244 matches
-
este de vizibil în aproape toate evenimentele care se conturează în viața noastră și pe care le trăim cu intensități variabile. Și totuși, în ciuda vizibilității decalajului, privilegiem în analize și în comentarii lumea structurilor. Mai mult, asezonăm decalajul cu un masochism de factură ciudată care ne-a prins și ne menține într-o stare de perpetuă autoincriminare, ce nu mai oferă decât șanse reduse celeilalte lumi - cea a individualizării -, care se produce rapid și tot mai extins în toate mediile sociale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și este pe cale să confirme bănuiala lui Chandler, potrivit căreia era aproape imposibil să scrii un bun roman al Hollywoodului, deoarece locul însuși era un fel de roman (Hiney, 1997, p. 187). E greu să nu vezi un grăunte de masochism în acest demers: Hollywoodul era deja pentru Chandler o amintire, iar impresiile lăsate de industria cinematografică erau, în cel mai bun caz, detestabile. Și totuși, lumea cinematografiei nu e prezentată nici pe departe în culorile sumbre la care ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plăcere „prin procură”. Conflictul se leagă aici de o plăcere pe care subiectul și-o refuză lui însuși, ajutându-i însă pe ceilalți să o obțină. Subiectul altruist resimte astfel o satisfacție, grație identificării cu persoana beneficiară; - o manifestare a masochismului. Întrucât conflictul este legat de orice satisfacție pe care și-o acordă subiectul, în acest caz sunt căutate sacrificiile legate de altruism. Freud evocă un al cincilea fundament posibil al altruismului: faptul de a fi pierdut o ființă iubită ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
le pusese în farfurii. Și tânăra anorexică adaugă că ea nu se atingea de nimic: „Abstinența era încă o dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul sexual). Ea are în vedere cazul unei persoane având o părere așa de proastă despre sine, încât își refuză
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul sexual). Ea are în vedere cazul unei persoane având o părere așa de proastă despre sine, încât își refuză dreptul la vreo plăcere și preferă ca o altă persoană - mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul sexual). Ea are în vedere cazul unei persoane având o părere așa de proastă despre sine, încât își refuză dreptul la vreo plăcere și preferă ca o altă persoană - mai bună decât ea - să obțină această satisfacție (Sandler, 1985/1989
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea - să obțină această satisfacție (Sandler, 1985/1989). Iată o situație care amintește de plăcerea „prin procură” (subiectul îi facilitează altcuiva obținerea unei plăceri pe care ar dori-o pentru sine și obține o anumită satisfacție din această atitudine). Spre deosebire de masochism, în acest caz este urmărită suferința (imposibilitatea de a obține plăcerea), și nu satisfacția de substituție. Baza altruismului este așadar alta. Biografia Madeleinei, pacientă pe care Janet a studiat-o îndelung în De l’angoisse à l’extase (1926/1975
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și nu satisfacția de substituție. Baza altruismului este așadar alta. Biografia Madeleinei, pacientă pe care Janet a studiat-o îndelung în De l’angoisse à l’extase (1926/1975, vol. I), se constituie într-un exemplu de altruism bazat pe masochism. Pe când era foarte tânără, într-o noapte, Madeleine a fost avertizată de o voce că va trebui „să sufere de toate durerile celorlalți oameni”. Timp de douăzeci de ani ea își va da toată silința în această direcție. Sub titlul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1924b/1974): „Masochistul trebuie să lucreze împotriva interesului propriu, să distrugă perspectivele ce i se deschid în lumea reală și eventual să nimicească propria existență reală”. Aici, termenul „masochist” este luat de Freud în sensul restrâns a ceea ce el numește „masochism moral”, în opoziție cu „masochismul erogen” și „masochismul feminin”. Rămâne să mai înțelegem motivul unei apărări atât de costisitoare și de dăunătoare pentru persoana însăși, din moment ce majoritatea oamenilor se împacă cu ideea agresivității lor. Să se întâmple oare acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lucreze împotriva interesului propriu, să distrugă perspectivele ce i se deschid în lumea reală și eventual să nimicească propria existență reală”. Aici, termenul „masochist” este luat de Freud în sensul restrâns a ceea ce el numește „masochism moral”, în opoziție cu „masochismul erogen” și „masochismul feminin”. Rămâne să mai înțelegem motivul unei apărări atât de costisitoare și de dăunătoare pentru persoana însăși, din moment ce majoritatea oamenilor se împacă cu ideea agresivității lor. Să se întâmple oare acest lucru din cauză că subiecții care recurg la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
propriu, să distrugă perspectivele ce i se deschid în lumea reală și eventual să nimicească propria existență reală”. Aici, termenul „masochist” este luat de Freud în sensul restrâns a ceea ce el numește „masochism moral”, în opoziție cu „masochismul erogen” și „masochismul feminin”. Rămâne să mai înțelegem motivul unei apărări atât de costisitoare și de dăunătoare pentru persoana însăși, din moment ce majoritatea oamenilor se împacă cu ideea agresivității lor. Să se întâmple oare acest lucru din cauză că subiecții care recurg la întoarcerea către propria
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sub numele de „întoarcere asupra propriei persoane (sau către propria persoană) sau asupra propriului eu”. Definiția dată anterior nu ține seama de unul dintre cele două exemple prezentate de Freud (1915a/1968) pentru a ilustra acest mecanism. Freud spune că masochismul este un astfel de exemplu, dar mai citează, ca ținând de aceeași apărare, și exhibiționismul, care este întoarcerea către propria persoană a plăcerii active de a privi, înlocuită aici de plăcerea de a se lăsa văzut. Însă toate celelalte exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de a privi, înlocuită aici de plăcerea de a se lăsa văzut. Însă toate celelalte exemple oferite de Freud în legătură cu această apărare se referă la întoarcerea agresivității către propria persoană. În „Eul și sinele” (1923/1981), în „Problema economică a masochismului” (1924b/1974), în Inhibiție, simptom și angoasă (1925/1995) sau în Noi conferințe de introducere în psihanaliză (1933/1984) este descrisă de fiecare dată, în termeni aproape identici, pulsiunea de distrugere întoarsă spre interior „care se descătușează împotriva propriei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dorința, seducția și plăcerea, dar și pedeapsa care provoacă excitare sau trimite la vremea copilăriei și la corecțiile suportate atunci. Interpretarea exprimă plăcerea sau pedeapsa, în funcție de experiența și de psihologia subiectului. Totuși, cele două nivele sunt deseori combinate și exprimă masochismul latent al persoanei. Frunte În analiza simbolică și psihologică, fruntea este spațiul mentalului. Visul pune sub semnul întrebării natura gândurilor și a reflecțiilor subiectului. Pe de altă parte, deoarece tensiunile îl marchează, iar mâna mamei care se așază pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fi ceva mai mult decât am fost" (p. 257). Nu suntem de acord. Notele sale din acea revistă au vioiciune, patos și logică, dar nu au pătrundere și originalitate. Tânărul are cultură, dar și inexperiența scrisului. E vorba de un masochism intelectual, de o autoflagelare? Nicidecum! E în firea lucrurilor să-ți pui în lumină virtualitățile, înzestrările care nu au devenit patente din cine știe ce pricini. Pe nesimțite, ca și cum nu-l interesează, memorialistul își etalează aceste calități, pe care le opune unor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
scaunul electric provoacă la unii dintre spectatori o reacție de satisfacție, de plăcere, de juisare În gol. Nu același lucru se Întâmplă cu o mușcată cu un ficus sau cu oricare altă plantă. Plantele nu au orgoliu, nici sadism, nici masochism. Natura lor nu e perversă. Ele sunt mai apropiate de Dumnezeu decât sunteți voi. Prin urmare, atunci când le consumi, Înfăptuiești un păcat. Dar păcatul e la fel de mare chiar și dacă nu le-ai consuma. Noi am fost făcuți să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajunge însă la întrebarea fundamentală, de suflet, rostită cu năduf retoric : nu cumva așa sîntem noi, românii ? E ceva în neregulă cu mentalitatea noastră ? Sau, de-a dreptul : e ceva în gena noastră ? și întreaga nație, într-un consens de masochism, răspunde : da, asta-i firea românului, n-ai ce-i face ! Acest determinism atotcuprinzător, plasat fie în „mentalitate”, fie și mai profund, în „gene”, este o meteahnă veche și răspîndită la români. O întîlnim și la mari români, nu numai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
colocviu, sau prin rugăciune, etc.; b) repararea daunelor comise prin păcat; c) iubirea practică, concretă, prin implicarea persoanei în cauză; d) concretizarea gestului de „a muri cu Cristos”, prin împlinirea de practici penitențiale concrete, pomana, postul, diferite sacrificii (excluzând ideea masochismului, sau altor practici dăunătoare), sau suportarea unor suferințe, a unor situații dificile inerente; e) celebrarea sacramentelor (mai întâi botezul, apoi Euharistia, apoi sacramentul reconcilierii). Refacerea dialogului cu Dumnezeu este posibil, așa cum viața de har este posibilă. „Împăcat cu Dumnezeu, omul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ridicol, astfel încât risc să devin omul unei fixații. Or, eu cred că... am ceva mai multe! „Încearcă și tu să vorbești o perioadă numai de chestiile plăcute!“ mi-a spus un prieten expert în gândirea pozitivă și mare dușman al masochismului mioritic. Iată de ce mă precipit să-mi fac publice bucuriile estetice din ultima vreme. Ele încep cu eleganta, boiereasca etalare de sine care este Amor intellectualis, romanul de formare a personalității acestui rafinat degustător de psihologii (și situații) alambicate: Ion
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de neangajat. Storsese o sumă considerabilă de bani de la tatăl ei ca să meargă la universitate și să vadă cum era „pe acolo“. Din nefericire m-a găsit pe mine. Trauma primei noastre întâlniri ne-a hrănit, și unuia și celuilalt, masochismul din noi și a dus la o legătură (platonică) inconsecventă. (Myrna era fără îndoială masochistă. Nu era fericită decât atunci când un câine polițist își înfigea colții în pantalonii ei negri colanți sau când era târâtă în jos, cu picioarele înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Valva mea nu poate suporta în mod nelimitat nevroza acestui marinar scrântit. Va trebui să-l dăm, politicos, afară din mișcare. Pur și simplu, nu-i pe măsura ei. Oricine poate adulmeca mirosul ca de mosc pe care îl exală masochismul său. S-a răspândit peste tot în locuințele sclavilor. În plus, pare destul de beat. — Și tu mă urăști, monstru uriaș ce ești, îl învinui marinarul pe Ignatius. Ignatius îl lovi zdravăn pe Timmy de mai multe ori în cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ajungem În cele din urmă la această importantă Întrebare: e mai bine să seduci sau să fii sedus? To be or not to be? Tata sau mama? Grecia sau Italia? Rolling Stones sau Beatles? Voltaire sau Jean-Jacques Rousseau? Sadism sau masochism? Brînză sau prăjitură la desert? — Franz sau François? (Ăsta e Zscharnack care, ridicîndu-și deja legendarul deget, se dedă la o intervenție menită să mă repună pe șine.) Îl corectez imediat: trebuie spus Franz și François. CÎnd făceam călătorii lungi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc să abolească studiul clasicilor și al istoriei antice. „Ce mai“, observă Belbo, „Înțelepții din Sion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
24 de ore din 24, pentru că, nu numai că vecinul era acasă, dar își și aminti că ținea cheia ei de rezervă în ceainicul în formă de pisică. De cum intră, se băgă direct sub plapumă și, cu un fel de masochism, încercă să rememoreze cuvintele pe care le folosise Laurence în scrisoarea de adio. Dar nu-i venea în minte nici unul. În schimb, nu-și putea lua gândul de la chipul lui Jack când îi povestise cum Virginia Woolf făcuse pipi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]