142 matches
-
corporației moderne și a istoricului dezvoltării instituționale a acesteia. Se afirmă că dominația marilor corporații În economie a dus la o transformare radicală a societății. Societatea organizațiilor și a angajaților face ca modelele economice clasice și neoclasice, dar și cele marxiste, să nu mai fie adecvate actualei realități sociale. Transformările sociale, În concepția acestor autori (P. Drucker (1985), H. Mintzberg (1993), W.R. Scott (1998)) sunt desemnate prin termenii de „managerialism”, „industrialism” sau „post-industrialism”. Toate presupun depărtarea de principiile economice clasice
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
al intereselor clasei exploatatoare) va dispărea, statul nu a dispărut din nicio societate guvernată de partidul unic comunist. În opinia lui Aron, se pot decela trei perspective de analiză a puterii politice în cazul regimului totalitar comunist 32: a) perspectiva marxistă însăși, potrivit căreia, în contextul în care texa dispariției statului este valabilă, se ivesc două situații: statul dispare sau, dacă nu dispare, aceasta implică faptul că mai există luptă de clasă și în societatea socialistă. Dar, conform ideologiei oficiale, în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
constituită de oligarhia civilă-militară. Mai exact, regimul corporativ este caracterizat, în esență, de o participare controlată și de o mobilizare a comunității politice prin intermediul structurilor "organice". La nivel ideologic, acesta refuză concepția liberală a competiției politice, dar și pe cea marxistă a conflictului de clasă, pentru a adera la o selecție corporativă. Corporatismul este, așadar, "un sistem de reprezentare a intereselor ale căror elemente constitutive, organizate într-un număr limitat de categorii individuale, obligatorii, necompetitive, ierarhic ordonate și diferențiate funcțional, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
majoră se datorează în primul rînd incapacității criticii de a se poziționa ca reper axiologic, de stabilitate în cernerea valorilor și de configurare a orizontului de așteptare, sau poate mai ales ca metodă de lectură rațională (cum au fost cele marxistă, structuralistă, textualistă, deconstructivistă etc.) față de critica impresionistă. De altfel, ca semn de neadaptare la realitățile timpului, principalele servicii de presă ale editurilor își au antenele îndreptate tot spre marile cotidiene (Le Monde, Le Figaro, Libération...) și spre televiziune (o men
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács și Antonio Gramsci, ca și caracterului vag și efemer al teoriei „angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu al lui Gérard
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea marxistă"120. În schimb, pentru Habermas, refuzul metapovestirilor conduce la un cerc vicios, în lipsa măcar a unui standard rezonabil care să asigure distincțiile necesare, critica devine "autoreferențială", iar raționalul părăsește scena. Mai mult decât atât, acest lucru ar conduce și la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de către Baudrillard, critică pe care o regăsim repetată și în La condition postmoderne 427: "Oricât de superbă și sfântă ar fi furia sa, ea încă vizează ceea ce este adevărat, ea îi reproșează economiei politice, fie ea marxistă, mai ales celei marxiste, întrucât s-a așteptat de la ea contrariul, faptul că a rămas în sfera producției, a valorii, a muncii și deci că a uitat ceva"428 (s.a.). Se observă astfel cum accentul pus pe intensitate, dorință, vitalitate se regăsește fie în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei baze pentru o teorie literară dacă se acceptă ca fapt ceea ce Baudrillard numește pierdere sau satelizare a realului, deoarece aceasta duce inclusiv la negarea distincției dintre suprafață și adâncime, distincție pe care se bazează toate interpretările literare, de la cea marxistă și până la cea feministă. A doua observație atrage atenția asupra posibilității înțelegerii retoricii postmoderne ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o anumită măsură "perspectiva mistică conform căreia ceea ce este în mod normal luat drept lume reală și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afirmă Onuf, adică regulile creează autoritate. Pornind de la acest principiu de bază, universal valabil, sociologul american articulează o schemă teoretică foarte complexă, asupra căreia urmează să insistăm. Până atunci, să trecem în revistă faptul că "paradigma operativă" liberală și cea marxistă au dezavantaje majore, fiecare pornind de la propria imagine asupra omului și societății care este însă abordată prin prisma unui eșafodaj axiologic bine conturat, nu în absența lui, așa cum este indicat pentru orice demers științific. Liberalii consideră că omul este în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru ca înțelegând sensul lor, să putem acționa în interesul progresului social, în interesul oamenilor, al victoriei socialismului și comunismului. Fără a nega câtuși de puțin rolul esențial al forțelor de producție în dezvoltarea societății, noi pornim de la teza, de asemenea marxistă, că la rândul ei conștiința poate exercita o puternică înrâurire asupra mersului înainte al societății, că ideile înaintate, cucerind masele, devin o uriașă forță materială a progresului. Tocmai animați de această convingere dorim să intensificăm activitatea ideologică, politică și cultural-educativă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o așteaptă și faptele pe care avea de gând să le săvârșească, dar pentru care pretindea că nu era încă momentul" (Marx: 1949, 240-241). "Slăbiciunea", în cazul nostru, poartă numele de leninism romantic. În ceea ce privește analiza leninismului romantic prin prisma curentelor marxiste contemporane, situația nu este deloc mai roză. Dimpotrivă. Immanuel Wallerstein, cu care ne-am mai întâlnit în această lucrare, operează o delimitare clară între marxism și leninism. Pentru a o identifica, să recapitulăm principala schemă teoretică pe care acesta o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de marxism sau de experien? ele na? ionale anterioare? A fost Ho ? i Min na? ionalist? Ofer? comunismul vreo explică? ie �n privin? a lui? Care au fost motiva? iile decisive ale politicii lui Fidel Castro, cele na? ionaliste sau cele marxiste? Care au fost motiva? iile sandini? tilor? �n Chină, Revolu? ia Cultural? l?a condamnat pe Confucius, dar multe din g�ndurile acestuia pot fi recunoscute �n pozi? iile exprimate de Mao, Deng ? i Ciu En Lai. Cehov consideră orice etichetare drept o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a simțit nevoia unei etichetări a „filosofiei marxiste” care să exprime specificitatea sa față de celelalte „filosofii”. Engels și, În special, Lenin au contribuit la acreditarea estimării că teoria lui Marx este o „filosofie”. Câteva caracteristici fundamentale Îi erau atribuite filosofiei marxiste exprimate În Însăși titulatura ei: e o filosofie materialistă și este dialectică (Marx lansase metoda dialectică prin prelucrarea teoriei lui Hegel); și, În fine, inevitabil, aplicarea acestei filosofii globale asupra societății a fost etichetată „materialism istoric”. Din textele extrem de influente
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ca această înțelegere să se generalizeze, eventual să-i cuprindă subit și pe diriguitorii noștri. Educația costă mult, educația de calitate costă și mai mult, dar fără aceste cheltuieli șansele noastre de dezvoltare sunt nule. La noi, încă funcționează precata marxistă că ar exista munci productive și munci neproductive sau, într-o formulă mai eufemistică, indirect productive, în ultima categorie fiind incluse învățământul, sănătatea, cultura. E o tâmpenie chiar din punct de vedere îngust economic, pentru că educația pregătește forța de muncă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și alta? Erau absurditățile comunismului albanez motivate de marxism sau de experiențele naționale anterioare? A fost Ho Și Min naționalist? Oferă comunismul vreo explicație în privința lui? Care au fost motivațiile decisive ale politicii lui Fidel Castro, cele naționaliste sau cele marxiste? Care au fost motivațiile sandiniștilor? În China, Revoluția Culturală l-a condamnat pe Confucius, dar multe din gîndurile acestuia pot fi recunoscute în pozițiile exprimate de Mao, Deng și Ciu En Lai. Cehov considera orice etichetare drept o prejudecată. Drieu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sistemul bazat pe forțele de producție, care nu ține seama de granițele naționale. Clasificarea marxistă este fără îndoială cea mai faimoasă, secționând istoria în șase stadii succesive: comuna primitivă, sclavagism, feudalism, capitalism, socialism, comunism. O periodizare evoluționistă, de genul celei marxiste, dar fundamentată pe criterii tehnologice a propus și G. Lenski (2002), acesta distingând între societăți de culegători-vânători, societăți horticulturale, societăți agrare și societăți industriale. Pe aceleași coordonate se situează și structura tripartită a istoriei umane propusă de E. Gellner (1988
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mișcare pentru acoperirea publicistică a evenimentului. Prima monografie dedicată subiectului, ieșită în avans pentru a prepara terenul ceremonial, a văzut lumina tiparului în 1979, semnată fiind de reputatul istoric David Prodan cu titlul Răscoala lui Horea. Interpretarea este cea convențional marxistă: răscoala țărănească a avut un caracter exclusiv de clasă, diferențierile de naționalitate fiind complet irelevante. Intensificarea tranziției către naționalism a făcut ca până în 1984 interpretarea clasială a răscoalei să nu mai fie satisfăcătoare politic. În strâns racord cu noile sensibilități
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]