163 matches
-
editorul nelăsând deoparte ni mic din ceea ce ar putea contribui la cunoașterea autorului, a conținutului și importanței operei, a valorii limbii și stilului compendiului. În acest sens, se remarcă, mai întâi, introducerea consistentă (p. 7-87), care înfățișează pe larg tradiția manuscrisă și edițiile moderne (p. 8-19), titlul operei (p. 19-25; „è tuttavia probabile che breviarium figurasse realmente nel titolo originario” - p. 23), data scrierii (p. 25-30; „sarà pertanto più saggio attenersi alle indica zioni che emergono dal Breviarium e accogliere come
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
replică la Cronică de familie. Similitudinile de substanță se vroiau puse an evidență, de către scriitor, chiar prin aspectul imediat, formal: tot 3 volume, tot 24 de capitole. Semnalam această simetrie intenționată, cănd divulgam, la ănceputul anilor '90, dintr-o arhiva manuscrisa ăncredintată de prozator, excelentă narațiune Proprietatea și posesiunea, desprinsa de asemeni din Biografii. Semnalam doar, fără a insista, fiindcă nu era locul unei discuții mai aplicate și, apoi, contam pe oarecare credit din partea oricărui lector. Ceea ce afirmăm se baza pe
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
dramatice și decepționante sunt aceste �mărturii" mai ales când aparțin unor intelectuali, unor nume întâlnite în presa literară. întâmplările din jurul încercării de elucidare a paternității Donului liniștit fac parte de-a-dreptul din universul kafkian: O persoană care aduce o primă variantă manuscrisă a romanului (la a cărui apariție, printre redactori s-a numărat însuși Stalin) semnată de alt autor, fost ofițer alb ucis în războiul civil, dispare atât ea, cât și manuscrisul. Există între aceste pagini chiar și o mărturie sinceră a
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
refăcut șatrancă) provine din tc. satranç „joc de șah”; a fost atestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și era termen curent în secolul al XIX-lea, fiind folosit, de exemplu, în prima lucrare de șah din română: o traducere manuscrisă din 1838, Giocul șatranci (descrisă de Virgil Nistorescu în Cercetări etimologice, 1999). Trecerea de la variantele șatrangi, șatrang, șatran (înregistrate în DLR) la forma șotron e ușor de acceptat din punct de vedere fonetic, iar extinderea unei denumiri de la un joc
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
Ionesco, printre care și celebra Course vers où? (1982), aflată azi într-o colecție particulară. Tot într-o colecție particulară (să sperăm că nu în cea a menajerei lui Emil Cioran!) se află azi și litografia Arbre (1981), având dedicația manuscrisa: „Pour Simone et Cioran, en souvenir de leur vieil ami qui leș aimait, qui leș aime. Marie-France Ionesco, 8 juillet ’94”. Aceste „eseuri plastice” ale scriitorului au fost puse în dialog cu cele ale lui Alberto Giacometti - care semnează în
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
lui Alberto Giacometti - care semnează în 1962 un portret în creion al lui Ionesco, Max Ernst - Rhinocéros (pictură în ulei, 1958/59) și Joan Miró - două portrete în acuarela și creion (Rodica și Eugène Ionesco) din 1947, ambele cu dedicația manuscrisa a artistului. Ca o ironie (asumată, poate, de organizatori) la strădania de a insista pe latura „maternelle” a naționalității lui Ionesco, pe Permisul eliberat de Bibliotecă națională a Franței în 1960, prezent de asemenea în expoziție, apare scris: „M. Eugen
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
ironizase, cam frivol, rigoarea tedescă (luată în răspăr de italieni, ca proba de presupus pedantism) va fi obligat să se apropie de patrimoniul filosofiei germane, ca să ia cu adevarat urma bătăilor de aripă metafizica din Luceafărul și tot restul. Arhiva manuscrisa, încredințată postum Bibliotecii Academiei, conține dovezi revelatoare; zeci de pagini de conspecte din Schopenhauer, din Kant, din Hegel, aproape cu un zel de ucenic - și, concomitent, fișe ale unor meditate lecturi moderne, Dilthey, Cassirer, Wölfflin, Simmel, prin care descoperă, cel
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
rămas debutant în perpetuitate". N-am reușit să debutez, cum mi-aș fi dorit, nici în pioniereștile reviste de pe-atunci �Luminița", nici în �Cutezătorii", deși am trimis producțiuni la redacțiile lor bucureștene, am debutat târziu, întâi într-o revistă manuscrisă (am �scos" doar două numere, dacă bine îmi amintesc) pe care noi elevii dintr-a XI-a am editat-o botezând-o �Răcnetul elevilor", apoi în revista �Zorile" a Liceului George Barițiu, apoi am debutat cu două poezii în suplimentul
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
în versiunea întâi Bughi Mambo Rag, iar în aceasta Boogey Mambo Rag) și invers. George Ardeleanu ne livrează un inventar selectiv - dar suficient de minuțios pentru a fi convingător - al transformărilor pe care le suportă textul cunoscut, în această versiune manuscrisă, inventar care ne convinge că este vorba de o redactare, nu de hazardul memoriei. Există în text câteva pasaje ce ne permit să acceptăm și ipoteza că nu doar prima versiune a stat pe masa lui Steinhardt atunci când a redactat
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
inerente, căci ele se pierd întotdeauna în negura timpurilor, o ceață a începuturilor ce face inevitabile aproximațiile. Cum cercetarea are în vedere numai tipăriturile, ar fi de luat în seamă și faptul că, semnalat ca atare de Dicționar..., prima traducere manuscrisă din Criticon datează din 1754. Istoria traducerilor din romanul universal se complică dacă ar fi luate în seamă și manuscrisele (autorii mărturisesc în prefață că au lăsat deoparte segmentul cărților populare). Dar asta e o altă problemă. Abia din 1820
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
Agopian redeschide discuția despre autorul muzicii pentru „Deșteaptă-te, române!”, pornind de la o carte care a trecut neobservată în 2001, „Imnul Național Deșteaptă-te, române!. Scurt istoric”, de Vasile Oltean, apărută la Editura Phoenix din Brașov. Agopian citează o declarație manuscrisă, reprodusă de Vasile Oltean, a muzicologului George Ucenescu. Acesta relatează o întâlnire din grădinile unui paroh bucureștean, rudă cu Andrei Mureșanu, la care Ucenescu ar fi pus pe muzică un text scris de acesta din urmă și intitulat „4 Domni
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5222_a_6547]
-
al unei organizații internaționale. Uneori sunt denumite documente publice. Acestea pot fi: Ø Ghiduri Ø Cataloage și bibliografii Ø Indexuri Ø Surse factice 188. Documente primare: definiție și tipuri R: Documentul primar reprezintă o lucrare originală, publicată sau numai dactilografiată, manuscrisă etc. care fixează conținutul și rezultatele științifice și tehnice. Această lucrare poate fi publicată sau nu. Documentele primare neperiodice pot fi: cărți, broșuri, monografii, manuale, tratate, cursuri, publicații ale conferințelor și simpozioanelor, publicații oficiale (dări de seamă, decrete, instrucțiuni), standarde
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
a ajuns la Templul Zeului Adormit. Abia pe ultima pagină găsi o referire la dosarul lui Gosseyn. Comentariu scurt: "Chestionat la detectorul de minciuni de Enro, Ashargin a făcut mai multe aluzii la Gilbert Gosseyn." Alături se găsea o notă manuscrisă: "De examinat." Paragraful final, privitor la Ashargin era următorul "Căsătoria forțată a prințului și a prințesei Ashargin părea să fi dat curs unor raporturi de fapt și de asemenea de nume. Schimbarea produsă în acest om necesită o anchetă, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ani, nu vă voi spune câți ca să nu vă amărăsc restul vieții, nemaiavând altceva de adăugat, semnez cu atenția cuvenită, moarte. Scrisoarea apăru cu extremă punctualitate În ziua următoare, cu o revărsare de scuze din partea directorului, și În duplicat, adică, manuscrisă și cu litere de tipar de mărimea paisprezece și În chenar. Abia când ziarul apăru pe piață directorul Îndrăzni să iasă din buncărul În care se ferecase din momentul În care citise scrisoarea amenințătoare. Și era Încă atât de speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a ajuns la Templul Zeului Adormit. Abia pe ultima pagină găsi o referire la dosarul lui Gosseyn. Comentariu scurt: "Chestionat la detectorul de minciuni de Enro, Ashargin a făcut mai multe aluzii la Gilbert Gosseyn." Alături se găsea o notă manuscrisă: "De examinat." Paragraful final, privitor la Ashargin era următorul "Căsătoria forțată a prințului și a prințesei Ashargin părea să fi dat curs unor raporturi de fapt și de asemenea de nume. Schimbarea produsă în acest om necesită o anchetă, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acestea personifică nevinovăția și curățenia. "Pentru ca Samca să nu se apropie de casă și de persoana la care se găsesc numirile ei, în multe case sunt scrise pe perete aceste numiri și multe femei însărcinate poartă asupra lor o cărticică manuscrisă, numită Rugăciunea Sf. Arhanghel Mihail, "pe care trebuie s-o scrie numai un om bătrân, căruia Samca n-are' ce-i face". Narațiunile mitologice păstrează motivul "furtului" și al "schimbului" de copii, atribuind această acțiune negativă Diavolului. Încălcarea interdicției de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
gintei latine, Santinela română), Iosif Vulcan, Dimitrie Bolintineanu ș. a. Din 1867 va funcționa și o orchestră, iar din 1873 un cor. La 15 mai 1868 se decide ca societatea să editeze și o publicație săptămânală, purtând titlul „Muza română”, revistă manuscrisă care va apărea în 1870. Biblioteca societății deținea în 1881 peste cinci sute de volume, iar în 1925 mai mult de o mie. Și diversificarea activităților cultural-politice ale asociației era urmărită cu îngrijorare de autorități. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
această însemnare (am făcut-o în altă parte și vom reveni, desigur) dar amintirea mânăstirii Agafton trebuie să ne atragă atenția, ca și cântarea de vecernie „Lumină lină” care se regăsește în sonetul „Răsai asupra mea” (de pe la 1879. Din zona manuscrisă a cunoscutei „Rugăciuni”): Răsai asupra mea, lumină lină, Ca’n visul meu ceresc d’odinioară O, maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși al meu e un noian de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
citat doar pentru a polemiza cu autorul acestuia. Polemicile sunt foarte frecvente În știință (istorie, gramatică ș.a.), unde au loc numeroase dispute. Regula 4. La orice citat trebuie să indicăm cu maximă rigoare sursa, care poate fi tipărită, electronică sau manuscrisă. Indicarea sursei poate fi făcută În trei modalități: sistemul expunerii și trimiterea la nota de subsol (sistemul autor-citat); sistemul autor-dată, cu mențiunea că bibliografia trebuie redactată cu maximă rigoare; printr-o simplă paranteză, În care precizăm doar numărul paginii, În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ele se reconciliază pe planul acțiunii culturale. Dispunând, încă din 1871, de un local propriu, studenții români se adună la discuții și lecturi de „operate” (disertații). Din 1876, la insistențele repetate ale lui Lazăr Petrovici Petrinu, apare și o foaie manuscrisă, „Rosa cu ghimpi”. Foaia a fost scoasă fără întrerupere până în 1894, trecând prin mai multe modificări. Așezată sub deviza „Cultura va salva românimea”, gazeta ieșea de două ori pe lună, scrisă de mână, cu excepția frontispiciului care era tipărit. Cuprinsul este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
de lectură ale lui D. - atente, uneori ușor amuzate, ironice, naive câteodată, dezvăluind însă, cel mai adesea, un cititor pătrunzător. Mitropolitului i s-ar datora și o traducere din limba greacă a cronografului lui Matei Kigalas, transmisă, într-o copie manuscrisă de la 1732, sub titlul Hronograf al împăraților. Nouă adunare de osebite istorii. Conform unei ipoteze mai noi, D. ar fi autorul de fapt al versiunii românești a cronografului lui Kigalas, atribuită lui Pătrașcu Danovici (însoțită, în unele copii manuscrise, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
voievozii-ctitori, începând cu Dragoș, „descălecătorul”, urmând cu cei din neamul Mușatinilor, până la „Ștefan cel Bun” cu fiii săi Bogdan și Rareș, și neuitând pe contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin Cantemir. Abia în versiunea manuscrisă, autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
înțeles cultural și ideologic. Explicația este simplă: unul nu citise decât cărți bisericești, celălalt consultase și citase și Enciclopedia franceză. Două culturi, două mentalități, două stiluri de a gândi. Una este să răsfoiești Viețile sfinților și alta să citești traducerea manuscrisă a lui Oxenstiern, unde există și un paragraf pentru haractirul veacului nostru. Cât privește pe Gh. Lazăr, acesta avea în biblioteca sa cărți care tratau tocmai această problemă: Lorenz Hübner, Der philosophische Geist unsers Jahrhunderts. pentru întâia dată apare în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nu este expeditor/exportator, numărul, felul, mărcile și numerele coletelor, denumirea mărfurilor, ca și masa brută în kilograme și, după caz, numerele containerelor. Persoană interesată trebuie să aplice pe document, în mod vizibil, sigla "T2L" sau "T2LF" însoțită de semnătură manuscrisa. 3. Atunci cand formalitățile sunt facute cu ajutorul sistemelor informatizate publice sau private, autoritățile competente autorizează pe cei interesați, la cererea lor, să înlocuiască semnătură prevăzută la paragraful 2 cu o altă tehnică de identificare care poate utiliza eventual coduri și care
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173550_a_174879]