497 matches
-
de teoretician, pentru a ridica la rangul de dogmă conceptul de independență a PCC față de URSS. Cu ajutorul a doi colaboratori, Hu Qiaomu și Chen Boda, el demonstrează că revoluționarii comuniști chinezi trebuie să aplice la condițiile Chinei „adevărul universal” al marxism-leninismului, atrăgăndu-i astfel de partea sa și pe intelectualii naționaliști. Numai că tovarășii săi „bolșevici” nu se lasă convinși de această știință inedită. Va trebui deci să-i strivească unul câte unul în cursul unei îndelungate ofensive care va dura aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va sta la originea disputelor dintre revoluționarii și reformiștii din sânul marxismului. în paralel, el încearcă să extindă materialismul istoric la ansamblul fenomenelor științifice și naturale, o viziune mecanicistă pe care Stalin* o va utiliza din belșug pentru a fonda marxism-leninismul*. MARXISM O CONCEPȚIE TOTALITARĂ A POLITICULUI? Dacă termenul „marxian” este aplicat mai degrabă operei lui Marx, iar cuvântul „marxist” posterității sale, și unul și celălalt desemnează o aceeași „filosofie a praxis-ului” care voia să înțeleagă lumea și în același
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitoare - asociindu-le însă și avantajele parlamentarismului republican și ale pluralismului intelectual. Dacă au existat și utilizări democratice ale gândirii marxiene, înseamnă că ea nu era total intolerantă la adresa lor. Pe de altă parte, niciunul din statele care au ridicat marxism-leninismul* la rangul de adevăr oficial, sau chiar la acela de „religie de stat”, nu a menținut, și în niciun caz n-a fortificat valorile și instituțiile democratice. Toate au edificat regimuri despotice, au manifestat încă din primul moment o aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a practicii, și ar fi ingrozit să constate soarta pe care i-o rezervă acum cea mai mare parte a universităților din Occident: aceea aunui autor respectabil care se cuvine a fi studiat, cam ca un Aristotel sau un Montesquieu. MARXISM-LENINISM → LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM MIȘCAREA COMUNISTĂ INTERNAȚIONALĂ începând din 1919, mișcarea comunistă a fost gândită într-o dimensiune mondială și a fost organizată în consecință: Internaționala Comunistă* (IC) a fost constituită ca un pact mondial al revoluției. Dizolvată în 1943, IC
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și ar fi ingrozit să constate soarta pe care i-o rezervă acum cea mai mare parte a universităților din Occident: aceea aunui autor respectabil care se cuvine a fi studiat, cam ca un Aristotel sau un Montesquieu. MARXISM-LENINISM → LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM MIȘCAREA COMUNISTĂ INTERNAȚIONALĂ începând din 1919, mișcarea comunistă a fost gândită într-o dimensiune mondială și a fost organizată în consecință: Internaționala Comunistă* (IC) a fost constituită ca un pact mondial al revoluției. Dizolvată în 1943, IC a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Afganistanului* în 1979 și de acțiunile represive împotriva Solidarność* din Polonia, în 1981. MCI n-a fost niciodată mai divizat și mai dispersat. Totuși, chiar dacă-și pierde din eficacitate, ea rămâne un ansamblu coerent datorită relațiilor bilaterale cu PCUS, persistenței marxism-leninismului și unei anumite unități strategice mondiale, asigurată în parte prin revista Probleme ale păcii și socialismului care apare la Praga, tipărită în 37 de limbi și difuzată în 145 de țări -, plasată sub egida Secției internaționale a PCUS și a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc. -, neocomuniștii au decis în 2000 să organizeze regulat un forum social mondial care se vrea un anti-Davos. Primul forum s-a desfășurat în 2001 la Porto Alegre în Brazilia. Moartea comunismului industrial și slăbirea doctrinei sale - marxism* și apoi marxism-leninism* - au favorizat acest transfer, alimentat de practicile capitalismului financiar al anilor 1990. în plus, trebuie să se țină seama și de ideologia* dominantă a altermondialismului, care coincide cu cele dintâi forme ale comunismului - premarxist și prebolșevic -, mai precis desemnarea profitului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Arestată de niște soldați din trupele speciale, este asasinată, împreună cu tovarășul ei, Karl Liebknecht. Apare atunci un curent de idei, mai încrezător decât Lenin în spontaneitatea revoluționară a maselor, luxemburghismul. începând de la mijlocul anilor 1920 și la îndemnul lui Stalin*, marxism-leninismul* este erijat într-o intangibilă ortodoxie, dar, deși rămân legați de leninism și de partidul comunist, mai mulți lideri emit o serie de critici. Unii sunt pur și simplu expulzați din mișcare, ca Troțki* - fondator al troțkismului*, activ și astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mare parte a responsabililor din Comisia de Cadre a PCF a trecut prin șLI: Maurice Trîand, Henri Janin sau Arthur Dallidet, dar și Waldek Rochet, secretarul general al PCF din 1964 până în 1972. La șLI, elevii au cursuri teoretice - marxism-leninism*, istorie a Partidului bolșevic etc. - și practice - redactare a unui manifest, organizare a unei greve sau a unei manifestări etc. Unii dintre ei trec prin școala specială - codare de mesaje, manipulare de stații de transmisie-recepție, metode de clandestinitate etc. După
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai apropiate de expresia ei religioasă este instituit de acela care cucerește puterea. în 1924, Stalin* redactează Principiile leninismului, unul dintre textele sacre pe care fiecare cadru al partidului are datoria să le fi citit. Acesta instituie fundamentele ortodoxiei doctrinale - marxism-leninismul* -, completate de câteva lucrări de referință care definesc doxa și epurate de unele dintre textele devenite eretice, precum acelea ale lui Troțki* și apoi Zinoviev sau Buharin de exemplu. Opoziția devine o deviație, considerată drept „oportunistă” atunci când refuză colectivizarea* și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și nici revenirea la mișcarea comunistă internațională*, ci se vrea o rețea europeană deloc rigidă. Nu a dobândit încă o adevărată capacitate de mobilizare europeană. Motivele sunt ideologice și strategice: într-adevăr, cele mai multe dintre PC ortodoxe, care aderă tot la marxism-leninism și se definesc ca niște partide de avangardă proletară, au refuzat să adere sau nu au decât un rol de observator, estimând că „Manifestul Partidului Stângii Europene”, adoptat în mai 2004, nu se înscrie îndeajuns în perspectiva anti-capitalismului. Puternice disensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
estimând că „Manifestul Partidului Stângii Europene”, adoptat în mai 2004, nu se înscrie îndeajuns în perspectiva anti-capitalismului. Puternice disensiuni au apărut astfel în timpul întâlnirii de la Atena, din 2005: Die Linke - PDS, purtător de cuvânt al formațiunilor reformiste care au abandonat marxism-leninismul, este partizanul unei linii instituționale și electorale, în timp ce PRC italian vrea să se deschidă înspre mișcările sociale articulate în jurul criticii globalizării, în scopul organizării unei rezistențe europene împotriva neoliberalismului. Dar toate s-au pronunțat contra proiectului de Constituție Europeană în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și elaborându-l în toate detaliile lui”. Dacă parcurgem istoria partidelor-stat* comuniste, constatăm și o valorizare a științei, de la care și de la ale cărei aplicații tehnice se revendică acestea: „Comunismul este puterea Sovietelor, plus electrificarea țării”, lansează Lenin. știința potrivit marxism-leninismului Dar ce este oare știința în ochii teoreticienilor comunismului? Abordarea științifică rezidă în reflectarea realului, un real în continuă mișcare și asupra căruia omul are cu atât mai multă influență, cu cât îi înțelege legitățile. De aceea, potrivit lui Engels, „a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este o problemă teoretică, ci una practică. în practică, omul trebuie să dovedească adevărul, adică realitatea, obiectivitatea gândirii”. O triplă dimensiune, deopotrivă materialistă, raționalistă și istorică, definește știința și o opune filozofiei, asimilată unei ideologii* fără consistență, unei simple speculații. Marxism-leninismul* pune în evidență, ca peste tot în natură, legi ce guvernează o evoluție, o istorie. Cei doi termeni pot fi apropiați: dedicându-i Capitalul său lui Darwin, Marx arată că el consideră drept o dovadă de științificitate faptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
preocupare pentru științificitate, ci o foarte veche schemă culturală este pusă în mișcare la Marx: lumea văzută ca un pelerinaj, ca un tărâm promis... știință burgheză și știință proletară Ultimul tip de problemă este de ordin ideologic. A afirma că marxism-leninismul oferă un punct de vedere științific asupra lumii și societății înseamnă a susține că numai el e în afara iluziilor, rezistențelor, orbirilor proprii grupurilor sociale chemate să dispară. Numai punctul de vedere al proletariatului, care nu are alt interes propriu decât
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin a fost un discipol exemplar al lui Lenin, lucrând toată viața sa la consolidarea partidului-stat sovietic și a sistemului comunist mondial, pregătindu-se pentru confruntarea supremă, care, era convins, avea să aducă victoria comunismului la scară planetară. STALINISM -> Leninism/marxism-leninism/stalinism STRATEGIE/TACTICĂ Teoretician al ei, Lenin* concepe acțiunea revoluționară ca un război de clasă între proletariat și burghezie, apoi între Partidul Bolșevic și toate celelalte forțe politice. El hrănește această viziune „militară” a luptei politice, și mai accentuată de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Deutschlands Kommunistische Bund Westdeutschland Kommunistische Partei Deutschlands/Marxiste Leninisten Komsomol Kommunistiscka Strana Slovenska Kőnigsberg KOR Kouropaty Kuzbass Kozielsk Krestintern Kronstadt Kurdistan L Labor Party La Cause du Peuple limba de lemn Laogai Legiunea Condor Legiunea Voluntarilor Francezi contra Bolșevismului leninism/marxism-leninism Lesbos letoni Eliberare Eliberarea Muncii liberă cugetare Liga Anticomunistă Mondială Liga Comunistă Revoluționară Liga contra Imperialismului și a Asupririi Coloniale Liga Comuniștilor Liga Drepturilor Omului Liga celor Drepți Liga Internațională Anticomunistă Liga Internațională contra Antisemitisimului Liga Spartakistă Lipp literatura critică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în opoziție cu oprimantele lor birocrații de stat. Cele mai puternice critici de pînă acum ale limbajului societății civile au venit de la cercurile tot mai mici ale marxismului. Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul loveau, în parte, marxism-leninismul. Aceste cărți loveau în mod deosebit regimurile "socialismului real" și în general toate formele de stîngism și gîndire stîngistă ce dădeau cea mai mică atenție, sau nici o atenție, distincției stat-societate civilă. Unii recenzenți și unii cititori au remarcat corect că
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Joan Barth Urban, din 1948 și pînă în 1953, atitudinea partidului a fost impregnată de idiosincrasie în trei direcții importante. În primul rînd, calea ideologică ce caracteriza noul partid era asociată unui antiamericanism și unui pro-sovietism mai curînd decît unui marxism-leninism în stil sovietic. În al doilea rînd, alinierea PCI la PCUS în domeniul internațional era însoțită de un respect crescut față de regulile democratice ale țării și de o politică internă relativ moderată. În sfîrșit, înclinația împăciuitoare a elitelor din partid
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
spus despre cultul personalității și despre consecințele sale nefaste. După moartea lui Stalin, comitetul central al partidului a început să aplice o politică, ce tinde să explice pe scurt, dar într-o manieră pozitivă, că era intolerabil și străin spiritului marxism-leninismului de a preamări o persoană și de a face din ea un supraom, egalul unui zeu. (...) Acest sentiment în privința unui om și îndeosebi în privința lui Stalin, a fost întreținut printre noi timp de mulți ani. Rolul lui Stalin, în pregătirea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
peste o treime din aderenți, care părăsesc partidul comunist pentru a fonda un alt partid, ce poartă același nume și care este condus de către Jacques Grippa, vechi membru al comitetului central. El critică deschis conducerea hrușcioviană a PCB, reproșîndu-i abandonarea marxism-leninismului, moderația sa din timpul grevelor din iarna 1960-1961, care au paralizat Belgia timp de cincisprezece zile, și atitudinea sa din timpul crizei congoleze. La scară internațională, această formațiune apără tezele chineze și albaneze. Chiar subvenționat din belșug de către Pekin, acest
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
staliniste. Închisă în dogmele și certitudinile sale, ea este incapabilă să se deschidă preocupărilor noilor pături sociale. Ea este, fără îndoială, cea mai conservatoare dintre marile partide comuniste. Referința la URSS este permanentă, în timp ce apărarea principiilor dictaturii proletariatului și ale marxism-leninismului este intransigentă. Vîntul schimbării pe care-l cunoaște comunismul occidental la mijlocul anilor '70 nu atinge deci KKE. Concurentul său, partidul comunist din interior nu va depăși niciodată 3% la alegerile legislative. După căderea coloneilor, Grecia trăiește o perioadă de polarizare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
exil, creează o lipsă de înțelegere din ce în ce mai evidentă în partid. O dezbinare are loc între o conducere aflată mult timp departe de realitățile spaniole și influențată de tezele PCI și PCF, și o bază care este în continuare foarte atașată marxism-leninismului și Uniunii Sovietice. Teoria lui Carrillo, popularizată în lucrarea sa Eurocomunism și stat, asupra posibilității de a întoarce marile aparate ideologice ale statului în favoarea mișcării muncitorești și democratice, contrazice tradiția și analiza leninistă a statului. În plus, secretarul general conduce
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sau al celui german. Situația acestor trei partide nu este asemănătoare. DKP-ul rămîne un grupuscul a cărui influență depășește totuși reprezentarea sa electorală. Datorită ajutorului RDG-ului, el întreține un aparat propagandistic impresionant. Aliniat la pozițiile Moscovei și atașat marxism-leninismului, el nu va ieși din linia tradițională. Pentru minusculul partid comunist irlandez, reunificat în 1970, în majoritate compus din militanți proveniți din comunitatea catolică, chestiunile religioase și naționale ocupă prim-planul scenei. Clivajele religioase înving lupta de clasă. La scară
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
este în continuă afirmare. Apartenența la clasa muncitoare mai poate fi încă percepută drept un factor de modernitate. Ele nu resimt, nici unul, nici celălalt, nevoia să-și revizuiască linia lor politică. O conducere necontestată conduce partidul fără nici o deviere de la marxism-leninism și nici cea mai mică atingere adusă apărării țărilor socialiste. Mari sectoare ale populației, trăind cu un minimum necesar, asigură acestor partide un electorat important, ce rămîne receptiv la discursurile lor. PCP număra în 1980 peste 160.000 de membri
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]