220 matches
-
și un efect „tare”: grație ei, Tania Radu oferă o posibilă pistă (foarte coerentă, foarte omogenă) de înțelegere a literaturii române de după 1990. Lipsită de preconcepții tematice (mai ales în ceea ce privește deseori clamata „dezabuzare a limbajului” din proza tinerilor) și de marotele trecutului (care încă îi mai bântuie pe cronicarii de azi), sceptică atât față de apetitul teoretizant al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe plăcerea scrisului și pe
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
destui amatori de „literatură mare” (și neapărat nevandabilă) să strâmbe din nas. Tania Radu oferă acestei cărți, deloc rele altminteri, o lectură mult mai adecvată, mult mai cerebrală, găsind, în chiar primul paragraf, o excelentă formulă pentru a diagnostica o marotă a lumii literare românești: „Cititorul român (y compris criticul) suferă de o ciudată «nimfomanie» în relația cu scriitorul: acestuia din urmă i se cere, cu fiecare carte, tot mai mult, tot mai bine, mereu altceva. După o carte mare trebuie
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
o etapă la alta, de la un punct de vedere (să zicem, estetic) la altul (politic, moral, adică extraestetic). În fond, e benefică repunerea în discuție, fie și în sens negativ, a ultimei perioade argheziene de creație, prin prisma oportunismului, devenit marota unui justițiarism anterior oprimat, ulterior cu atât mai răzbunător, și obsesia unui moralism compensatoriu. Biografia și opera lui Tudor Arghezi deschid șansa unor exerciții de aplicație și pentru astfel de cercetări și observații extraestetice, dar nu extraliterare.
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
România. Specific apelor în care navighează în prezent toate artele contemporane din lume, nu numai de la noi, si nu numai din domeniul dansului, conform chiar titlului actualului proiect E-Motional: rethinking dance, el va selecta, sprijini și produce proiecte novatoare (marota zilelor noastre), care „regândesc” sau „reconsidera” dânsul. Valoarea nu este pusă explicit în discuție, fiind o noțiune ușor desueta, valabilă, încă, pentru cei formați în secolul trecut. Pentru cei de astăzi noutatea înseamnă implicit valoare. Cel de al doilea mare
Zona D (ans) – sfidează adversitățile by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2788_a_4113]
-
are cu orice tip de discurs care s-ar putea preta oficializării. Așa se explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate pe tiparul acestei prejudecăți). Observațiile acestea țin, cumva, de evidență. Dar romanul, în întregul lui, e construit cu mult mai multă subtilitate. Pe scurt: cele
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
fără, însă, "cuscriri ilustre", zice Barbu, ideea unei vagi justiții (sau mai curând, a injustiției) sociale nu-i era străină, în ciuda faptului că el, om al atâtor reușite, nu putea fi un ofensat. Numai că Barbu-Barbilian avea, se pare, o marota, o veritabilă obsesie, i.e. onorabilitatea. Or, renunțând la poezie (și) din obscurul sentiment că ea, în filistina era, nu-i lucru tocmai onorabil, profesorul de matematici nu se prea simte onorat, nici el, în universitatea în care-i doar conferențiar
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Nici o statuie? Nici măcar un jaf? Ce vreți, nu eram orgolioși. Noi nu aveam mulțimi. Nu ne adunam laolaltă. Aveam prejudecata spațiului. Ca să ne simțim în largul nostru, aveam nevoie de spațiu între noi. Chiar dacă nu eram orgolioși, aveam și noi marota noastră, ca toată lumea. Nouă ne plăcea să păstrăm distanța între noi". Cel mai mare inamic al dictatorilor de tot felul este starea de normalitate. Aceasta trebuie distrusă prin toate mijloacele, inclusiv prin orchestrarea unor evenimente revoluționare care să-i pună
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
transferul” lui Chiva dintr-o tabără „democratică” într-una extrem de impermeabilă, de elitară, de teritorialistă. Să fim sinceri: dacă în proză se mai acceptă gesturi de insurgență față de moda momentului, în poezie e destul de greu să pătrunzi ca outsider sfidând marotele curente. Pentru a-ți plăcea versurile lui Ionuț Chiva, gândeam pe atunci și continuu să fiu convins până azi, trebuie să ai, critic fiind, un gust foarte mobil și chiar ușor ipocrit. Să admiți, așadar, că a te lua prea
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
Mariana Marin, și Elena Ștefoi, și Florin Iaru, și Mircea Cărtărescu, și Traian T. Coșovei, și Ion Stratan. Despre unii dintre ei, poeta convertită la critica de întâmpinare va scrie rânduri foarte calde, astăzi uitate, punând astfel sub semnul relativității marota conflictului intergeneraționist. Puțini cronicari de meserie s-au arătat în epocă atât de receptivi față de noua formulă. Se pot număra pe degete poeții optzeciști de prim rang pe care Constanța Buzea să nu-i fi comentat. Marele nedreptățit al acestei
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
și al noului limbaj de lemn ce nu mai convinge pe nimeni. Degeaba ,implementăm" ultimele scheme care-au adus Occidentul la falimentul educațional: nu facem decât să ne programăm subdezvoltarea pe multe decenii de aici înainte. ,Legarea teoriei cu practica", marota învățământului comunist, n-a dus la nici un rezultat demn de atenție. Așa cum s-a văzut pretutindeni, doar un învățământ bazat pe o cultură generală serioasă e capabil să producă oameni în deplinul sens al cuvântului. Renunțarea la orele de limbă
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
la coș doctrinele care nu-i mai conveneau și să se îndrepte în sens opus. S-a și autoproclamat, dealtfel, „un Casanova al cauzelor ", părându-i-se firesc să le îmbrățișeze cu pasiune și să le abandoneze brusc, fără regrete. Marotele lui au început cu educația progresivă și psihanaliza freudiană pentru a ajunge în final la parapsihologie (prin testament, a lăsat bani pentru înființarea unei catedre consacrate acestei pseudoștiințe), trecând prin sumedenie de mișcări politice, religii și discipline științifice, de la sionism
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
George Cușnarencu. Față de ele, Portret de grup se află cu șapte capete deasupra. Iar asta pentru că e, intelectualiceș te, o carte cinstită. Mihail Vakulovski nu intenționează, prin ea, să manipuleze politic. Deschid, apropo de acest aspect, o paranteză. Una din marotele culturale cele mai longevive în publicistica ultimilor ani este aceea care atașează apariția optzecismului unui scenariu specific romanelor de aventuri. Cu comploturi urzite în culise, cu mari păpușari neavând altceva mai bun de făcut decât să tragă sfori imaginare, cu
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
cauză-efect este o mare superstiție, de aceea ideea că lumea ascultă de o meschină schemă liniară - post hoc ergo propter hoc („după ceva, așadar din cauza acelui ceva“) - care reduce coexistența întîmplărilor la un set placid de succesiuni banale, este principala marotă a lui Hume. Morala? Diavolul e prea viclean ca să lase edificiul lumii să stea pe o ipoteză de o asemenea șubrezenie metafizică. Din acest motiv, cauzalitatea nu apare decît acolo unde obișnuința unei minți comode reduce circularitatea intențiilor divine la
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
evocate pe ideile colportate, de aceea, la o privire mai minuțioasă, constați că paginile cu miez sunt cele din care fizicianul își descrie propria viziune asupra lumii, o viziune pe care o folosește ca argument menit a pleda pentru aceeași marotă cu efect de ritual în cărțile sale: transdisciplinaritatea. Basarab Nicolescu are o reprezentare a universului, ceea ce e totuna cu a spune că face metafizică. Specializat în fizica particulelor elementare, al cărui domeniu de imprecizie silește intelectul să abdice de la logica
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
altă calitate) și, în sfîrșit, de prietenie. Toate jurnalele comentate în cartea Lianei Cozea sînt rezerve de afinitate. Pentru Jeni Acterian, era o problemă de atitudine istorică. Cavalerii (de ambe sexe...) ai lui '27 strîngeau rîndurile... Rețin, dincolo fronde și marote, prietenia cu Alice Botez, empatie între două intelectuale ,potrivite", mult mai puțin între două femei, tratată de Liana Cozea drept ,foarte nuanțată dizarmonie". }inînd, în alt fel, de aceeași nevoie de-a strînge rîndurile, prieteniile Monicăi Lovinescu sînt o grilă
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
Muzică de anticameră. Solo de Petronom cu acompaniament de Paoloncel." Ceea ce îmi place în Paul Celan. Dimensiunea românească e felul în care, fără să vrea, autorul a stenografiat la timp și apoi a asumat inteligent o foarte orgolioasă despărțire de marotele structuralismului. Ceea ce nu-mi place e toleranța metastatică pe care, folosin-d-o abil în cazul conjuncturii politice, autorul uită s-o suprime atunci când are de ales între memorie și analiză. Iar ceea ce pur și simplu constat e că Dicționarul General al
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
dintr-o literatură occidentală. Ceea ce le justifică până la un punct succesul în străinătate (Saludos, de exemplu, a apărut în Germania, Franța, Serbia și Spania, fiind, acolo, recompensat cu nominalizări și premii). Lipsite de aproape orice urmă de specific național (o marotă conceptuală a primei jumătăți a secolului trecut), acestea nu au, dincolo de granițe, aerul exotismului estic de care beneficiază, de cele mai multe ori, proza românească „de export”. Lucrul trebuie luat ca atare, iar eventualele entuziasme sau suspiciuni înlăturate din start în favoarea unei
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
în care, practic, putem citi în avans întregul program pașoptist. Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștei, Odă oștirii române, Rugăciune și Înserarea. Că involuntara sa inovație a fost în primul rând stilistică o dovedește faptul că nicăieri acesta nu se prevalează de marotele prezentului. Puținele bucăți ale lui Cârlova rămân, din acest punct de vedere, curate. Fără nimic conjunctural. Observația îi aparține lui Mihai Zamfir și e memorabil formulată: „Pentru a arăta că arta divinației poetice fusese împinsă de Cârlova la limită, să
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
epoci, Italia anilor '60, cu ascensiunea stîngii procumuniste, pe fundalul eșecului înregistrat în al doilea război mondial de fascismul mussolinian. Istoria nu este prezentă atît traumatic, cît printr-o serie de nostalgii inerente, cu resuscitarea unor figuri damnante, devenite simple marote pentru tinerii catehizați la școala angajamentului politic. De o ironie grandioasă este măcelărirea operei lui Beethoven, Oda bucuriei, de către junii comuniști, cu libretul grotesc-fabulos: "Mao, Lenin, Stalin, mărșăluiesc în drum spre soarele răsare etc", aceasta după un discurs inflamat al
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
agenție de voiaj pentru Bond care călătorește din Siena în Porte au Prince, Haiti, patria celebrului Papa Doc (François Duvalier), din Haiti în Bolivia dictatorului Evo Morales celebră pentru numeroasele coups d'état și tot așa. Lăsînd la o parte marota conspirației mondiale, ingredient clasic al filmelor de spionaj, mai interesant mi se pare reflexul tiermondist pe care-l aduc scenariștii, Paul Haggis și Neal Purvis, fără ca Bond să se transforme neapărat într-un Doc. Justice cu puseuri ecologiste și însuflețit
Bond. James Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7877_a_9202]
-
mai mult: restul e literatură de proastă calitate). Cît privește excluderea dlui George dintre colaboratorii noștri, iată o gogoriță, iertat să ne fie cuvîntul. Dl George revendică o întîietate ciudată în raport cu alți colaboratori ai României literare. D-sa are o marotă: că nu e publicat de nimeni. Afirmația aceasta o repeta mai în fiecare articol pe care-l publica, săptămînal sau bilunar, în România literară. Colecția revistei îi stă la dispoziție, dacă dorește să-și împrospăteze memoria. Contradicția face însă, am
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
timorări și mediocrități. Și cum a scrie despre Cioran pe un anumit ton e semn de nesupunere ideologică, criticul e un rebel liric de spumoasă expresie doctă. În al treilea rînd, autorul nu îl interpretează pe Cioran, ci îi înfățișează marotele, maniile și ideile fixe. Autorul nu e interpret, ci călăuză, drept care volumul de față nu e unul de exegeză, ci un vademecum în corespondența cioraniană, cu surprinderea temelor dominante din gîndirea eseistului: obsesia propriului eu, obsesia României, obsesia feminității și
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
criticii nu sunt dotați cu talent (și uneori, nici nu posedă un instrumentar tehnic ieșit din comun). Că nu sunt creatori și că, pe cale de consecință, nici metodele lor de lectură nu probează prea multă creativitate. Or, asta e o marotă de lungă tradiție, iar Mușina o știe la fel de bine ca mine. Nici un critic literar nu s-a ridicat, în opinia contemporanilor (geniali, genialoizi sau doar pasabili) la înălțimea epocii lui. Mai buni sau mai răi, recenzenții au contribuit însă, atât
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
Avangarda românească și complexul periferiei (2007) sondează mai adânc decât ne-au obișnuit superficialii publiciști din contingentul lui Cernat. Acum însă, la a treia carte, a venit momentul să discutăm și despre defectele acestei rețete exegetice. Cel care-a lansat marota punctelor din oficiu e, la rândul lui, un important beneficiar al acestora. (Nu vreau să speculez mai mult și să spun că sintagma însăși se datorează în realitate unei autoscopii, deși Cernat aplică aici metoda aceasta psihanalitică cu asupra de
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
ce-și va fi având șarmul și eficiența pe vremea lui Maniu și Mihalache, un limbaj contemporan cu sămănătorismul și păsunismul, începe să irite. Nu numai prin formă, ci și prin conținut: e destul să pui alături de cuvântul "fruntaș" (adevărată marota a țărăniștilor!) nume precum Diaconescu, Galbeni, Lupu, Tepelea, Dejeu - ca să nu mai vorbesc de Opriș ori Vasile - pentru că efectul comic să se stârnească de la sine. La așa partid, așa "fruntași"! Nu cred că lucrurile stau mai bine nici în formațiunile
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]