cabrată, un efort stresant. „Scriitor, spunea Valéry, e cel pentru care o frază nu e un dat inconștient, analog
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]