342 matches
-
o ai față de neofiți, față de reconvertiții zeloși sau de pocăiții entuziaști. Așa eram eu. În orice moment, țineam să le arăt că singularitatea mea fusese depășită definitiv. Că eram ca ei. Și, în plus, gata de orice ca să-mi ispășesc marginalitatea. În rest, mini-societatea însăși, între timp, se schimbase. Copiind din ce în ce mai bine lumea adulților, se împărțise în câteva clanuri. Da, aproape în clase sociale! Am deosebit trei. Prefigurau deja viitorul acelor adolescenți, încă uniți ieri într-o mică haită omogenă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar fi Însemnat renunțarea la privilegiile și drepturile tradiționale. Avertismentele sale nu au elicitat Însă niciodată temeri similare printre eugeniștii români. În cazul prostituatelor și al delincvenților juvenili, eugeniștii au rămas fideli Încercării de a controla granițele dintre normalitate și marginalitate prin mecanisme de izolare, dar și prin programe de reintegrare. * * * Societatea pe care o imaginau adepții eugeniei integra unele configurări tradiționale ale rolurilor sociale, precum rolurile materne ale femeilor, propunându-și, În același timp, să reorganizeze ierarhia existentă pe baza
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
oarecum huliganică dacă n-ar fi perfect candidă. Dar Comisso poate s-a temut întotdeauna că nu are documentele destul de în regulă pentru a fi un adevărat scriitor recunoscut universal, chiar și în termenii cei mai convenționali. Poate îl teroriza marginalitatea sa. De aici, poate, acea atitudine arogantă și agresivă care face ca proza sa să fie absolută: obiectivitate pură. Lejerul caracter convențional care răzbate din roman, în acest sens, conferă paginilor acestuia o ușurință și o precizie de clasic. Nici o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
autohton, socotit a fi original fiindcă este unul al sintezei (dintre Occident și Orient), ori este excentric european, fiind o creație a ortodoxiei bizantine. Ultimul mod de clasificare pare a fi recâștigat din admirația dintre cele două războaie, datorită imaginii marginalității puse În mișcare de relația centru-margine din postmodernitate, ceea ce relativizează de fapt „Întârzierea”, dar nu oferă o Înțelegere despre organizarea democratică și dezvoltarea unei societăți civile autohtone. Desigur, „rămânerea În urmă” iese la iveală doar dacă se invocă construcția societății
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lungă durată. Astfel, institutul este amenințat pe termen lung, daca nu de izolare (mai ales că nu Întreține relații nici măcar cu cele două institute germane situate În același imobil din Schiffbauerdamm, IZ și Institut für Europâische Ethnologie), măcar de o marginalitate «prin excelență». La aproape orice manifestare, CMB trebuie să apeleze la o institutie germană pentru a transmite invitațiile: «aici oamenii nu vin», căci Centrul «nu are vizibilitate». Dificultățile CMB sunt revelatoare pentru problemele cu care se confruntă cercetarea franceză În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și ele În felul lor dramă specializării În zonele periferice ale științelor sociale „legitime”. Smaranda Vultur, Doina Jelea, Ruxandra Cesereanu sunt printre autoarele cele mai cunoscute În această nouă specie istoriografica, a cărei „feminizare” Îi indică deopotrivă noutatea și relativă marginalitate. «În faza de post-mobilizare, un contract social implicit Între conducători și conduși Înlocuiește teroarea și ideologia ca principal mecanism de control și de coeziune: consumul și bunăstarea materială În schimbul neamestecului În treburile stăpînirii.», Christian Jopke, op.cit., p. 9. «Sistemul de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
tind să îl contrazică, adică să afirme o viguroasă identitate a contribuției bănățene. Autorul tabloului regional deține o calitate nu tocmai comună: simțul măsurii, care îl ferește atât de frenezia autohtonistă/localistă („Banatu-i fruncea!”), cât și de complexul sterilizant al marginalității. Într-o anumită măsură, de extreme îl protejează însăși metoda adoptată, R. urmărind cu o implicare detașată cum se inserează literatura bănățeană în „întregul” literaturii naționale și, concomitent, care sunt notele ce îi conferă diferența specifică, într-un joc bine
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
atribuit statutul de „prim autor de proză retro din comunism” (Eugen Negrici). Numai că romancierul evită asumarea unui punct de vedere neechivoc (în sens subversiv) asupra evenimentelor, fapt atestat mai ales prin trei procedee concurente. E vorba mai întâi de marginalitatea specială a protagoniștilor: ei nu sunt exponenți ai unor categorii marginale, care să chestioneze, din perspectiva propriului grup, legitimitatea perspectivei „oficiale” asupra istoriei, ci sunt marginali în cadrul propriilor colectivități marginale, sunt eterne excepții, marcate printr-un deficit (sau excedent) în
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Casa Paterna. La Punt” (Cuera), 1990, 10 august; Prosa romontscha en lungatg rumen, „Gasetta romontscha”, 1992, 31 iulie; Gion Deplazes, Madleina Popescu-Marin - ina sentupada, „La Quotidiana”, 1999, 8 septembrie; Tudora Șandru Mehedinți, Premiu de recunoștință, RL, 1999, 45; Andreea Deciu, Marginalitatea fericită, RL, 1999, 45; Victoria Milescu, Françoise Choquard, „Iarna lucidă”, „Universul cărții”, 2002, 8-9. I.D.
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
Dialog”, „Opinia studențească”, „Echinox”, „Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând, eseistul respinge principial orice sistem (cultural sau politic) care emite pretenții de centralitate; din această perspectivă, a fost corect caracterizat ca fiind „un antifundamentalist și antiautoritarist înrăit, un spirit underground, un anarhist critic și ludic” (Paul Cernat
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
de P. după aproape douăzeci de ani de la terminarea facultății, din cauza circumstanțelor politice nefavorabile tânărului „demascat” ca elitist și deviaționist în „Contemporanul” din 1950. Structurată pe trei secțiuni, lucrarea reconstituie din tușe călinesciene biografia poetului înrudit cu autorul tezei prin marginalitate socială dublată de concentrarea exclusivă asupra creației, degajează apoi la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându-se asupra apropierii de Mihai Eminescu sau Al. Macedonski
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
idilică și societatea de tip organicist, cele două fixații de la care i s-a constituit în cercuri concentrice opera. După ce au coagulat teza de doctorat, ele au stimulat studiile despre romantismul Biedermeier și, ulterior, despre fecunditatea creatoare a secundarului, a marginalității culturale. Aceeași sursă alimentează impulsul constant spre temperanță și măsură, spre evitarea exceselor, spre opțiunile echilibrate ale căii de mijloc. Urmărind un itinerar spiritual, eseurile oferă radiografii penetrante ale celor două lumi de adopțiune unde s-a format central-europeanul N.
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
faptul de a se fi stabilit la marginea disciplinelor tradiționale. Între aceste discipline este vidă În acest teren vag dintre vechile discipline au venit să se așeze succesiv, În amplasamente diferite, Întreprinderi eteroclite, care Își datorează numele de sociologie doar marginalității lor. Problema nu este deci de a ști, de exemplu, ce are În comun sociologul Durkheim cu sociologul Weber, pentru că ei nu au nimic În comun (de altfel, deși contemporani, s-au ignorat reciproc - n.n.). A studia sociologia nu Înseamnă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Cosima Rughiniș Cunoaștere incomodă - intervenții sociale În comunități defavorizate În România anilor 2000, București, Editura Printech, 2004 (161 p.) Incomodă pentru societatea În sine, care, punându-i-se În față o asemenea carte, se vede nevoită să-și (re)cunoască ,,marginalitățile” (și, implicit, ,,marginalii”), primirea cuoașterii ce stă la baza cărții Cosimei Rughiniș este, desigur, de multe ori incomodă și pentru cercetătorul care decide să abordeze un asemenea subiect. ,,Exclușii” nu sunt, se știe, nici pe departe un segment social cosmetizat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teren, fapt care arată că sintagma la marginea societății, aproape clișeizată pentru o bună parte a opiniei publice, are o viață proprie, suculentă și, din păcate, destul de contagioasă. Studiul În sine nu este centrat direct pe fenomenul În sine al marginalității sociale, ci, cum spune și subtitlul volumului, pe intervențiile sociale și pe efectele acestora În comunitățile defavorizate. Întregul demers l-am citit ca mai degrabă calitativ și subiectivist (În sensul sociologiei zise subiectiviste). Accentul este pus pe relațiile interpersonale dintre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și culturale a țării: ei se află la conducerea unor instituții culturale, ocupă catedre universitare, sunt directori de publicații culturale ori de edituri, uneori acționează în calitate de analiști politici sau de formatori de opinie. La această situație - cu totul diferită de marginalitatea socială din perioada debutului - se adaugă o campanie de autopromovare exclusivistă, prin care generația ’80 e prezentată drept singura generație literară importantă după cea interbelică, predecesorii ei imediați fiind contestați pentru colaboraționism cu regimul de dictatură și pentru cantonarea în
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Emil Brumaru”, dar într-o perspectivă cumva mai scrâșnită ori mai urmuzian-grotescă. Inventarul cotidianului prozaic nu e cultivat decorativist, cu o complezență neangajantă pentru pitoresc (fie el și un pitoresc al sordidului), ci vehiculează, cu o retorică burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
într-un chip agresiv-compensator, prin demitizarea „centrului”. Poetul exaltă fără grandilocvență forța intelectului de a opera și judeca pe scară mare, în pofida - sau chiar stimulat de - derizoriul contingentului imediat. Din scoriile cotidiene i se naște sufletul (căci ne plictisim). Conștientizarea marginalității, sentimentul de a trăi într-o lume bizară (de unde scăparea posibilă, evocată repetat, ca o litanie ironică, nu fără aluzie tragic-burlescă la situația „neamțului” amintit de Crăcănel în D’ale carnavalului de I. L. Caragiale, a fugii în Bulgaria) convertesc deruta
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
lipsite de fluiditate: nici tragedie ascunsă, nici comedie pe față. Totuși, din această îndestulată împăcare cu sine se ivește, calm, mediocritatea. În sfârșit, un neam doar simpatic nu poate aspira la nici o glorie, ci doar la o incomodă bălteală și marginalitate 1. Puțină istorie europeanătc "Puțină istorie europeană" Marginalitatea este soarta țiganilor de-a lungul întregii istorii europene 2. Istoricul britanic Norman Davies (profesor emerit la Universitatea din Londra) crede că prima atestare a țiganilor pe continent datează din 1378 (Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe față. Totuși, din această îndestulată împăcare cu sine se ivește, calm, mediocritatea. În sfârșit, un neam doar simpatic nu poate aspira la nici o glorie, ci doar la o incomodă bălteală și marginalitate 1. Puțină istorie europeanătc "Puțină istorie europeană" Marginalitatea este soarta țiganilor de-a lungul întregii istorii europene 2. Istoricul britanic Norman Davies (profesor emerit la Universitatea din Londra) crede că prima atestare a țiganilor pe continent datează din 1378 (Grecia, Peloponez). În 1416 la Brașov, iar în 1418
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
note informative. Ispitirea viitorului turnător se făcea în funcție de profilul psihologic al subiectului: oportunist sau doar resemnat, naiv, poate faustic, delatorul cunoștea vertijul căderii după o prealabilă hărțuire. Tentațiile veneau prin referința la context: cel vânat de Securitate era convins de marginalitatea utilă a conspirației. Pentru a fi înduplecat, turnătorul din vizor trebuia mai întâi să fie îndatorat. I se evocau circumstanțe presante, poate chiar originea nesănătoasă și antecedentele penale ale unor membri ai familiei, patriotismul solidarității și, eventual, avantajele câștigate prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și nici turbulente excese utopice. Trecutul la care se referă Racoveanu & co. nu este reconstruit poetic, ci păstrează toate accidentele istoriei. Fără să fie actualizat printr-o practică chenotică a memoriei, acest trecut al Bisericii este amenințat de o tristă marginalitate. Critica eclezială nu este deci degradată la statutul unei deconstrucții nihiliste. Nu sensul Bisericii este pus în cauză, ci problemele girării unui corp ecleziastic într-o epocă macerată de entropie și atrasă de confuzii. Conștienți de propriile slăbiciuni, Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
valoare, fiindcă există o demnitate și o valoare intrinsecă a ceea ce este „secundar” (și nu neapărat sublim „joc secund”), a ceea ce nu e „central”, normativ, „la modă” etc. Datorăm lui Virgil Nemoianu frumoasa „teorie a secundarului”, un adevărat elogiu al marginalității și al rolului său dialectic. Vezi splendida sa carte A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction, The Johns Hopkins University Press, Baltimore și Londra, 1989. Vezi versiunea românească, care prezintă unele diferențe, O teorie a secundarului. Literatură, progres
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui „Abe”, abținerea de la orice formă de activism și ideologie (cum ar fi gay pride), ar putea fi un suprem omagiu al portretistului. În Statele Unite, political correctness, un fenomen de societate foarte greu de înțeles de la distanță, a făcut ca marginalitatea asumată liber, dar discret (așadar: e neascunsă, deci emancipată, a spart cercul vicios al puterii) să nu mai fie cu putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să-i oblige pe ceilalți s-o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
indiferenți și s-o evite prin segregare rezidențială și ocupațională (atitudine pe care unii activiști civici români o iau drept toleranță). Marginalii trebuie neapărat să se grupeze în asociații activiste, să-și promoveze (deci să-și politizeze) „diferența”; nu există marginalitate solitară ori în cerc restrâns; marginalul are în consecință o intimitate... publică, asemănătoare cu specific americana afirmare publică a convingerii religioase (pe care europenii o consideră o chestiune strict privată). Centrul nu e niciodată vacant, marginea este mereu părăsită; sfera
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]