334 matches
-
anume formulă. Acestea sînt observațiile, foarte juste, ale d-lui Duhamel. Dar dînsul nu spune că și școlile aduc oarecare folos: agită, stimulează, provoacă discuții. Și nu totdeauna discuțiile sînt nefolositoare” (ibid). Contestarea lui Densusianu indică o primă depășire a maniheismului ruralism etno-național vs estetism urban și cosmopolit, fapt evidențiat în articolul „Mișcarea contimporană poetică“: „S-ar atribui grăbit toată zarva ultimei ere artistice celor două curente: tradiționaliști-simboliști, poporaniști-dezrădăcinați. Multă vreme diferențierea se făcea între cei strînși în jurul unui pachiderm universitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
împlinindu-l cu încurajări și cu sfaturi prețioase. Mulțumesc Magdei și lui Remigio pentru ajutor. Numele ebraic al îngerului morții Manes-Mani (216-277 d.Hr.), filozof persan care a propagat una dintre cele mai importante religii practicate în Antichitate în Orientul Mijlociu - maniheismul Armă medievală din secolul al IX-lea cu un singur tăiș și cu vârful curb, specifică populațiilor germanice în perioada migrației Încă era în vigoare calendarul iulian ce se bazase la origini pe fazele Lunii; astfel „calende înseamnă prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de agent, subiect, dreptatexe "„dreptate", recunoaștere. Asocierea femeie-naturăxe "„natură" trebuie asumată și fructificată în virtutea empatiei mai mari față de experiența de a purta și a da viață. În baza acesteia pot să fie generate politici ecologiste mult mai puțin marcate de maniheismul și dualismul care încă domină gândirea moral politică în privința relației om-natură. În acest context, au fost formulate propuneri teoretice de depășire a abordărilor antropocentrice ale moralei și politicii, prin aplicarea unor concepte inclusiviste care să permită alianța etică între comunitatea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
domină albul, primăvara verdele). Uneori această stereotipie a culorilor este de mare efect. Pohod ha Sybir este un puternic poem În tonuri bacoviene. Apare, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică În poezia română, ceea ce Bachelard numește maniheismul culorilor. Plumbul Întunecos al cerului, coloana funerară, osîndiții cu vinetele lor fețe contrastează cu albul indiferent al zăpezii. Apar, În fine, și vulturii ce dau roată, prin văzduh, falnicei grămade. O profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
număr de vocale și consoane, zăngănitul armelor sau trecerea tumultuoasă a oștirii. Iată un vers: „Pămîntul ropotește sub tropot de copite...” sau altul: „Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară a leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poemului citat) stă În misterul lor niciodată dezvăluit pînă la capăt. Conachi concentrează, aici, toate temele lui și, cu un minim efort, putem descifra În aceste versuri principalele figuri ale sensibilității lui lirice. Iat-o, de pildă, pe aceea a maniheismului iubirii: trecerea de la rece la cald, de la rîs la posomorală, de la viață la moarte. Această teribilă dualitate se reconciliază intr-o stare indeterminată din care romanticii vor face un concept fundamental: „acea dulce sîmțîre de-a iubi și-a pătimi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor, ca aceasta să fie penalizată. Dar organizarea școlară nu a făcut-o cumva posibilă? Să nu tragem concluzia că profesorii din această școală ar fi rasiști sau incapabili, nici că agresorii ar fi niște îngerași fără responsabilitate. Un asemenea maniheism nu convine aici. Payet (1995) subliniază că acest fenomen de segregare internă în unitatea școlară trebuie "plasat într-o situație de concurență între școli", care sunt incluse într-o piață socială. Pentru a rezista derivei care, prin derogări, împinge școala
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o dată, realiștii au considerat această tendință ca o formă nejustificată, dacă nu reacționară, a idealismului conservator. Exemplele abundă: Kennan s-a opus formării NATO (vezi cap.5); Morgenthau (1965) discredita implicarea SUA în războiul din Vietnam; Kennan a criticat subtil maniheismul lui Reagan sau, mai recent, Tucker și Hendrickson (1992), care au criticat aspru implicarea militară a Statelor Unite în al doilea război din Golf, comandată de administrația Bush. AVANTAJELE ȘI LIMITELE MATRICEI METATEORETICE La sfîrșitul anilor '80 a fost propusă o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman și ulterior la apariția obiecției de conștiință, se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza reformei religioase a acestor erezii se afla o inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor Scripturi și validitatea singulară a moralei subiective. Aceste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Această doctrină isterică și lipsită de unitate, era asemenea unui venin aducător de moarte și s-a răspândit din Persia în tot Imperiul roman, infiltrându-se în societate, îndeosebi în cea intelectuală și contaminând totul. În falsitatea și nelegiuirea sa, maniheismul asalta creștinismul, statul roman și mai ales armata imperială zguduită în stabilitatea și unitatea sa de omogeneitatea pietismului creștin. În cadrul acestor atacuri susținute, maniheii nu și-au dat pace niciodată: după persecuția violentă suferită sub domnia lui Dioclețian (284-305), au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini care participau puteau să se însemne cu semnul sfintei Cruci, fie pentru a da de înțeles păgânilor că nu aderau la riturile lor, fie pentru a da mărturie publică despre profesiunea credinței lor. Consolidarea vizibilă a creștinismului și ostilitatea maniheismului, credințe contrare cultului împăratului, au devenit suspecte împăratului Dioclețian și cezarului său, Galerius, care, printr-o serie de edicte, au restabilit obligația sacrificiilor neglijate chiar de soldații lor. Acest aspect ridica anumite suspiciuni referitoare la decăderea cultului oficial și la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
250-327) a primit victoria din a doua campanie persană (297) cu multă amărăciune, silindu-se să-i reducă meritele și importanța. Atât Galerius în Orientul Mijlociu, cât și Dioclețian în Egipt și Maximian în Africa au rămas foarte surprinși de răspândirea maniheismului, care tulbura ordinea socială și destrăma armata prin doctrinele sale revoluționare. Dioclețian a constatat personal efectele vătămătoare ale acestei erezii creștine în urma răscoalei egiptenilor (296), la care maniheii au participat personal, încurajați de Narses, care se folosea de ei pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
personal efectele vătămătoare ale acestei erezii creștine în urma răscoalei egiptenilor (296), la care maniheii au participat personal, încurajați de Narses, care se folosea de ei pentru o intensă propagandă antiromană în zonele mărginașe cu imperiul său. Împărații tetrarhiei cunoșteau că maniheismul, prin patria de origine și prin religia sincretistă, de orientare budisto-zoroastriano-creștină, se distingea net de creștinism, motiv pentru care se uneau cu aceștia din urmă, pentru a-l combate. În campaniile contra perșilor, Galerius a constatat existența anumitor idealuri antimilitariste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
patria de origine și prin religia sincretistă, de orientare budisto-zoroastriano-creștină, se distingea net de creștinism, motiv pentru care se uneau cu aceștia din urmă, pentru a-l combate. În campaniile contra perșilor, Galerius a constatat existența anumitor idealuri antimilitariste între maniheism și creștinism, ajungându-se la o stare de lucruri insuportabilă pentru păstrarea disciplinei militare și a orientării morale tradiționale din sânul armatei. Din acest motiv, și-a făcut o impresie nefavorabilă față de creștinii din Orientul Mijlociu, evaluând totdeauna creștinismul după părerea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini și atâta prostie îi ocupase, încât nu se mai respectau cele stabilite de cei vechi. Efectele care proveneau din structura doctrinară, morală și organizatorică a creștinismului, i-au constrâns pe împărații tetrarhiei să-l pună pe același plan cu maniheismul, deși cele două religii erau contrastante și se aflau într-o luptă deschisă și declarată. Politica dioclețiană, orientată spre păstrarea integrală a teritoriilor cucerite și restaurarea vechilor instituții ale Romei, vlăguite de politica dusă de împărații Elagabal (218-222), Severus Alexander
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împreună cu care se aruncă în mare, sfârșind în cel mai "romantic" mod cu putință etc.), deschizând adolescentului însetat de iubire "sumbre perspective în valoarea și normalitatea vieții afective". Și, cum trăirile interioare ascultă de previzibilul mecanism în doi timpi al maniheismului psihologic, dezamăgirea amoroasă cheamă, ca un ecou, fiorul thanatic, de data aceasta fără puseul suicidar de altădată atitudine lucidă, echilibrată, care anunță ieșirea din copilărie, anticipată și de câteva teribile viziuni ale "morții în viață" (prinse în registru expresionist) pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
așa cum poate fi surprinsă la primii săi apărători"147: vinovați sunt cei care descoperă plagiatul, indignați numai cei cărora le place scandalul, iar tehnica nu poate fi folosită în volume, dar în reviste se acceptă. George Pruteanu își asumă riscurile maniheismului derivat din atitudinea pro sau contra a autoarei și împarte personajele din Unde scurte în pozitivi și negativi, iar lumea lor în paradis, purgatoriu și infern. Este o clasificare a intelectualului român, echivalentă categoriilor (obedienți, rezistenți și disidenți) oferite de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
simpatetică solidaritate e urmărită între propriul ideal literar și creațiile altora care par a-l confirma, nu mai puțin o delimitare netă, mergând până la ebuliția polemică față de ceea ce i se pare "inautentic", într-o dispunere simetrică. Funcționează, cu alte cuvinte, maniheismul specific criticii de coloratură afectivă"261. Remarcăm la Monica Lovinescu aceeași implicare afectivă în interpretările literare ale textelor pe care le găsește potrivite propriului gust estetic. Conceptele de cititor și scriitor sunt adesea dezbătute în cadrul cronicilor pentru a marca rezistența
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și, treptat, se apropie de tărâmul lin și liniștitor al Bisericii. Trece pe la manihei, însă nemulțumit în sufletul său, mai caută până ce ajunge să fie botezat. Timp cât stă printre manihei va învăța doctrina acestora. O motivație a atracției către maniheism ni se dă în Mărturisiri, în felul materialist, păgân în care Îl concepea Fericitul Augustin pe Dumnezeu. Este mereu cu sufletul îndoit, mereu are frământări și, cu sufletul neliniștit, caută adevărata credință, pe care o va găsi la Milano, în
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
s-a desfășurat în împrejurări tocmai prielnice. Erezia lui Arie avea numeroși susținători în bazinul dunărean, iar învățătura greșită a lui Macedonie era la fel de primejdioasă. La aceste două mari erazii se mai adăugau și alte curente eretice (sabelianismul, monarhianismul, ebionitismul, maniheismul, marcionismul etc.) moștenite din secolele II-III, care încă nu se stinseseră. Atitudinea Sfântului Niceta față de erezii se întemeia pe legătura sa strânsă cu Sfânta Scriptură, și cu Sfinții Părinți participanți la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325. Cu toate că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
au constituit substanța în mare parte printr-o insurgență față de principiile clasicismului. Ca urmare, după zbuciumul și tensiunile secolului al XIX-lea, era aproape imposibil de a gândi cei doi termeni clasic și romantic altfel decât sub forma unui anumit maniheism, a unei opoziții, care defavoriza net clasicismul, punându-l sub semnul inferiorității estetice. Începutul secolului al XX-lea va inversa, însă, polaritățile prin cultivarea unei aversiuni împotriva romantismului, perceput drept o exagerare, și prin reconsiderarea în manieră pozitivă a valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
realitate, adică joacă în drama observatorului care este și nu este într-un punct fix, este și nu este centrul lucrurilor și lucrărilor, are și nu are certitudini. Dar dintre toate distincțiile cogniției sociale cea mai tulbure ține de capcana maniheismului eticii, consecințele proceselor luminate de idee țin de seria luminoasă a binelui sau de seria neagră a răului, până la separarea funcției cunoașterii de a face o lume mai bună, dar și de a pregăti pericolul unei lumi pe dos. În
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
luminate de idee țin de seria luminoasă a binelui sau de seria neagră a răului, până la separarea funcției cunoașterii de a face o lume mai bună, dar și de a pregăti pericolul unei lumi pe dos. În cazul cunoașterii sociale, maniheismul etic corupe dihotomia logică. Dintre toate științele sociale, Economia este cea mai tarată de maniheism. Selecția randamentală deschide și închide lumea cu „da” și „nu”, reduce esența la o dimensiune și înțelegerea ei la rațional. Ești sau nu ești randamental
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
până la separarea funcției cunoașterii de a face o lume mai bună, dar și de a pregăti pericolul unei lumi pe dos. În cazul cunoașterii sociale, maniheismul etic corupe dihotomia logică. Dintre toate științele sociale, Economia este cea mai tarată de maniheism. Selecția randamentală deschide și închide lumea cu „da” și „nu”, reduce esența la o dimensiune și înțelegerea ei la rațional. Ești sau nu ești randamental devine principiul operațional al cunoașterii lumii economice. Economia este știința socială cea mai dezinteresată de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sunt de acord cu acest lucru - că Economia este fizica naturii unui om ipotetic, închipuit, inexistent, mutantul rațional prin definiție, homo œconomicus. Economia luminează ce nu suntem noi, oamenii vii. Noi putem fi raționali și emoționali nu ca expresie a maniheismului naturii moarte, ci ca măsură a nelimitării propensiunilor noastre pornind de la etică în orice direcție. Aici Economia ne pierde în lumea ei rece și vidă de aserțiuni raționalizante. Inadecvările conceptualizării în Economie sau despre Economie (în timpul premodern, când activitatea prevala
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]