KorAP: Find »[drukola/base=masoretic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...10 >

242 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

deosebește totuși de sistemul qere. În termeni simpli, această formulă se referă o încercare exegetică 1 de a introduce și alte interpretări bazate pe schimbări ale consoanelor sau vocalelor din textul biblic ebraic. Principalele tipuri de schimbări asociate acestei formule masoretice sunt2: a) schimbări ale vocalelor; de exemplu, la Ieș. 14,29, a nu se citi hm*j) (zid), ci hmîj@ (mânie)3; la Deut. 32,20, a nu se citi /m%a@(credincioșie), ci /m@a*(amen)4; b) metateza

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Is. 3,15; Ier. 6,29; 18,3; Iez. 8,6; Ps. 9,10; 54,16; 122,4; Iov 38,1; 40,6; Neem. 2,13; 1Cron. 9,4; 27,12). 3.7. Principalele lucrări masoreticetc "3.7. Principalele lucrări masoretice" La început masoreții își inserau notele pe marginile manuscriselor, la sfârșitul cărora se afla masora finalis, o colecție de date masoretice și comentarii explicative ale textului. Pe măsură ce activitatea masoreților devenea tot mai complexă, aceste anexe ale manuscriselor s-au dezvoltat

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
40,6; Neem. 2,13; 1Cron. 9,4; 27,12). 3.7. Principalele lucrări masoreticetc "3.7. Principalele lucrări masoretice" La început masoreții își inserau notele pe marginile manuscriselor, la sfârșitul cărora se afla masora finalis, o colecție de date masoretice și comentarii explicative ale textului. Pe măsură ce activitatea masoreților devenea tot mai complexă, aceste anexe ale manuscriselor s-au dezvoltat atât de mult încât s-au transformat practic în lucrări propriu-zise. Cu timpul, notele masoretice s-au înmulțit atât de mult

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
masora finalis, o colecție de date masoretice și comentarii explicative ale textului. Pe măsură ce activitatea masoreților devenea tot mai complexă, aceste anexe ale manuscriselor s-au dezvoltat atât de mult încât s-au transformat practic în lucrări propriu-zise. Cu timpul, notele masoretice s-au înmulțit atât de mult, încât au fost incluse în volume sau manuale de citire și interpretare a textului biblic ebraic. Diqduqe ha-Te’amim (<ymufhyqdqd), atribuită lui Aaron ben Moses Ben-Așer din Tiberia, conține majoritatea regulilor gramaticale referitoare

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
biblic. Mai mult, odată cu Ben Așer se încheie perioada creatoare a masoreților, ansamblul de note cunoscut sub numele de masora devenind cu timpul o știință auxiliară absolut necesară în exegeză și în studiul gramaticii ebraice 2. Notele ortografice ale textului masoretic au fost descrise pentru prima dată de către Elias Levita, cunoscut ca „părintele studiului masoretic”, în lucrarea Massoreth ha-Massoreth (trwsm trwsmh), apărută la Veneția, în anul 1538. Lucrarea lui Levita va deveni baza studiului lui Johann Buxtorf (1564-1629), binecunoscutul ebraist creștin

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
note cunoscut sub numele de masora devenind cu timpul o știință auxiliară absolut necesară în exegeză și în studiul gramaticii ebraice 2. Notele ortografice ale textului masoretic au fost descrise pentru prima dată de către Elias Levita, cunoscut ca „părintele studiului masoretic”, în lucrarea Massoreth ha-Massoreth (trwsm trwsmh), apărută la Veneția, în anul 1538. Lucrarea lui Levita va deveni baza studiului lui Johann Buxtorf (1564-1629), binecunoscutul ebraist creștin din Basel: Tiberias, sive Comentarius Masorethicus ad illustr. Operis Bibl., publicată în anul 1620

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
în anul 1538. Lucrarea lui Levita va deveni baza studiului lui Johann Buxtorf (1564-1629), binecunoscutul ebraist creștin din Basel: Tiberias, sive Comentarius Masorethicus ad illustr. Operis Bibl., publicată în anul 1620, în care autorul se dovedește un maestru al științei masoretice 3. Cel mai voluminos manual masoretic este cel cunoscut sub numele de Okhla we-Okhla care conține 398 de liste de cuvinte întâlnite în Biblie sub două forme: odată cu waw consecutiv „și”, altădată fără această conjuncție. Volumul și-a luat acest

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
va deveni baza studiului lui Johann Buxtorf (1564-1629), binecunoscutul ebraist creștin din Basel: Tiberias, sive Comentarius Masorethicus ad illustr. Operis Bibl., publicată în anul 1620, în care autorul se dovedește un maestru al științei masoretice 3. Cel mai voluminos manual masoretic este cel cunoscut sub numele de Okhla we-Okhla care conține 398 de liste de cuvinte întâlnite în Biblie sub două forme: odată cu waw consecutiv „și”, altădată fără această conjuncție. Volumul și-a luat acest nume de la prima pereche de cuvinte

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Siyag la-Tora (hrwtl gys trwsm), opera lui Meir ben Todros ha-Levi Abulafia (1180-1244), se ocupă în principal cu scrierea defectiva și plena a cuvintelor ebraice; acestea sunt aranjate în ordinea alfabetică a rădăcinilor, sub forma unui dicționar prevăzut cu note masoretice. Astfel, din cuprinsul cărții aflăm că rwa (lumină) apare întotdeauna în scriere plena, adică având încorporată consoana waw, iar cuvântul tram (luminător) apare de două ori în scriere defectiva, adică fără consoana waw (Fac. 1,14.16). Lucrarea începe cu

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
tram (luminător) apare de două ori în scriere defectiva, adică fără consoana waw (Fac. 1,14.16). Lucrarea începe cu o listă de reguli generale privind întrebuințarea literelor matres lectiones în Biblie și se termină cu câteva colecții de liste masoretice referitoare la particulele wl, r?a, lk, ta. Eyn ha-Qore (arwqh /yu), lucrarea lui Jekuthiel ben Yehuda ha-Kohen „ha-Nakdan” (prima jumătate a secolului al XIII-lea), analizează îndeosebi accentele și vocalizarea Torei, a Plângerilor lui Ieremia și a cărții Esterei

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a, lk, ta. Eyn ha-Qore (arwqh /yu), lucrarea lui Jekuthiel ben Yehuda ha-Kohen „ha-Nakdan” (prima jumătate a secolului al XIII-lea), analizează îndeosebi accentele și vocalizarea Torei, a Plângerilor lui Ieremia și a cărții Esterei, fiind o colecție de note masoretice și gramaticale. Acest studiu se bazează pe șase manuscrise sefaradice și pe alte lucrări mai vechi, devenind, cu timpul, o lucrare de referință a editorilor textului biblic. Menahem ben Șelomo ha-Neiri (1249-1306) este autorul tratatului în două volume Qiryat Sefer

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Hidayat al-Qari. Menahem ben Yehudah di Lonzano a scris, la sfârșitul secolului al XVI-lea, tratatul Or Tora, care a fost tipărit pentru prima dată1 la Veneția, în anul 1618, ca parte a cărții sale Șete Yadot. Lucrarea conține note masoretice ale Torei, prezentate în ordine alfabetică. Spre deosebire de predecesorii săi, Menahem ben Șelomo ha-Neiri și Meir ben Todros ha-Levi Abulafia, autorul se axează asupra vocalelor și accentelor textului biblic, ocupându-se foarte puțin de textul consonantic. În același timp, corectează multe

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
dintre greșelile de tipar ale Bibliei de la Veneția, din 1524-1525. Lucrarea sa se bazează pe manuscrise sefaradice și așkenazice 2. În anul 1626, Yedidia Solomon Rafael ben Abraham din Norzi a scris cea mai importantă carte privind ansambul de note masoretice, pe care a numit-o Jrp rdg (Îndreptarea greșelii). Cu toate acestea, când a fost tipărită pentru prima dată în 1740-1742, ca un comentariu sub textul Bibliei de la la Mantua, a primit numele Minhat Șay (y? tjnm)1. Această lucrare

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
rdg (Îndreptarea greșelii). Cu toate acestea, când a fost tipărită pentru prima dată în 1740-1742, ca un comentariu sub textul Bibliei de la la Mantua, a primit numele Minhat Șay (y? tjnm)1. Această lucrare conține o introducere și un comentariu masoretic la toate cărțile Bibliei ebraice, analizând fiecare cuvânt și fiecare literă care puteau fi greșite. Viitoarele ediții 2 ale Bibliei ebraice vor fi revizuite pe baza comentariilor masoretice din această lucrare, socotită de către majoritatea cercetătorilor drept normativă în probleme de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Șay (y? tjnm)1. Această lucrare conține o introducere și un comentariu masoretic la toate cărțile Bibliei ebraice, analizând fiecare cuvânt și fiecare literă care puteau fi greșite. Viitoarele ediții 2 ale Bibliei ebraice vor fi revizuite pe baza comentariilor masoretice din această lucrare, socotită de către majoritatea cercetătorilor drept normativă în probleme de tradiție textuală. Aproximativ în același timp, în Yemen, se desfășura o intensă activitate de compilare a notelor masoretice. Dintre principalii cercetători, îl menționăm pe Yahya Salih, în a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
2 ale Bibliei ebraice vor fi revizuite pe baza comentariilor masoretice din această lucrare, socotită de către majoritatea cercetătorilor drept normativă în probleme de tradiție textuală. Aproximativ în același timp, în Yemen, se desfășura o intensă activitate de compilare a notelor masoretice. Dintre principalii cercetători, îl menționăm pe Yahya Salih, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care, în lucrarea sa Heleq ha-Diqduq (qwdqdh qlj) a comentat Biblia, în întregul ei, pe baza accentelor, a vocalelor și a altor note

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Dintre principalii cercetători, îl menționăm pe Yahya Salih, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care, în lucrarea sa Heleq ha-Diqduq (qwdqdh qlj) a comentat Biblia, în întregul ei, pe baza accentelor, a vocalelor și a altor note masoretice. Acesta cunoștea foarte bine majoritatea manuscriselor yemenite, dar și targumurile și traducerea arabă a gaonului Saadya. Printre evreii din Yemen, lucrarea lui s-a bucurat de respectul pe care l-a primit cartea Minhat Șay din partea evreilor apuseni. Wolf Benjamin

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
respectul pe care l-a primit cartea Minhat Șay din partea evreilor apuseni. Wolf Benjamin Zeev ben Simson Heidenheim (1757-1832), pe lângă noile ediții ale textului biblic pe care le-a îngrijit 3, s-a aplecat, cu acribie științifică, asupra tuturor problemelor masoretice, publicând, în anul 1808, lucrarea Mișpate ha-Te’amim (<ymufh yfp?m), Regulile accentelor, în care se ocupă îndeosebi de introducerea accentelelor în textul biblic 4. J.M. Japhet, în lucrarea intitulată Moreh ha-Qore (Frankfurt, 1896), prezintă o descriere detaliată a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a posibilelor lor combinații, precum și relația lor cu sintaxa. Deși nu se bazează pe studiul manuscriselor biblice, această lucrare conține foarte multe informații strânse de la comentatorii și gramaticienii biblici 1. Masora celei de-a doua Biblii rabinice, alături de diferite tratate masoretice, a fost tradusă, îmbogățită cu note și publicată de către C.D. Ginsburg: The Massorah Compiled from Manuscripts, Alphabetically and Lexically Arranged, vol. I-VI (Londra/Viena, 1880-1905, retipărită la Ierusalim, în 1971). Întrucât masora celei de-a doua Biblii rabinice, o

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
evrei 3. Se pare că evreii din Orient au adoptat formatul codexului în secolul al IX-lea, sau la sfârșitul secolului al VIII-lea, după cucerirea arabă. Adoptarea târzie a codexului de către evrei, ce coincide de fapt cu cristalizarea versiunii masoretice a Bibliei ebraice, poate reflecta totodată natura orală a transmiterii literaturii ebraice postbiblice - talmudică și midrașică. Primele codice ebraice cunoscute au fost scrise la începutul secolului al X-lea, în Orientul Mijlociu 4. Codicele ebraice din secolul al XI-lea, care

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
1. Manuscrisele Ben Așertc "5.1. Manuscrisele Ben Așer" 5.1.1. Codex Aleppotc "5.1.1. Codex Aleppo" În colofonul acestui text se spune că punctele de despărțire au fost introduse de către scribul Solomon ben Buya’a, iar semnele masoretice de către Aaron ben Moșe ben Așer. Foarte îngrijit lucrat, acest text era menit să fie folosit numai la ocazii speciale; tradiția spune chiar că nimănui nu îi era permis să copieze acest text. Evreii din Alep credeau că acest text

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
dintre cele mai vechi manuscrise ale Bibliei, ci este cel mai mare eveniment în istoria textului biblic tiberian 2. Fără îndoială, a fost precedat și de alte codice; însă acesta a fost primul codex care conținea întreaga Biblie, cu adnotare masoretică deplină, fiind privit drept prototipul textului biblic tiberian. Codex Aleppo reprezintă rodul muncii a mai multe generații de masoreți, descendenți ai familiei Așer, fapt care ne determină să credem că întocmirea sa trebuie să fi fost extrem de costisitoare. În ciuda faptului

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
să lase anumite urme. Se presupune că până în secolul al X-lea se copiau îndeosebi părți ale Bibliei, întrucât exista o nevoie practică în acest sens. Aaron ben Așer1 este masoretul unanim recunoscut ca având ultimul cuvânt în privința textului biblic masoretic 2. În colofonul codexului Aleppo se spune clar că textul a fost copiat de către scribul Solomon ben Buya’a, un membru al unei binecunoscute familii de copiști. Nu se cunoaște cu siguranță locul în care acest scrib a trăit și

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și rabbi Salih, fiii lui rabbi Maimun”. Din aceste două pasaje putem trage câteva concluzii importante privind redactarea codexului Aleppo: 1. Solomon ben Buya’a obișnuia să copieze textul ebraic, lăsând introducerea vocalelor, a accentelor și a tuturor celorlalte note masoretice în seama unui specialist în aceste probleme. 2. Efraim ben Buya’a care a vocalizat textul și-a încheiat lucrul în anul 1241 al erei seleucide, adică în anul 930 d.Hr., la câțiva ani după ce Solomon ben Buya’a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a fi exemplul cel mai bun. Margoliouth 1 datează acest manuscris al Pentateuhului la jumătatea secolului al IX-lea, iar Kahle 2 și Yeivin 3 la începutul secolului X. Manuscrisul, care a stat mult timp în Iran, conține o notă masoretică în care amintește despre „mare maestru Ben Așer”. Manuscrisul nu a fost încă publicat 4. 5.2. Manuscrisele Ben Naftalitc "5.2. Manuscrisele Ben Naftali" Inițial, trei manuscrise ale tradiției Ben Naftali se păstrau la Erfurt, în biblioteca națională; acesta

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]