16,589 matches
-
ea trebuie făcută cu desăvîrșită bună credință și cu indiscutabilă competență. Asemenea opinie atrage după sine lămurirea noțiunilor literare de istorie și critică. Am văzut cum autorul monografiei Opera lui Mihai Eminescu nu pregetă să modifice propriile texte, să verifice manuscrisele, chiar și cele editate, eliminînd "multe inexactități", să cerceteze mereu, dar să și recunoască meritele cercetărilor anterioare: "O altă redacțiune dintre ms. lui I. Negruzzi mi-a fost arătată de C. Botez." Materialul informativ este topit și răspîndit în sinteze
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
cele trei texte împotriva formulelor uscate, didactice, în care își pot găsi cu ușurință loc stereotipia și platitudinea. Critica eminesciană "s-a ruginit într-o rutină orală și școlară", citim în Postfața din 1936, de aceea este absolut necesară cercetarea manuscriselor. Din cele trei texte, reiese clar relația gîndită de G. Călinescu dintre Opera și Viața lui M. Eminescu. În Lămuriri, anunță că la sfîrșitul celui de-al cincilea volum Opera urmează să publice Bibliografia și Notele de la Viața lui Mihai
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
diferența între masculin și feminin - continuă să existe doar datorită formei sale de genitiv-dativ: în contrast cu dispariția nominativ-acuzativului, aceasta înregistrează o frecvență surprinzătoare: 181 de exemple. Desigur, unele atestări provin din texte vechi, reproduse de anumite site-uri culturale: însemnări pe manuscrise ("giupâneasa dumisale, Mărica", la 1692), pisanii de biserici, zapise, citate din clasici: Creangă ("cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și posmagi"), Caragiale ("cocoana dumisale împărtășește cu prisos aceste salutare principii") ș.a. Rămîn totuși destule exemple ale limbii de azi
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
degrabă mitizant decît științific. Faptele prin care Alexandra Laignel-Lavastine își susține demonstrația sînt, din păcate, acablante. Destule inedite (unele doar în Franța), între care cîteva revelații, cum ar fi Jurnalul din Portugalia al lui Eliade dintre 1941 și 1945 ori manuscrisul Despre Franța al lui Cioran din 1941, multe scrisori pînă azi necunoscute (unele neexpediate), o cercetare "arheologică" a textelor din presa românească a anilor '30-'40, iată o bază documentară care impune respect. În lumina ei, atașurile ideologice ale lui
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Niculescu: un dialog cu György Ligeti și Karsten Witt, un studiu al lui Thomas Beimel, o scriere recentă a compozitorului despre local și global în muzică și, nu în ultimul rând, o miniatură muzicală pentru două saxofoane - Chant-Son - tipărită în manuscris, spre edificarea lectorului. Prin aceasta nu doar se consacră un creator și o operă, ci se atrage atenția și asupra fenomenului muzicii contemporane românești. Profit de această ocazie pentru a schița sumar un portret estetic și ideatic al acestui mare
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
mîna și după prezentările de rigoare a remarcat "ușorul" meu accent românesc. Încă înainte de a începe dialogul, zărind dosarul de presă, mi-a cerut permisiunea să-l consulte și a descoperit pe loc o inadvertență: reproducerea fotografică a unei pagini manuscrise, indicată ca fiind "ultima pagină" din Proiect pentru o revoluție la New-York. Imaginea permitea deslușirea datei la care manuscrisul fusese încheiat: 3 iunie 1978. Or, lucrarea propriu-zisă văzuse lumina tiparului deja din 1970! Descoperirea acestei erori, însoțită de un zîmbet
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
de presă, mi-a cerut permisiunea să-l consulte și a descoperit pe loc o inadvertență: reproducerea fotografică a unei pagini manuscrise, indicată ca fiind "ultima pagină" din Proiect pentru o revoluție la New-York. Imaginea permitea deslușirea datei la care manuscrisul fusese încheiat: 3 iunie 1978. Or, lucrarea propriu-zisă văzuse lumina tiparului deja din 1970! Descoperirea acestei erori, însoțită de un zîmbet sarcastic, m-a plasat în ochii ilustrului meu interlocutor, cel puțin la începutul dialogului nostru, care avea să dureze
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
în fața arhivei prin muțenia deliberată, prin ilizibilitate este neconcludentă, dar cum poate fi interpretat atunci gestul de distugere a acestei arhive? Căci arhivei mute, arhivei ilizibile trebuie adăugată arhiva distrusă. Foucault nu întreținea cîtuși de puțin un raport fetișist cu manuscrisele sale; știm astăzi că, la sfârșitul anilor '50, redactînd ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință, își trimitea din Suedia prin poștă manuscrisele la Poitiers, pentru dactilografiere. Dar mai ales analiza întrebării "cum a scris Foucault unele dintre cărțile sale
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
mute, arhivei ilizibile trebuie adăugată arhiva distrusă. Foucault nu întreținea cîtuși de puțin un raport fetișist cu manuscrisele sale; știm astăzi că, la sfârșitul anilor '50, redactînd ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință, își trimitea din Suedia prin poștă manuscrisele la Poitiers, pentru dactilografiere. Dar mai ales analiza întrebării "cum a scris Foucault unele dintre cărțile sale" confirmă și consolidează această ipoteză. Să amintim aici cronologia redactării a două dintre cărțile sale: ˇ Istoria nebuniei în epoca clasică își are
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Istoria nebuniei în epoca clasică își are originea în 1956. Colette Duhamel îi cere lui Michel Foucault, pentru editura La Table ronde, o scurtă istorie a psihiatriei. Foucault lucrează pentru carte la biblioteca din Uppsala.; redactează în Suedia un prim manuscris al unei istorii a psihiatriei, pe care i-l dă lui Jean Hyppolite în decembrie 1957; în 1958 rescrie în Polonia ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință și la Crăciun îi înmânează lui Canguilhem această nouă versiune; în 1959
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
a psihiatriei, pe care i-l dă lui Jean Hyppolite în decembrie 1957; în 1958 rescrie în Polonia ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință și la Crăciun îi înmânează lui Canguilhem această nouă versiune; în 1959, la Varșovia, reia manuscrisul și în februarie 1960 îi redactează prefața; în aprilie al aceluiași an Philippe Ariès va accepta să publice la Plon Nebunie și nesăbuință, care va apărea un an mai târziu, în mai 1961. ˇ Cuvintele și lucrurile va fi începută
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
mai târziu, în mai 1961. ˇ Cuvintele și lucrurile va fi începută de Foucault în octombrie 1963, în decembrie stabilește planul și apoi lucrează în primul semestru al anului următor la Biblioteca Națională; începând cu octombrie al aceluiași an rescrie manuscrisul și termină la Crăciun o primă versiune a cărții; din ianuarie până în aprilie 1965 reia manuscrisul și îl rescrie după un plan diferit. Acest manuscris este înmânat în mai Editurii Gallimard și apare în aprilie 1966. Dacă redactarea se întinde
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
1963, în decembrie stabilește planul și apoi lucrează în primul semestru al anului următor la Biblioteca Națională; începând cu octombrie al aceluiași an rescrie manuscrisul și termină la Crăciun o primă versiune a cărții; din ianuarie până în aprilie 1965 reia manuscrisul și îl rescrie după un plan diferit. Acest manuscris este înmânat în mai Editurii Gallimard și apare în aprilie 1966. Dacă redactarea se întinde uneori de-a lungul a mai multor ani este pentru că Foucault, scriind o carte, mai redactează
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
primul semestru al anului următor la Biblioteca Națională; începând cu octombrie al aceluiași an rescrie manuscrisul și termină la Crăciun o primă versiune a cărții; din ianuarie până în aprilie 1965 reia manuscrisul și îl rescrie după un plan diferit. Acest manuscris este înmânat în mai Editurii Gallimard și apare în aprilie 1966. Dacă redactarea se întinde uneori de-a lungul a mai multor ani este pentru că Foucault, scriind o carte, mai redactează cel puțin una diferită. Trei etape de redactare însoțeau
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Etapa 3: A treia redactare are ca suport dactilograma. Noua versiune va fi dată editorului pentru o nouă dactilografiere. Foucault distrugea ansamblul acestui dosar, cu excepția notelor sale de lectură care puteau să-i servească pentru alte lucrări. Nu își dădea manuscrisele, nu le păstra, le distrugea (spre exemplu, a distrus, după Voința de cunoaștere, un manuscris inedit intitulat Carnea și trupul). Atunci de ce manuscrisele celor două ultime volume ale Istoriei sexualității au fost păstrate? Sînt oare contrafăcute? Să fi jucat Foucault
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
pentru o nouă dactilografiere. Foucault distrugea ansamblul acestui dosar, cu excepția notelor sale de lectură care puteau să-i servească pentru alte lucrări. Nu își dădea manuscrisele, nu le păstra, le distrugea (spre exemplu, a distrus, după Voința de cunoaștere, un manuscris inedit intitulat Carnea și trupul). Atunci de ce manuscrisele celor două ultime volume ale Istoriei sexualității au fost păstrate? Sînt oare contrafăcute? Să fi jucat Foucault o festă arhiviștilor? Nu, sînt manuscrisele originale și ar trebui să adaug "din păcate". Reprezintă
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
dosar, cu excepția notelor sale de lectură care puteau să-i servească pentru alte lucrări. Nu își dădea manuscrisele, nu le păstra, le distrugea (spre exemplu, a distrus, după Voința de cunoaștere, un manuscris inedit intitulat Carnea și trupul). Atunci de ce manuscrisele celor două ultime volume ale Istoriei sexualității au fost păstrate? Sînt oare contrafăcute? Să fi jucat Foucault o festă arhiviștilor? Nu, sînt manuscrisele originale și ar trebui să adaug "din păcate". Reprezintă etapa a II-a din Practica plăcerilor și
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
spre exemplu, a distrus, după Voința de cunoaștere, un manuscris inedit intitulat Carnea și trupul). Atunci de ce manuscrisele celor două ultime volume ale Istoriei sexualității au fost păstrate? Sînt oare contrafăcute? Să fi jucat Foucault o festă arhiviștilor? Nu, sînt manuscrisele originale și ar trebui să adaug "din păcate". Reprezintă etapa a II-a din Practica plăcerilor și din Preocuparea de sine scrise de mînă și formează un ansamblu de mai mult de 2000 de pagini în manuscris (numai recto). Explicația
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
arhiviștilor? Nu, sînt manuscrisele originale și ar trebui să adaug "din păcate". Reprezintă etapa a II-a din Practica plăcerilor și din Preocuparea de sine scrise de mînă și formează un ansamblu de mai mult de 2000 de pagini în manuscris (numai recto). Explicația existenței acestor manuscrise este în altă parte, în moartea brutală a lui Michel Foucault și în neputința lui, la începutul lui iunie 1984, de a distruge atât aceste manuscrise cât și acela al Arheologiei cunoașterii, de care
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
ar trebui să adaug "din păcate". Reprezintă etapa a II-a din Practica plăcerilor și din Preocuparea de sine scrise de mînă și formează un ansamblu de mai mult de 2000 de pagini în manuscris (numai recto). Explicația existenței acestor manuscrise este în altă parte, în moartea brutală a lui Michel Foucault și în neputința lui, la începutul lui iunie 1984, de a distruge atât aceste manuscrise cât și acela al Arheologiei cunoașterii, de care uitase că îl împrumutase unui prieten
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
de mai mult de 2000 de pagini în manuscris (numai recto). Explicația existenței acestor manuscrise este în altă parte, în moartea brutală a lui Michel Foucault și în neputința lui, la începutul lui iunie 1984, de a distruge atât aceste manuscrise cât și acela al Arheologiei cunoașterii, de care uitase că îl împrumutase unui prieten. Manuscrisele păstrate ale lui Foucault sunt, am putea spune, arhive involuntare. Spunem că sunt involuntare doar în sensul că au supraviețuit autorului prin neputința acestuia de
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
este în altă parte, în moartea brutală a lui Michel Foucault și în neputința lui, la începutul lui iunie 1984, de a distruge atât aceste manuscrise cât și acela al Arheologiei cunoașterii, de care uitase că îl împrumutase unui prieten. Manuscrisele păstrate ale lui Foucault sunt, am putea spune, arhive involuntare. Spunem că sunt involuntare doar în sensul că au supraviețuit autorului prin neputința acestuia de a le distruge, cum făcuse până atunci cu celelalte scrieri ale sale. Boala este aici
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
fi contextualizarea sau statutul arhivei în raport cu textele. După aproape 15 ani de la dispariția lui Michel Foucault, fondul arhivei sonore se îmbogățește constant cu documente primite de la Toronto, din Brazilia sau din Tunisia. Arhiva foucauldiană - arhiva celuilalt Dacă Foucault își distrugea manuscrisele, în schimb își păstra miile de note de lectură adunate zilnic în biblioteci. Acestea alcătuiesc arhive imense, formate din fragmente din biblioteca imaginară a filosofului Foucault care își petrecea, după cum se știe, toate săptămânile la Biblioteca Națională, iar atunci când mergea
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
frumoasa revistă ARHIPELAG de la Deva publică două texte inedite (și o mulțime de fotografii) din arhiva regretaților Liviu Petrescu și Ioana Em. Petrescu. Cel dintîi scrie despre romanele lui Ivasiuc. Dl Mircea Borcilă l-a descoperit într-un fond de manuscrise universitare. E cel de al cincilea inedit, după cele patru publicate în Echinox acum trei ani. Din Ioana Em. Petrescu, dna Elena Neagoe publică emoționante pagini de jurnal. Ioana Em. Petrescu a lăsat mai multe caiete. Jurnalul se întinde pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
domnesc etica și rigoarea intelectuală, acolo principiul adevărului s-a impus definitiv. Așa se face că în țările participante la cultura și civiizația europeană, cum era și România înainte de invadarea ei de către armata roșie, se citează și lucrări aflate în manuscris, se menționează informațiile transmise pe cale orală de către studenți, asistenți, colegi. Într-o asemenea atmosferă plagiatul nu-și găsește locul și, în cazul în care se produce, el este sancționat prompt, fără milă. Aproape jumătate de secol de stăpânire bolșevică a
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]