400 matches
-
alterată de tendințe paseiste, care au dus la idealizarea satului medieval, a trecutului, a economiei patriarhale, la o imagine idilică, decorativă a țăranului, la demonizarea orașului, prezentat ca Sodomă și Gomoră. Talentul scriitorilor autentici a biruit însă, ca întotdeauna, mărginirile maniheiste și fanatismele doctrinare. Din paginile revistelor „Sămănătorul”, „Ramuri” și ale altor periodice înrudite se înalță - peste ideologia s. - o seamă de povestiri semnate de Mihail Sadoveanu, un număr de poezii ale lui St. O. Iosif, D. Anghel, O. Goga și
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-au înfrățit / și parcă susțin cerul / și-l mângâie azi”. Ideea structurantă a discursului (doar cu intermitențe și poetic) e contrastul radical, marcat maniheist, între viața de altădată a mulțimilor muncitoare și cea din momentul răsturnărilor postbelice. Până deunăzi pentru cei mulți cerul era negru, murdărit „cu tină”, era neagră chiar și lumina, căci „o astupa boierul”, oamenii erau duși la război, ca vitele
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
cu misiuni și cercetări, probe de prietenie și vigilență, cu bravura „pandurilor” și mândria de a fi „elev matroz” - într-o serie de povestiri inspirate, probabil, de evenimente reale, din biografia sa de combatant. În aceste narațiuni cu personaje conturate maniheist, copiii învață de mici să urmeze exemplul taților căzuți pe câmpul de luptă, iar ofițerii români conlucrează pentru binele țării cu „tovarășii sovietici” și cu simplii soldați. Până dincolo de pădurea vieneză este un scurt roman compus tot pe o pânză
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
bazată pe elucidarea unui caz de spionaj industrial internațional, asezonată cu indigeste episoade „picante”. Un prilej pentru o anchetă cu vizibile conotații eticiste se întâlnește în Un mincinos în plus... (1985), unde personajele se împart, aproape de la început, în serii maniheiste: „cei buni și drepți” (un milițian și un portar, fost boxer) împotriva celor „reacționari” (un bigot perfid și un șofer afemeiat, vinovat moral de moartea unei fete înțepate de un roi de albine). Are loc și o dezbatere privind existența
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
profunde a ansamblului curricular; e) proiectarea curriculară păstrează aparența neutralității ideologice; f) cei patru pași ai proiectării curriculare care definesc și normează curriculumul, de fapt, instituie „realitatea” curriculumului; g) raționalul lui Tyler impune o serie de distincții binare, antagonice și maniheiste: semnificativ/nesemnificativ; organizare/dezorganizare; evaluare/nonevaluare; scopuri educaționale legitime/scopuri educaționale nelegitime; contabilizabil/necontabilizabil; continuitate/discontinuitate; integrare/neintegrare; secvențial/nesecvențial. După Cherryholmes, „Raționalul lui Tyler” nu „spune” doar „ceea ce spune”; el conține și un mesaj subliminal. „Principiile fundamentale” ale lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anul 1945-1946”; dacă ar fi făcut-o, „ar fi însemnat să mintă cu bună știință”, și „nu era în stare”. A murit într-un accident, la vânătoare, lângă Tulcea. Tributare opticii impuse de ideologia și politica oficială, construite pe dihotomia maniheistă inerentă realismului socialist (nou-vechi, pozitiv-negativ, oameni noi-oameni vechi), primele romane ale lui P., Străinul (1955) și Setea (1958; Premiul de Stat), se disting, în producția industrioasă a timpului, prin însușiri autentic literare, precum expresivitatea descripțiilor, pregnanța unor situații, portretizarea caracterizantă
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
fi prezentat, obligatoriu, ca pozitive tratamentul menit - tot printr-un imperativ categoric - acelora ce incarnau, în viziunea de atunci, abjecția claselor exploatatoare osândite de istorie. Ca majoritatea prozelor din epocă, și acest roman [Străinul] făcea loc conflictelor sociale, respecta viziunea maniheistă și schemele psihologiei de clasă, rezolva „corect” raportul dintre libertate și necesitate, exact cum preconiza metoda realist-socialistă. Și acest lucru e mai evident în cel de-al doilea roman - cel politic și social - pe care-l cuprinde cartea. Cu toate
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
idei legate de evoluția culturii moderne. Studii literare marxiste (1946) și Probleme de istorie a literaturii germane (1956) reiau, amplificând sau schematizând, idei prezente în critica literară de orientare socialistă din lucrările de limbă germană. Interpretările lui R. sunt teziste, maniheiste, simplificatoare. Ele ignoră condiția artistică a textelor invocate, cât și mersul general al literaturii, evidențiind însă, într-o manieră tendențioasă, atitudinea politică a scriitorilor. SCRIERI: Umanitarism și socialism (în colaborare cu Eugen Relgis), București, 1925; Studii literare marxiste, București, 1946
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
Romanul căsniciei, 1898, A fost un vis..., 1920), altele triste, dar terminate cu bine (Gelozie, 1890, Puterea destinului, 1914), câteva au finaluri eclatante, după traversarea unor momente de criză (Jertfă, 1890, Două dureri, 1921), mai toate sunt convenționale, desfășurate pueril, maniheist. De altfel, multe volume ale lui R.-N. sunt doar rodul dorinței de a face literatură de agrement: întâmplări senzaționale, descriere pitorească a unor petreceri și amoruri de vacanță, în stațiuni turistice exotice ș.a.m.d. Tehnica narativă constă, în
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
pe jos, devine și prilej de a descoperi, cu ochi dilatat, un chip al naturii („Viziunea și acustica sa sunt terifice”, spune G. Călinescu) ori pretext pentru literaturizări, întrucât memorialul este împănat cu subiecte de nuvele romanțioase, cu portrete schițate maniheist în tonuri întunecate. P. a și tradus din Al. Dumas (Tereza, 1848, Trei mușchetari, I, 1853), din Bernardin de Saint-Pierre (Paul și Virginia, 1850, Coliba indiană, 1850), din versurile lui Schiller, Lamartine și Mickiewicz, un fragment din Romeo și Julieta
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
își găsește un drum propriu, lesne sesizabil în cadrul liricii preeminesciene. Autorul refuză în mod deliberat versul reflexiv, revendicându-și exclusiv latura sentimentală, din convingerea că „le coeur est la vraie lyre”. Scurta și zbuciumata sa boemă îi influențează morala, construită maniheist și melodramatic, după modelul lui Rolla al lui Alfred de Musset, ca în poemul Raul (1875), un imn adus iubirii pure, care nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
le reproșează naturalismul și freudismul. După 1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav din naturalism, cât și de morbiditatea și frecventa mohoreală a investigațiilor psihanalitice. Numitorul tematic comun al prozei lui P. îl formează relația dizarmonic - armonic/ rearmonizare și continua pendulare între patologic și normal, între care nu (mai
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
de a „descoperi noi regiuni de realitate” nu va avea ca rezultat decât descrierea din ce în ce mai încărcată de lirism factice și de sentimentalism dulceag a „noului” de tip comunist și a „viitorului luminos”. În aceste texte de propagandă, realitatea e „zugrăvită” maniheist, tot și toate intră într-un malaxor ideologic sau, mai bine zis, sunt dintru început prefabricate, schematizate. Reportajul lui N. devine într-un fel minimal „literar”, dar nu este literatură. Ficționalizarea și cosmetizarea realității vor conduce la un tip de
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
albă e - se poate spune - un prototip al literaturii realismului socialist. Romanul echivalează cu o colecție de documente de partid, de indicații, instrucțiuni, norme, teze, obiective și sloganuri politice sumar romanțate, literaturizate rudimentar, conform schemelor doctrinare. Personajele sunt monocolore, configurate maniheist: se înfruntă „bunii” și „răii”, iar cele câteva figuri aparent mai complexe ori „intermediare” sunt creionate tot urmând scheme previzibile. Scena narațiunii e lumea rurală a vremii (în speță un sat transilvan), conflictul se țese în jurul colectivizării agriculturii, iar textul
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
a tuturor celorlalte teme și mijloace folosite În contracararea „dușmanului”). Privind utilitatea „răului” În proiectele negative. De la rubricile fișei personale din dosarele profesionale (din care transpare grija regimului pentru un trecut „corespunzător” al cadrelor) până la asumarea explicită a unei poziții maniheiste (În diverse documente din dosar), ofițerii sistemului penitenciar denotă un profil de utilitate În raport cu țelurile pe care și le stabilește regimul În ansamblu. Odată cuprinse În procesul de recrutare pentru o funcție militarizată, aceste persoane au continuat să fie bombardate
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
numeroase personaje schematice se distinge câte o figură creionată mai nuanțat, ca de pildă aceea detestabilă, dar nu simplistă a bogătașului Țuper, violatorul Liviei, pedepsit ulterior de soțul femeii, țăranul sărac Ceampaș. Cu o viziune marcată ideologic, ca atunci când înfățișează maniheist relația dintre țăranii săraci și chiaburi sau înfruntarea regimului comunist cu partizanii, autorul privește realitatea prin ochii reporterului: el descoperă evenimentul spectaculos într-o ambianță anodină și îl evidențiază printr-un scris nervos, dinamic, plin de culoare, utilizând cu precizie
BULZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285944_a_287273]
-
rostit la câteva zile după 11 septembrie, caracterizată de unii drept neoleninistă - „Cine nu este cu noi, este Împotriva noastră. În acest război trebuie să alegem...”. Mircea Mihăieș: El era, de fapt, foarte punctual. Vladimir Tismăneanu: Era foarte tranșant și maniheist. Mircea Mihăieș: Vorbim acum, după Madrid, pe fondul unei stări de tensiune planetară, care s-a propagat până În România. Am aflat că aseară la televizor a fost o emisiune În care Mircea Dinescu a spus: „Să fim serioși, România nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Juan-Miguel Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile Împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului În general și a catolicilor În special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente În vederea Împăcării celor două părți, palamită și antipalamită, și se declară destul de mulțumit de interesul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fiindcă În prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne, a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată În tradiția patristică, mai bine zis Într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a literaturii române din revista „Limbă și literatură” (1961), el disocia tranșant între „forțele progresiste” și „pozițiile reacționare”, considerând, de pildă, drept „curente diversioniste” și „retrograde” nu doar sămănătorismul și poporanismul, dar și simbolismul. Prezentare... e de fapt un „îndreptar” maniheist, sumă a tuturor etichetărilor și tezelor „realismului socialist”. În acest spirit sunt „reconsiderați”, în antologii și prefețe, corifeii Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Autorul căruia i-a consacrat cea mai mare parte a activității de
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
merită menționat În acest punct faptul că realiștii au fost Împotriva războiului condus de Statele Unite În Irakxe "Irak", argumentând că acesta reprezintă o Îndepărtare de politica prudentă și că marchează o reîntoarcere la spiritul cruciadei ideologice și la nerezonabilul discurs maniheist. Din punctul de vedere al realiștilor, o astfel de strategie discursivă ar putea duce SUA la angajamente internaționale fără sens, derivate din amăgirea măreției, ceea ce ar submina poziția internațională a Statelor Unite. De aceea, războiul din Irak, susțin realiștii, nu este
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ei murise, la care fetița răspunde întrebând-o: „Cine l-a omorât?”, o întrebare indusă evident de privitul la televizor, care îi lasă pe copii să înțeleagă că „violența este cauza naturală a morții”; violența este necesară: într-o viziune maniheistă, violențele sunt comise fie de „băieții buni”, pentru a-i învinge pe cei răi, fie de „cei răi”, care sunt din fire agresivi. Dintr-o astfel de contextualizare discursivă a faptelor și scenelor, copiii învață că violența este necesară, naturală
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
violenței „de dragul violenței” (estetica spectaculară și dramatizată a violenței). ● Maniheismul tratării semio-discursive a actelor în scenele de violență (reducerea confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii% „negativi”, alții% „pozitivi”. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate și de televiziunile din România) - cu procedeul tehnic al filmării
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și amuzament (ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi Personaje negative atrăgătoare Contextualizare discursivă Violența ca fapte diverse senzaționale Violența ca fapte „de societate” Violența ca fapte „naturalizate” Violența ca momente logice ale narațiunii Violența ca mod eficient și natural de rezolvare a situațiilor și diferendelor Televiziunile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
protestatarii, dar e mereu în siguranță față cu aplaudacii. Ca să agrementeze acest discurs mediatic sex-warrior kind, din când în când se mai bagă o casetă cu Al Qaida și antrenamentele sau amenințările acesteia. Senzația copleșitoare este cea a unei Americi maniheiste. Pros and cons, asta e disputa. Pros e vocea dominantă. Cons (contra) e ceva tot mai pirat și mai marginal (deși, când ajung la microfon, trântesc câte un „Bush e un dobitoc notoriu”). Un echilibru e greu de găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]