227 matches
-
al II-lea, susțin aceste teoreticiene, a exagerat în embargourile sale pe diferite comportamente sexuale. Unele feministexe "„feminist" se comportă ca niște „cruciate ale purității”, aruncând femeile în idealuri de tip victorian (idealuri de austeritate sexuală) și spre statutul de martire sexuale. Un astfel de feminism, susține Denfeldxe "„Denfeld,Rene", aruncă femeile în mâinile „prea-puternicilor patriarhi” care ajung iarăși să le „protejeze” fiindcă victimismul însuși le sporește neajutorarea. Austeritatea în relațiile dintre sexe promovată de valul al II-lea conduce la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
în termeni de ăștia literar dramaturgici (nu-i exclus să fie lipsit de discernămînt literar-dramaturgic), ci în termeni muzicali în combinații intuitive, uneori discordante, de motive mai mult sau mai puțin clasice, de note corecte (Jolie și numărul ei de martiră) și note excentrice (Malkovich în rol de popă virtuos). în ultimele 20 de minute, ne ține în așteptarea unei note finale, emoționante, pe care ne-o tot refuză. Se joacă. Dilema Veche, ianuarie 2009 Hollywoodizare Frost/Nixon (SUA, 2008), de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
În 1880, a transpus în românește libretul scris de Fr. Zell și R. Gené pentru opereta Fatinița a lui Fr. Suppé. A mai tradus Corabia Salamandra de Ch. de Livry, Deforges și A. de Leuven, Domnu’ Choufleury de Saint-Remy și Martira de A. d’Ennery și Ed. Tarbe Des Sablons. Fără a avea strălucire, tălmăcirile sale sunt plastice și scutite de prezența unor neologisme stridente. În anul 1896, a tradus Macbeth de Shakespeare. B.-D. este și unul dintre întemeietorii operetei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
o-nmărmurită statuă a disperărei sublime, cu mândrie de leoaică în față, c-o strălucire sălbatecă și vergină în ochi. Cu mâna sigură, slobozii drept în pieptul ei... nimerisem bine căci, c-un surâs ce deveni angelic ca a unei martire, ea căzu de-a lungul pe pământ. În momentul acela ungurul scăpase din mână, la pocnetul armei mele, sfeșnicul de lut c-o lungă lumânare de său. Deodată intrară și ceilalți colegi ai lui, aprinseră lumânarea și se apropiară, abia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără sânge, albă ca pânza lințoliului. Mînele, unite drept asupra acelei inimi ce-o rupsesem c-un glonte, nu lasau a se vedea rana, și pe haina cea neagră curgea un șir de picături de sânge. Era frumoasă astfel... acea martiră sântă, albă. Și vergină, zăcând întinsă pe pământ alături cu acele figuri satanice și dobitocești totodată. Unul din ei da vânt preotului și-l clătina de picioare într-o parte și-ntr - alta, altul i-atinse lumânarea de barba lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei adânci într-o față [ce] dinaintea mea și eu o văzusem. Cerul era senin și vesel, un singur înger era trist... Era Maria, fiica acelui preot bătrân, divinizată, schimbată la față... mie însă mi se părea că e geniul martirei națiunei românești, geniu palid și plâns, a cărui singură speranță: Dumnezeu, a cărui singură tărie: cerul. Dar bruma rece a nopții se așezase asemenea unor urdori de argint sur pe genele mele lungi și negre, ochii îmi răciră în cap
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
așa de inocentă, cu toate astea eu n-o puteam iubi. Ea nu era decât o idee-n fantazia mea, un amor al sufletului, nu al inimei. O iubeam cum sufletul iubește icoana unei sânte, statua de marmură a unei martire, crucea de fier de-asupra apei sânte - nu altfel. Amorul meu era asemenea ființei sale - sunt. Deodată notele se schimbară și deveniră serioase, nalte. Astfel se roagă o stea universului, un împărat lui Dumnezeu, o-mprăteasă Madonei. Acele note nu erau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sântă, în haina lungă de atlas, pe fruntea ei coroana de roze albe și-n mînile unite pe piept crucea, cu ochii umezi ridicați la cer asemenea unei rugăciuni, sufletul ei se-nalța printre norii risipiți asemenea umbrei albe a unei martire, se înalța prin ploaia de raze, prin ninsoarea de stele, până ce albeța ei se pierdea în albeața argintie a cerului. O răpise la cer un cântec sublim neauzit decât [de] mine, cântecul acelui maestru divin în țipetele sale, Palestrina! {EminescuOpVII
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
totul baltă, să fug afară și să caut în întuneric un suflet, oricare, un trup, oricum, numai să-mi umple golul din viață, cât de păcătoasă ți-aș părea? De ce mă priviți cu toții ca și cum aș fi o sfântă sau o martiră și uitați că sunt, la rându-mi, o femeie, o femeie ca și tine, Luana? Vreau să mi se întâmple un accident și să cad în comă, să stați lângă mine, să vă zbuciumați și să realizați că exist. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
misura del movimento del tempo, confessando la prodigalità del peccato, che ritorna a divenire membrana di vită per l'amore donato da chi imprime movimento alla vită dell'uomo nell'universo. Nella Scienza della Croce Edith Stein, filosofa crocifissa e martire, parla di Dio quale mistero che avvolge îl nostro proprio essere, perché è nell'anima di ognuno di noi che Dio și riserva di divenire nella presenza di Cristo, în quell'inconsumabile anelito verso di Lui che ci lega all
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
dată ca și cum ar fi ștearsă pentru totdeauna din calendar". Ea a continuat să exprime în viață blândețea maternă în căutarea unui obiect al iubirii: "De curând am legănat la piept, la spitalul Maicilor Engleze, un copil găsit, o sărmană mică martiră mereu bolnavă și care îndură crude suferințe; voia numaidecât să mă vadă, fiindcă simțise o mare alinare citind Viața fratelui meu, și mi-a adus în dar el mai prețios bun al ei: o icoană a sfintei Elisabeta. Căpșorul ei
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Nabucodonosor 188), din lumea romană (precum Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, urcată pe un piedestal apostolic; Felicitas, patriciana ce și-a adus copii - șapte a avut - în sânul Bisericii și a suferit, împreună cu aceștia, persecuții și moarte de martiră poruncite de împărat 189; Marcela - cea martirizată pe la 410 de goții lui Hlaric -, pe care Fericitul Ieronim, aflat în corespondență cu ea, a numit-o „gloria doamnelor romane”190; Melania, cea rămasă văduvă la 23 de ani și retrasă în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și un băiat], ai cărei, pași s-au îndreptat, într-o viață în care și-a mortificat trupul, spre monahii solitari din Siria, Palestina, Cipru, și Egipt 192; în anii persecuțiilor declanșate de împăratul Traian și-a găsit sfârșitul [de martiră] și Simforosa, mamă a șapte copii, care fusese măritată cu Zodic, martirizat și el193; Sabina, o văduvă bogată din Hulin pe care servitoarea ei, Serapia, o siriană, a învățat-o cuvântul lui Hristos 194) și din Bizanțul evocat și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în căutare; celibatară; chinuită; cimitir; compasiune; compătimire; copil; cumnată; deces, soț; depresie; despărțire; despărțită; divorțată; doamnă; dor; familie; farmece; femeie îndurerată; femeie liberă; frică; frustrată; gol; greu; greutate; grijă; împăcare; împlinire; îndoiată; îndoliată; înmormîntare; înspăimîntare; lacrimă; lanț; liberă, singură; lipsă; martiră; măritată; melancolie; milă; mireasă; mititica; moartă; muiere; de mult; nasol de ea; nașpa; neajutorată; nefericire; nemăritată; neprotejare; niciodată; nirvana; om; orfan; păcat; părăsit; părăsită; pedeapsă; plictisită; pribeag; proaspătă; problemă; puternică; rană; rău; fără rost; săraca!; scăpare; simpatie; soacră; soartă; solitară
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pe la cei mai reprezentativi români de la Paris. Dramatică prima revenire în țară în acea societate și printre acele evenimente de acum zece-treisprezece ani, la care acum nu ne mai prea gândim. Diarista își revede casa părintească, ocupată de călăul mamei martire - la procesul de recuperare, chemat de prietenul Doru Cosma, am fost martor, ca unul ce puteam depune - reia vechi relații, înnoadă altele noi, constată la cei ce guvernează capacitatea de a nu se rușina de ceea ce fac, ia act de
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
loc comun la Daneliuc: bărbații, deși violenți și rudimentari, sînt extrem de slabi, de lipsiți de apărare. Marilena și cîteva voluptăți (1999) este cartea "dinastiei Marilenelor", femeia chinuită în fel și chip în România ultimilor 50 de ani. Marilena este o martiră, un personaj generic extrem de puternic. întîlnirea Marilenei cu bărbații nu înseamnă decît o nouă agresiune, o nouă dezamăgire, o nouă păcăleală. Daneliuc înscenează o serie de avataruri ale "neajunsului de a fi femeie" într-un colț de lume blestemat. Suferința
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
consimte. Așadar, dacă grecii au liber arbitru, el constă doar în putința de a se revolta, cu toate că intuiesc că o fac degeaba. În fine, tragedia nu poate avea drept protagoniști decît vlăstare de origine aristocratică: regi, eroi, titani sau femei martire. E nevoie așadar de naturi puternice ca o tragedie să poată avea loc. " În tragedie nu există remedii laice. E un lucru pe care nu-l putem sublinia îndeajuns. Tragedia nu ne vorbește despre dilemele lumești, care pot fi rezolvate
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
Falconetti, în vîrstă de 35 de ani, ale cărei gros planuri, de o copleșitoare intensitate dramatică, au marcat istoria artei a șaptea)... Dar Besson? Au prezentul nu ni-i mare? La Dreyer, imaginile erau nimbate de spiritualitate; Ioana era o martiră, iar filmul - un poem vizual pe tema intoleranței - tindea spre "abstracția cea mai înaltă". Pe Dreyer l-a interesat metafizicul; pe Besson îl interesează, mai degrabă, "fizicul". Dreyer n-a vrut să trateze subiectul în maniera filmelor cu costume; Besson
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
tuturor iluminiștilor, - invitați cu măreție în acea tiranică, de nemișcat, Rusie, au fost - armele Mariei-Antoaneta - grația, farmecul, bunătatea, feblețea, frivolitatea, sufletul austriac al Vienei Mariei-Tereza, mama Antoanetei, ușuratica... Ea venind în Franța, tot la cincisprezece ani, cu un destin de martiră... Și una și cealaltă chemate pentru o căsătorie diplomatică, fiecare cu un principe necunoscut, exilându-se, copile fiind, din țara natală, ca să domnească într-o țară străină, ale cărei obiceiuri nu le cunoscuseră încă. Diferența, una călătorind din Germania spre
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
Genul de persoană care rămâne mereu în umbră, căreia nu i se recunosc niciodată meritele și care face totul din abnegație. Poate că, întocmai un astfel de rol își va asuma și Violeta Ion în poezie, dar ar fi păcat. Martira din carte este de ajuns.
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
neutră, un cronicar impasibil, ci și eroina principală a poveștii. Este chiar o eroină în înțelesul propriu, fiindcă este o victimă, cel puțin aceasta e ipostaza în care se proiectează. Victimă, în primul rînd, a unui accident dubios, dar și martira traseului parcurs pînă la el. Iar suferința înnobilează, cîtă suferință, atîta eroism! - ar putea exclama ea, prefigurînd moda retorică, și nu numai retorică, a unui timp istoric încă neivit la data scrierii și apariției romanului. Pe scurt, rece și într-
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
Madi că Aripa secretă ar fi fost un compromis, dar ea nu s-a trădat în acest volum nici pe sine, și nu a trădat-o nici pe Anna Frank, ea s-a identificat aici pînă la confuzie cu mica martiră evreică. vorbesc despre Madi și nu pot scăpa de imaginea lui Virgil. amîndoi mi-au fost la fel de buni prieteni. pe amîndoi i-am iubit la fel de mult. parcă un blestem i-a unit în înaltul poeziei lor, în naivitate, în exaltare
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Tatiana Radulescu dor de bacovia dor de bacovia dor fabulos mă deșir în cuvinte urmă în translucid vocalelor ce vor trece diurn în morminte jale acoperă totul - blândul zăbranic inspiră lacrimi strivite în suflet - carne în sine martiră vine o zi spre iertare plante de toamnă-mpletesc dulceață cu rouă amară pe buze ce încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic pentru noi în colindu-i Mesia detuna-va alchemicul ornic când străfulgerate cristalele cântă
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
fără vină, asemeni martirilor creștinătății. Noi argumente se găsesc, între altele, în eposul medieval. În Cantar de mio Cid, infanții de Carrión vreau să-și omoare soțiile în bătaie, dar acestea îi imploră: mai bine tăiați-ne capetele, vom fi martire. Mauri și creștini vor trece zicând că nu am meritat-o (lesa 128). În La Chanson de Roland, aflat în situație dificilă, eroul nu vrea să cheme ajutoare pentru a-și învinge adversarul, pentru ca, după moartea lui, să nu apară
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
televizorului: cu o telenovelă sau cu un talk show, viața devine brusc mai frumoasă, pentru că se hrănește din altele. Fie ele oricît de trase de păr. Dar să trecem acum la generalități de grad mai mic. în telenovele femeile sînt martire sacrificate pe altarul familiei, care muncesc pînă la epuizare și nu poartă niciodată ranchiună (vorbim despre personajele pozitive, cu care femeile-telespectatoare sînt încurajate să se identifice). Pentru că, la fel ca în basme, se lucrează cu contrarii, unele dintre ele se
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]