176 matches
-
din carton pe nava Yellow Fish, care ridica ancora săptămâna viitoare, Îndreptându-se spre Shanghai. Chipeșul dragon al bucuriei lui avea un singur cusur: convingerea că-l va nemulțumi pe Tai An. Într-adevăr, dacă, pentru a prețălui un inestimabil mantou de lutru paspoalat cu morsă, expertul cel mai de vază ia În considerare numărul de molii care mișună prin blană, fiecărui om crește și ea o dată cu numărul precis al cerșetorilor care trăiesc pe spinarea lui. Plecarea lui Fang She avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii, tivurile, turul pantalonilor, pălăriile, gulerele de catifea și diversele mantouri. O atare predilecție nu trebuie să ne mire; era ciudat de friguros. Nimeni nu-l văzuse făcând baie În mare; străbătea rambla de la un capăt la altul, cu capul Între umeri, cu brațele Încrucișate sau cu mâinile În buzunare, scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, cînd, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mîini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucît „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sa mai provincială simțea nevoia să fie călăuză. Știe că ești... că ești considerată frumoasă și așa mai departe . Făcuse o pauză. — Și cred că a auzit că ai fost sărutată. La aceste cuvinte, pumnișorul lui Isabelle se strânsese sub mantoul de blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o asemenea reputație avea avantajele ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi aruncă o privire nervoasă lui ROSALIND. DOAMNA CONNAGE: Cine vine deseară? (ROSALIND n-o aude sau, În orice caz, nu-i dă atenție.) DOAMNA CONNAGE: Alec vine să mă ducă la piesa asta de Barrie, Et tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca să le surprindă reacția. — Din ziare. Un avocat pe nume Charles Hartshorn s-a sinucis. Se spunea acolo că a lucrat pentru CASL și se insinua că a fost hăituit de polițiștii fasciști ai Procuraturii. Reacții curate. Claire își perie mantoul și zise: — Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru tensionat, însă doar un pic. Poate că făcuse sex cu avocatul. — Marele juriu s-a prăbușit, dar l-a luat și pe Charlie cu el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute în 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, iar pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte de pionierat în materie de ecumenism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei verde sau albastră, purtată, de dimineață până seara, la gospodărie, la spital, în oraș, lua așa de mult forma bunei Lina, o formă boțită și curată, încît părea una și aceeași rochie și una și aceeași cu ea. Iar "mantourile" de mătase, lux personal rămas din cine știe ce aspirație de fată săracă, pierdeau de la început orice lustru și ostentație și se mototoleau în jurul stăpânei cu modestie și stângăcie. Pentru a-și ilustra opiniile asupra Lenorei, doctorul Rim avu buna idee să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Gata, Alexandre. Să mergem acasă. Docil, se ridică sub priviri îngrijorate care se balansează con tinuu, ca într-o mișcare ciudată de tango, își ia un la revedere bolborosit și se împleticește pe scări, susținut de brațul ei ferm în mantoul negru, pe care-l știe rece, la fel de rece ca silabele care par să vină de undeva, de departe, și pe care ea pare că numai le a îm pru mutat astă-seară, ca pe niște accesorii asortate perlelor din urechi, numai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, când, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mâini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumând pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucât „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și-am băut Cola și am mers și la jocuri mecanice. La jocuri am mers aproape o săptămână, îmi place mai mult ăla de strategie, dar și ăla de mașini, acolo sunt chiar bun, am viteză. Nu văd colecția de mantouri și pălării la care mă așteptam, așa că mi-e limpede că am greșit mortul. Dar e prea târziu să mă-ntorc și, în plus, am plecat special de acasă să particip la o îngropăciune. Chiar aproape de prag, în semiântuneric, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță să mai observe încă spațiul în care urma să acționeze. Invitații erau strânși în apropierea ușii. Erau preoți, sub îndrumarea lui Yeladji, seniorul supraveghetor, înveșmântat în mantoul său de aur și argint. Figura-i buhăită părea îmbufnată, de parcă nu-i plăcea deloc ceea ce se petrecea. Dar considera că era mai bine să nu zică nimic. Ceilalți stăteau muți ca și el. Funcționari de la curte, pe care Gosseyn-Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor peste care fulguia lent, ca în albumele de vacanță. Străzile pline de o lumină mare, festivă. Hai să urcăm, soră-mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță să mai observe încă spațiul în care urma să acționeze. Invitații erau strânși în apropierea ușii. Erau preoți, sub îndrumarea lui Yeladji, seniorul supraveghetor, înveșmântat în mantoul său de aur și argint. Figura-i buhăită părea îmbufnată, de parcă nu-i plăcea deloc ceea ce se petrecea. Dar considera că era mai bine să nu zică nimic. Ceilalți stăteau muți ca și el. Funcționari de la curte, pe care Gosseyn-Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
te așteptai, nu? Puiu a clătinat din cap. Nu cred că te interesează ce fel de materiale sunt, a presupus ea. Doar culorile, nu-i așa?... Ia uite, aici avem o stofă roșie, groasă, de iarnă, numai bună de-un mantou pentru o doamnă elegantă. Ce zici? Mama ta e elegantă? Puiu a ridicat din umeri neștiind ce să-i răspundă. După cum ești tu îmbrăcat, cred că e o femeie cu gust. Nu trebuie să ai prea mulți bani ca să te
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i aia un costum la două rânduri? Nu știi? Nu contează. E un costum elegant, pentru ocazii. Trecură împreună pe sub lumina chioară din mijlocul încăperii și doamna nu-l slăbea din ochi, iar când arăta spre rafturile cu materiale pentru mantouri și pentru costume și pentru taioare, aproape că nu se uita către ceea ce arăta. Părea că știe pe dinafară locul fiecăruia. Tu vrei să-ți faci un costum? l-a iscodit ea cu interes. Ce sunt alea cupoane? a întrebat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în trafic și soțiile lor - se strânseseră în jurul punctului de impact, ca o mulțime la o pistă de curse. Când ajunse Vaughan, pășind hotărât pe picioarele lui lungi, inegale, din parcare, toată lumea întoarse privirea, uitându-se cum acea siluetă în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi aproape că mă așteptam să-l văd că urcă în șa și conduce vehiculul peste balustrade spre noi. Cicatricele de la gura și de pe fruntea sa înghițeau aerul ca niște tăieturi de sabie. Ezită, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sexualității expuse a lui Vaughan, simțeam că mă mișc pe un teren ale cărui contururi duceau, înăuntrul craniului meu, spre un tărâm ambiguu. Am stat în spatele lui Vaughan, privindu-i țintă spinarea musculoasă și umerii ce i se legănau sub mantoul negru. Lângă ampex, vizitatorii urmăreau motocicleta cum se izbea încă o dată de berlină. Porțiuni ale coliziunii erau reluate cu încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cresc codrii grei de aramă ne ținem pe tăcute respirația oprită între pleoape și-n privirea celuilalt cerul pare un boț mare de pământ făr’de ape un déjà-vu retrăit în detalii imaginare din banalul orășel în blugi și-n mantouri lungi pelerini grăbiți prin lungul șir de vagoane când seara... când seara se-aprind felinare un trecător își ia rămas bun de la ultimul zâmbet de copil o carte, o pagină ninsă în gând un semn că exiști aici acolo ieri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire precum a maică-sii, care le spunea tuturor că e franțuzoaică. Te-ai gândit că și noi ținem fiecare, ca tot Pământul, de câte un punct cardinal? zise Veterinara. Omar se uita pe un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se piaptănă. Ea, care nu-și vedea părul decât seara, dinaintea oglinzii, atunci se reflecta pân’ la brâu, luminată de spoturile de pe marginea ramei în care erau fixate suportul pentru prosop, uscătorul de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și eu care crezusem că nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați geanta! Are sigur documente în ea! Așadar, turnătorul era cu ei. Vorbea în întuneric, fără să se ferească ori să-i mai pese că îl recunoștea: era șeful biroului de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nici trăsura, nici caii englezi ca la carte, semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de șalvarii aduși parcă din Turcia sau de mantoul cu mâneci largi, fâlfâitoare. Iar pentru buclele răvășite ale căpitanului T., prinse Într-un soi de bonetă, Gronow nu Își mai găsește cuvintele, cotropit de jenă la amintirea felului În care un ideal, totuși nobil, dandysmul, a putut fi compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puține și cvasinecunoscute. Iar exemplele - destul de inconsistente. Nu mai impresionează pe nimeni că, de pildă, În 1922, Marsen Hartley intră Într-un night-club, la o gală, Îmbrăcat Într-o superbă rochie de seară, cu o orhidee uriașă prinsă la reverul mantoului. După cum, de ani buni, nu fac valuri prea mari nici libertatea câștigată de mișcările gay de pe tot mapamondul În ultimele decenii, nici spectacolele orgiastice superelaborate ale unor formații celebre, nici excentricitatea căutată a vestimentației cutărei sau cutărei vedete. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]