398 matches
-
1170-1250), cel mai cunoscut matematician al Evului Mediu italian. El răspândește sistemul numeric hindu-arab în cartea sa Liber Abbaci ("Cartea calculului"). 12 Giorgio Vasari (1511-1574), pictor, arhitect, scriitor și istoric italian, contemporan cu Leonardo, este elev al școlii de pictură manieriste. Își petrece cea mai mare parte a vieții în slujba familiei de Medici în Florența, Napoli și Roma. Ca pictor lasă posterității tavanele lui Palazzo Vechio, cupola din Florența și "Adorația Magilor" din Santa Croce din Bosco Marengo în Piemont
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lumea; 3. jocul în cadrul căruia "jocul în lume" este convertit într-un joc livresc cu semnificantul și semnificatul cuvintelor sau într-un joc al poemului cu el însuși, al mișcării lui genetice (Ion Pop). Unele poeme stau sub semnul ingeniozității manieriste, de la jocul omonimelor la falsul raționament. Uneori, în realizarea poeziei sale ludice, poetul apelează la parodie și intertextualitate, într-un spațiu aflat între glumă și gravitate. Atunci când cuvintele nu pot exprima poezia, poetul inventează "necuvintele", discreditând acele cuvinte care prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
obsesivă" a creației slaviciene, perioada capodoperelor unde "avansează personajul și problemele aferente lui, fapt pretinzând o interpretare filosofică, morală, sociologică"35. Ultima etapă de creație va fi obiect al cercetării în capitolul al IV-lea, criticul urmărind să surprindă "convenționalitatea manieristă a unui limbaj literar". Acesta va anunța, așadar, "heteronomia metodică a lucrării" pe care o vede ca fiind absolut necesară în înțelegerea literaturii. Metoda e decis modernă și se subsumează structuralismului, tematismului, psihocriticii argumente existând pentru fiecare. De la Roland Barthes
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
În sensul revelării unor obscure straturi ale inconștientului, cît În direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, În conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui Înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu un foarte marcat gust baroc pentru „teatralitatea” perspectivei, - decor, aparență, metamorfoză. Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe În funcție de unul sau mai multe obiecte sau evenimente precum cele enumerate mai sus (de exemplu, tipografia din
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, Într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie Într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate În linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, În construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată În același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată a strofelor. „Alchimistul imaginii” continuă să propună apropieri insolite, În prelungirea mai vechilor Înclinații manieriste, scriind, de pildă, despre „frumoșii cercei uitați pe masa verde a oceanului”, „fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint”, „vocea ca o barcă cu pînzele pe buze”, „un pumnal pîrÎul În buzunarul văii”, „florile - litere șterse”, „pasărea e plicul și zborul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
suprarealist. Nu avem, desigur, de-a face cu cvasiermetismul provocat - ca În Moartea vie a Eleonorei de Stephan Roll - de acea suprasaturație tropică prin care se evită sistematic expresia directă, deplasîndu-se atenția cititorului aproape exclusiv pe mecanismul asociativ de performanță „manieristă”, Însă tendința e, În mare, aceeași: notația aparentă servește mereu ca punct de plecare pentru un Întreg lanț asociativ, Într-o scriitură „artistă”, În care metafora și comparația dețin rolul principal. Toată această rețea multiplu ramificată converge spre ceea ce În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
astfel de imagini - alese de noi dintre cele mai „forțate” și mai șocante, de asemenea, ca natură a obiectelor comparate - Își dezvăluie, la o atentă descifrare, „logica”. Ele se situează, În linii mari, Într-o tradiție de tip baroc și manierist, mizînd pe ingeniozitate și subtilitate, unificînd, cum s-a observat despre metafora barocă, „două obiecte pe care totul le separă afară de calitatea comună, ingenios depistată, superficială și accidentală”. Reintroduse În context, imaginile de această factură participă totuși, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al punerii În relație. „Conținutul”, „ideea”, „starea de spirit” ca atare rămîn În plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot În scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sîmburele metaforic germinează În acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut În imperialismul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ideale identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu Întotdeauna În chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii, de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă În ornamentația excesivă, În acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prin putera rugăciunii în înspăimântătorul Fort 13) etc. Este de așteptat ca Dan Stanca să nu se comporte doar ca un cronicar realist, cu felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa vastissimă atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istorie ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
toate se vede virtuozul care caută desăvârșirea cu o mereu lucidă mânuire a verbului. Inedite efecte răsar din punerea unui limbaj pronunțat neologic în cadențele și tonalitățile baladei. „Confuz”, „unanim”, „uz”, „eficace”, „magnanim” sunt vocabule care sonorizează aparte un discurs manierist de tip medieval. Demersul novator ia uneori formele experimentului (chiar astfel precizat în subtitlul unor poeme) asonantic, aliterativ, lexical, muzical, gramatical și chiar gastronomic. E o joacă ce amintește de ludicul lexical barbian, fără să cadă sub limitele artisticului: „Damiroză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Patriarcul/ În camilafcă dalb stihar/ Și-n patrahil?” Scrupulozitatea tehnică, ingeniozitatea tălmăcitorului se vădesc și în paginile care continuă traducerea dramei Richard al III-lea a lui Shakespeare, începută de Ion Barbu, cu păstrarea stilului impus de predecesor. Un tipic „manierist”, mai ales în latura exterioară a scrisului său, cel mai ingenios, mai inventiv, poate, în această latură, dintre toți „manieriștii” români nu numai de azi este Romulus Vulpescu. Gustul pentru decor, pentru podoabă, spectaculoasa vocație bibliofilă și anticarială în genere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
dramei Richard al III-lea a lui Shakespeare, începută de Ion Barbu, cu păstrarea stilului impus de predecesor. Un tipic „manierist”, mai ales în latura exterioară a scrisului său, cel mai ingenios, mai inventiv, poate, în această latură, dintre toți „manieriștii” români nu numai de azi este Romulus Vulpescu. Gustul pentru decor, pentru podoabă, spectaculoasa vocație bibliofilă și anticarială în genere îl determină pe acest poet cu daruri de caligraf și miniaturist, pe acest insațiabil degustător de frumuseți artizanale să acorde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Eta Boeriu liber prin desiș, ca primă strofa a poeziei quasimodiene Cuvânt nu este altceva decât o rescriere a celei mai cunoscute creații leopardiene, Infinitul.22 Întoarcerea la această capodoperă ascunde, în opinia autoarei, refuzul ermeticului de a îmbrățișa clasicismul manierist promovat de Gabriele D'Annunzio, pe care, la drept vorbind, tânărul sicilian îl divinizase în anii primei tinereți. Este posibil, mai precizează cercetătoarea, că prezența incontestabila a idiolectului Canturilor în volumul Oboi scufundat să se datoreze și unor întâlniri ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
porțile unei varietăți mai ample de genuri literare și zone ale culturii. Schimbarea a marcat și întreruperea colaborarării lui Quasimodo cu 'Circoli'. Totuși, primii patru ani de apariție au constituit un timp suficient pentru că în paginile ei să fermenteze ermetismul manierist pe care Quasimodo îl va disprețui mai tarziu, tocmai pentru că fusese clădit pornind de la imitarea versurilor sale: Școală ermetica era pe punctul de a se naște (...). Quasimodo, care probabil că dădea atunci tot ceea ce avea mai bun, este, în mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care au văzut lumina tiparului între 1923 și 1933; acesteia îi aparțin: Ungaretti din Sentimentul timpului, Montale din Oase de sepie și Quasimodo din Ape și pământuri și Oboi scufundat. Ultima etapă, cea a poeziei ermetice, o deformare intelectualista și manierista a celei mai înalte poezii pure, include volume apărute între 1934-1944. Clasificarea lui Petrucciani cuprinde 35 de ani de poezie italiană, de la sfârșitul primului deceniu al veacului trecut până în ajunul celui de al doilea Război Mondial și separă net etape
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pământuri, mai mult decat Ungaretti sau Montale a știut să împingă până la limita ultima artă compoziției obscure, a cuvântului esențializat, pe de altă parte faptul că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui dintâi, care au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște formule poetice, Ungaretti, Montale sau Quasimodo au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a știut să împingă până la limita ultima artă compoziției obscure, a cuvântului esențializat, pe de altă parte faptul că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui dintâi, care au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște formule poetice, Ungaretti, Montale sau Quasimodo au reușit să se mențină departe de orice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște formule poetice, Ungaretti, Montale sau Quasimodo au reușit să se mențină departe de orice clasificare limitativa, deoarece și-au păstrat originalitatea și individualitatea. Aceștia au influențat din afara curentul manierist, o formă literară inferioară. În operele minorilor rațiunile spirituale înalte, tulburate și complexe, vii în Montale, Ungaretti și Quasimodo, au fost coborâte în derizoriu. Iată de ce Quasimodo îi disprețuia pe ermeticii de duzină, pe imitatori, si numea tagma acestora: ultima
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
clișee. Drumul ar fi cel de la impersonalitate la implicarea unei poezii care tinde spre recuperarea realului prozaic, a oralității limbajului, în același timp devenind manifestă preocuparea autorului de a se gândi pe sine ca poezie: el ar renunța la experiența manieristă în favoarea uneia textualiste. Introducere în opera lui G. Bacovia (1979) îl impune pe F. și în ipostaza de critic literar. Interpretare personală a operei lui Bacovia, eseul redefinește „revoluția” poetică drept trecere de la „reprezentarea antropocentrică a eului liric” la „un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
poveste a capturării unicornului poate fi citită prin intermediul dialecticii senzualității și a purității", scrie cu îndreptățire Bruno Faidutti 40. Cornul inorogului trimite automat la un simbol falic ipostază în care l-a reținut, conform lui Gustave René Hocke 41, arta manieristă. Există o lascivitate inerentă gestului fecioarei, așa cum este ea înfățișată în foarte multe reprezentări începând cu Renașterea, care cuprinde cu mâna sa gingașă cornul animalului. Una dintre celebrele tapiserii de la Cluny, cea care ar înfățișa, conform unor interpretări, simțul tactil
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de la schiță și nuvelă la romanul frescă. Soare de august (1955) surprinde un episod din timpul insurecției din 1944, având protagoniști doi muncitori devotați, gata să se sacrifice pentru triumful cauzei. Tonul, atmosfera, limbajul, comune literaturii din epocă, sunt artificiale, manieriste, șablonarde. Din culegerea de „povestiri, dialoguri, portrete” Omul de pe catarg (1957), eteroclită prin tematică și prin umanitatea investigată, se reține Lică Postolache și cei 15 covrigari, punct de pornire al romanului Să nu fugi singur prin ploaie (1958), în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
unei identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu întotdeauna în chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. ION POP Ilarie Voronca reprezintă o personalitate originală și complexă în cadrul primei avangarde; el, cu toate sinuozitățile manifestărilor sale, exemplifică perfect fie aspectul tipic avangardist, fie pe cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]