185 matches
-
dribling, corner, penalti etc. Stopul, pe picior sau pe piept, îi ia lui Zidane maximum 15 cm. Lui Onuț, de zece ori pe atît. Viteza de joc a Realului e a unui intercity (dar nu de la noi) pe lîngă a marfarului dinamovist. Sau rapidist. Sau stelist. Sau care vreți dv. Comparația ne disperă. Întorcîndu-ne la blaturi: ele colorau campionatul. Umpleau culisele de freamăt. Dezlănțuiau pasiuni în emisiunile de sport din fiecare duminică noaptea. Alimentau presa cu știri despre telefoane, bani, aranjamente
Fotbal fără blaturi by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14836_a_16161]
-
Día" Fapt divers Pe terenurile virane de la marginea căii ferate de sud a fost găsit cadavrul unui bărbat sfîrtecat atît de tare încît nu a mai putut fi identificat. Se pare că a fost călcat, în timp ce dormea, de unul din marfarele compuse din nenumărate vagoane care transportă mărfurile la Kilometrul 5, unde se formează ganiturile definitive".
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Notasem că am dat pe ea 5.500 de lire, deși costa mult mai mult. Mi-o dăruise mai de grabă ca o amintire. Mă întrebase cum se numea câmpia pe care mersese ca prizonier o zi întreagă, în trenul marfar... Slobozia?... Călărași?... Si, si, se precipită el... Bărăgan, signore, strigasem cu mândrie în ziua aceea la Siena și cred că fusesem singurul om din lume rostind la Siena numele nemuritor al Câmpiei de la nord de Dunăre... * * * Italia o voi pune
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
păcate s-a Întâmplat un lucru nu tocmai plăcut. - Bănuiesc, altfel nu veneați, zise Încet, dar ferm, profesorul. - Soția dumneavoastră a suferit un accident. Se pare că a vrut să schimbe trenul și nu a fost atentă la trecerea unui marfar. A fost lovită din plin..., zise civilul, oprindu-se la geamătul bătrânului. Îl văzu pe acesta cuprinzându-și capul În mâinile ce-i albiseră Întro clipă. - Un singur lucru ne face să ne gândim că ceva nu este În regulă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să-și zbată-n amiază săbiuța. C-un cocoloș de pîine-s muiate muște-n zbor Razant la geamul verde al zilelor gustoase; Oh, cad în mari cazane de bulion sonor, Bolborosind în flăcări cu noduri de mătase. Și-un tren marfar și-aruncă frînarul ca pe-o cîrpă Pe liniile luci. Traversele-s sub pacuri Și parcă se aude și-un început de bîrfă Cînd sufletul prin pînze de vechi mărar și-l strecuri. Și-ar fi dovada calmă o piatră
Nu-i de glumit c-un fluture, te bagă-n balamuc… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6926_a_8251]
-
păcate s-a Întâmplat un lucru nu tocmai plăcut. - Bănuiesc, altfel nu veneați, zise Încet, dar ferm, profesorul. - Soția dumneavoastră a suferit un accident. Se pare că a vrut să schimbe trenul și nu a fost atentă la trecerea unui marfar. A fost lovită din plin..., zise civilul, oprindu-se la geamătul bătrânului. Îl văzu pe acesta cuprinzându-și capul În mâinile ce-i albiseră Întro clipă. - Un singur lucru ne face să ne gândim că ceva nu este În regulă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cu Cerboaica spre câmp și, când mă uit, nu mai era ea, erai tu, da asta n-a fost nimic. Mergeam, ne grăbeam să trecem liniile ferate pe la rambleu și-ncă-ți spuneam: "Măi băiete, fii atent!" Când, apare un marfar din față, da venea încet. Am întors capul să văd ce faci, neagră cum eram eu, da tu nu mă vedeai, și-ntr-o clipită, când am trecut dincolo de linii, din partea cealaltă a țâșnit fulger un tren rapid. Locomotiva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
visător. „De unde tren? Și chiar dacă ar fi, cum te urci în el? Asta ar însemna să intri în gura lupului de bună voie” - m-am arătat eu neîncrezător. „Doar nu-i vrea un tren accelerat. Mulțumește-te și cu un marfar amărât” - a insistat Filip. Într-o seară, înainte de a porni la drum, am auzit - ca prin vis - fluier de locomotivă. „Ai auzit? Undeva spre stânga este sigur o linie ferată” - m-o făcut atent Filip. Din fericire, era chiar pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
facem cu schimbul. Întâi stau eu de veghe. Ne interesează linia de pe care garniturile pleacă spre miază-zi. Ce pregătiri se fac înaintea plecării, ce personal de însoțire au și pe unde se poate ajunge la ele.” „Dacă urcăm într-un marfar, pe parcurs trebuie cercetată busola mereu, pentru a nu ne trezi că ne întoarcem din drum” - am făcut-o eu pe specialistul... În seara următoare, ne aflam în cabina frânarului, cam pe la coada garniturii. Către ziuă am băgat de seamă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în cabina frânarului, cam pe la coada garniturii. Către ziuă am băgat de seamă că trenul o cam cotea spre răsărit. La un urcuș, unde locomotiva își trăgea cu greu sufletul, am sărit din tren. Apoi... am mai păcălit noi destule marfare, dar de fiecare dată inima ne era cât un purice. Dacă picam în mâinile oricărui rus nu cred că ne ierta... Didina a prins momentul când Costăchel s-a oprit din povestit - pentru a-și trage sufletul - și a grăit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții... Foamea, setea și pericole la tot pasul” - a apreciat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit. Uneori aleargă și el pe lângă, zgâindu-se înăuntru. Alteori, cuvintele astea se zgâiesc afară, găsindu-l. E treaz sau pe undeva pe aproape. Corpul lui plutește intermitent, în derivă, când în conștiență, când afară. E posibil ca el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vor să spună ce i s-a întâmplat lui. Continuă să-i citească lui Mark - mai mult de atât nu putea face. Chipul lui Mark asista placid la sforțările poveștilor. Mergea pur și simplu odată cu frazele, cu ritmul lor de marfar. Dar cea mai previzibilă ședință de lectură îi provocă lui Karin fiori pe șira spinării. Scena în care băiețelul de doisprezece ani e doborât cu o lovitură în țeastă, în timp ce se strecoară într-o casă părăsită, apoi e dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le duc pe dealuri. Mănâncă pe o dună care se mișcă, luată de vânt, chiar în timp ce stau pe ea. Părți din ei se ating tot timpul. Pământul e părăsit - o molimă globală. Nu prea departe, modulațiile corzilor minore ale unui marfar nesfârșit. Uimită, ea îi atinge urechea. Tocmai mi-am adus aminte visul de azi-noapte. Ce frumos! Am visat că eram cu toții și cântam. Tu și cu mine, Mark și Karin, așa cred. Eu cântam la violoncel. Nici măcar n-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prea tare areolele ștampilate dulce ale sânilor, mult mai frumoase sunt nodurile cafenii din stivele de scânduri putrezind anonim în spatele casei. Nu-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
fusesem cu tata de la lansarea comenzii, efectuarea probelor, până la Îmbrăcarea definitivă. Materialul provenea dintr-o pătură soldățeasca, procurata de mama, pe un litru de țuică, Îndoita cu apă, de la un soldat rus care, În toamna anului 1944, Îmbarcat În trenurile marfar care se scurgeau prin gară Ghidigeni și visa să ajungă din clipă În clipa - unde? - la Berlin, reînviase...comerțul de troc. Era o stofă rară, ponosita de vreme și de Întrebuințare, dar pe care mama o Înnobilase prin boirea În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica paleta rotundă în aer, dând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
voi sunt un intrus. Însă eu nu sunt intrusul Care stă în jos cu susul, Nici intrusul mofturos, Care stă cu susu-n jos. De mi-i catrenul fără har, Sau, cum s-ar spune, fără poantă, Asemănați-l c-un marfar Care a deraiat la joantă. M-aș avânta în pas de vals Să râd alăturea de voi, Dar ce mă fac dacă apoi Voi scoate câte-un sunet fals. Nu vreau să vă stric antrenul, Nu de frică, ci de
La un intrus printre epigrami?ti by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84172_a_85497]
-
altul săși spună impresiile, urmate de alte hohote de râs. A doua zi dimineața, cu o seriozitate greu impusă, ne-am luat rămas bun de la călugări, le-am mulțumit pentru buna primire și am pornit spre casă, iarăși cu un marfar. Dar tot drumul până acasă nu am contenit să râdem. Fiecăruia îi venea în minte fel de fel de idei, pe marginea celor trăite. Când termina unul începea altul. Nu știu dacă vreodată de atunci am râs atât de mult
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
economist, i s-a propus o funcție de conducere la o mină de cărbuni, cu mașină la ușă, cu șofer, cu vilă și birou separat. Mașina la ușă compensa faptul că de acolo nu exista nici o posibilitate de deplasare, cu excepția unui marfar care transporta cărbuni. Așa s-a făcut că la sfârșitul anilor `40, renunțând la confortul de oraș, s-a "retras" la țară, un sat care s-a dezvăluit până în cele din urmă a fi o colonie de minieri, o localitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deoarece nu știam ce trenuri să iau spre orașul meu, dar ajungând în oraș mi-a spus un prieten al unchiului meu că nea Gică este închis la Livezeni pentru ultraj, neavând unde să mă duc am luat-o cu marfarele, unde mă duceau. De atunci și până la primul contact serios cu poliția viața de hoinar m-a transformat în hoț, fiind arestat la Brașov pentru mici furtișaguri și închis la centru de minori din Săcele, de unde am fost scos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
subțire de rufe. Se opri la Francistown și bău o cană de ceai pe veranda unui hotel cu vedere la calea ferată. O locomotivă diesel, care remorca o garnitură de vagoane pline cu călători din nord, trase la peron; un marfar încărcat cu minereu de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nimic mai înspăimântător decât să vezi trenuri. Cum profesorii ne înșiruiseră pe noi, larvele clasei a X-a și pe alți câțiva microbi din clasele superioare, de-a lungul liniei ferate dintre gară și podul Brăilița. Ca să urmărim toate Acceleratele, Marfarele, Cursele rapide și celebrul Intercity cu forma sa de supersonic terestru. De foarte aproape. Se montaseră oglinzi concave de-o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
montaseră oglinzi concave de-o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția la trenuri. Se făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că se ivea pe neașteptate alt tren din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pământ cu o putere magnetică atât de mare, încât credeam că ne absoarbe în trena lungă a vidului creat. Trenul Intercity ne șterpelea și murdăria de sub unghii. Cele dinspre trecut veneau pe rând. Înspre viitor, trenurile plângeau în hohote. Marfarele erau mereu prezente, neștiindu-le niciodată gara de destinație. Când credeam că am scăpat de unul, ca un șarpe uriaș, a cărui coadă se zărea doar când se schimbau anotimpurile, el își preda plictisit ștafeta unui alt tren care apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]