243 matches
-
mirosea a whisky. — Te poți îmbăta numai de la miros, zise Pitic încântat. Mi-am rezemat coatele de masă resemnat și m-am uitat la maldărul de cioburi din chiuvetă. Sticlele de whisky se făcuseră praf și pulbere. În timp ce le spărgea, Matahală a fredonat ceva care m-a călcat pur și simplu pe nervi. Nu era de fapt nici fredonat, nici fluierat. Semăna mai degrabă cu sunetul scos de periatul cu sârmă a unor dinți neregulați. Nu știu ce melodie a fost. De fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
avut senzația că-mi scrijelea nervii. Am privit în jur și am dat berea pe gât. Simțeam un nod în stomac. Distrugerea asta lipsită de sens fusese făcută metodic. Poate pentru ei a avut un sens, dar pentru mine, nu. Matahală a răsturnat apoi patul, a sfâșiat salteaua cu cuțitul, a scos tot ce era în dulap, a răsturnat sertarul biroului pe dușumea, a smuls sistemul de aer condiționat din perete, a răsturnat coșul cu gunoi în mijlocul camerei, a distrus tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dușumea, a smuls sistemul de aer condiționat din perete, a răsturnat coșul cu gunoi în mijlocul camerei, a distrus tot ce era în dulapul din perete. Rapid și cu îndemânare. După ce-a terminat cu camera de zi și cu dormitorul, Matahală a luat bucătăria la rând. Eu și Pitic ne-am mutat în camera de zi. Am reușit să îndreptăm canapeaua răsturnată, care, din fericire sau nu, nu era prea avariată. Ne-am așezat și ne-am uitat la Matahală. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dormitorul, Matahală a luat bucătăria la rând. Eu și Pitic ne-am mutat în camera de zi. Am reușit să îndreptăm canapeaua răsturnată, care, din fericire sau nu, nu era prea avariată. Ne-am așezat și ne-am uitat la Matahală. Era o canapea grozavă. O cumpărasem ieftin de la un prieten fotograf. Se specializase în fotografii pentru reclame, dar la un moment dat a luat-o razna, a decis să vândă tot și s-a retras într-un sat de munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
exista o șansă ca aceasta să scape cât de cât nevătămată în urma dezastrului. Eu stăteam în capătul drept, cu berea în mână; Pitic ședea în capătul stâng, picior peste picior, rezemat de brațul canapelei. Cu tot zgomotul infernal provocat de Matahală, n-a venit nimeni să vadă ce se întâmpla. De fapt, majoritatea celor de pe etajul meu erau burlaci și munceau peste zi. Oaspeții mei nepoftiți au știut foarte bine lucrul acesta și de aceea se desfășurau în voie. Știau totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
foarte bine lucrul acesta și de aceea se desfășurau în voie. Știau totul. Erau ei agresivi, dar fiecare mișcare era calculată și nu erau proști deloc. Pitic se mai uita din când în când la Rolex și cântărea mersul operațiunilor. Matahală își vedea de opera lui de distrugere, fără să irosească nici măcar o mișcare. Plus că avea grijă să nu-i scape absolut nimic. Era atât de meticulos, încât n-aș fi putut să ascund nici măcar un creion, chiar dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doar să distrugă. Dar din ce motiv? Să convingă o terță persoană că ei căutau ceva? Și-atunci, cine era această terță persoană? Am renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere și am pus cutia goală pe măsuță. Matahală a deschis bufetul, a aruncat pe jos toate paharele, farfuriile, farfurioarele, ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată bucătăria. Ca să nu mai vorbesc de orez. Produsele congelate au avut aceeași soartă: duzina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă gândeam că va trebui să-i explic ce s-a întâmplat electricianului care venea să-l repare. Activitatea de distrugere s-a încheiat la fel de brusc cum a început. Fără nici un dar, dacă, apoi, cu toate astea. Fără nici un comentariu. Matahală a încetat să mai fluiere. Stătea nonșalant în ușa bucătăriei. Nici nu știu prea bine cât timp i-a trebuit ca să-mi aducă apartamentul în halul în care-l adusese. Cincisprezece minute? Treizeci? Cam pe-acolo. Oricum au fost mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca să-mi aducă apartamentul în halul în care-l adusese. Cincisprezece minute? Treizeci? Cam pe-acolo. Oricum au fost mai mult de cincisprezece și mai puțin de treizeci. După privirile satisfăcute ale Piticului care-și privea ceasul, am dedus că Matahală se încadrase în timp. Există pe lumea asta tot felul de măsurători standard. De la cronometrarea curselor de maraton total până la lungimea hârtiei de toaletă folosită o dată. — O să-ți ia ceva timp să faci ordine, zise Pitic. — Și timp, și bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ca la șah. Dacă ești făcut șah, fugi. În timp ce fugi, s-ar putea să piardă și adversarul. Oricât de tare ar fi, face și el greșeli. Deci... Pitic s-a uitat iar la ceas și a pocnit din degete către Matahală. Când a auzit sunetul, huiduma s-a mișcat ca un robot băgat în priză. Și-a ridicat bărbia și s-a apropiat de canapea. S-a proptit în fața mea de nu se mai vedea nimic din pricina lui. Nici măcar lumina din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-a legat, dar când am vrut să mă mișc, am simțit o durere ascuțită în umeri și în ceafă. Eram imobilizat ca o rață împăiată. Între timp, Pitic s-a dus la bucătărie și a luat de pe masă briceagul Matahalei. L-a deschis. Lama avea, cred, vreo șapte centimetri. A luat apoi bricheta din buzunar, a aprins-o și a trecut lama briceagului prin ea. Nu mi se părea o armă letală, dar îmi era clar că nici jucărie nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capabil nici măcar să mă mișc puțin. Pitic îmi apucă penisul strâns, cu mâna stângă. M-au trecut sudori reci. Eram sfâșiat de durere. Briceagul era plin de sânge. Pitic i-a șters lama cu un șervețel și l-a închis. Matahală mă eliberă din strânsoare. Chiloții îmi erau pătați. Huiduma a adus un prosop curat din baie și mi-am tamponat rana. — Te coși imediat. Șapte copci și ești ca nou. O să rămână o cicatrice, dar n-o vede nimeni acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gaze! Ați făcut-o special ca să am timp să ascund obiectul, nu? — Îmi place că ești deștept, mi se adresă Pitic. Dacă toate merg bine, te lăsăm în viață, așa că folosește-ți capul ca lumea, adăugă el privindu-l pe Matahală. Cei doi au părăsit camera. N-a fost nevoie nici să deschidă, nici să închidă ușa. Sărită din țâțâni cum era, ușa mea de oțel stătea deschisă pentru toată lumea. Mi-am scos chiloții pătați de sânge și i-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-mi mai omor puțin timpul. Proprietăreasa părea puțin cam plictisită. I-am oferit o tartă. A luat una cu pere, iar eu, cu brânză. În timp ce mâncam, am privit scena. Bronson îl lovea la cap pe adversarul lui chel, o matahală de bărbat. Spectatorii se așteptau să câștige acesta din urmă, dar eu mai văzusem filmul și știam că Bronson câștigă. Când am terminat de mâncat tarta, am aprins o țigară și am fumat-o pe jumătate. După ce am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și ne așezam îndemânatic în jurul mesei încarcate cu lucruri bune de mâncare, dea dumnezeu bine! Numai chef și veselie; paharele și glumele scânteiau, poveștile curgeau gârlă. Nicu Racoviztă ne istorisea pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să zică a aștepta să dai bună dimineața cu trei urși, te-aș ruga să te înțelegi cu Catrințaș, ca să te ducă în locul unde eram eu. Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu toate aceste, matahalele 130 de urși nu-și arătau vârful nasului. Toate bătăile mele de inimă erau în deșert; haitașii se apropiaseră de tot; nu mai aveam acum simțimântul singurătății în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cheamă?" " Da, tocmai și-a deschis un butic luând exemplu de la un fost om de afaceri care își spune doctorul Sinus, deși nu este nici sinus, nici doctor. E un evreu originar din România care a făcut avere în parfumerie. Matahala asta de clădire pătrățoasă a fost proprietatea lui, dar, de când s-a retras din afaceri, aparține unei societăți imobiliare al cărei principal acționar este tot el. Iar acest așa-zis doctor Sinus, oleacă spion, oleacă agent informator, vrea să fie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Regie și părea complet dez interesată de Eduard, care îi așteptase în holul hotelului. îl atinsese în treacăt cu buzele ei cărnoase pe față, evitând cicatricea mare și adâncă de pe obrazul drept, și se retrăsese ime diat la bar cu matahala, în timp ce el nu mai prididea să le răspundă celorlalți la întrebări. Eduard se aruncase cu patos și cu uitare de sine în pielea ce lui care fusese. Trăncănise cu ei, așa cum făcea odinioară, le povestise cu emfază despre accident și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
știut că aceea fusese soarta lui Toma. La toate acestea se gândea, legănat de visele lui Gligore Ionașcu. Acesta visa că sare un gard înalt și intră într-o grădină, dar de cum face câțiva pași se repede asupra lui o matahală neagră și nu mai poate să treacă gardul înapoi, e prins cu o mână de lemnul albicios, dar uluca se sfarâmă, lăsându-l în ghearele namilei; așa că Zogru, speriat, încercase și el să intervină: îl ridică pe Gligore și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
În lumea exterioară: Pe Roy Street, În Montreal, calul care trăgea un camion a căzut pe asfaltul Înghețat. Aerul e cenușiu Închis ca o căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie de un uriaș ca să‑l salveze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
unui om, o siluetă care de jos părea înaltă cât turla bisericii, în mână cu o unealtă ciudată asemănătoare unei lănci arhaice. Îi veni să strige după ajutor, dar țipătul nu reuși să iasă, se zbătea undeva în gât până ce matahala ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dumneata. La prima jignire pe care mi-o mai aduci, te dau cu fundul de pământ de-ți sar ochii din cap. E clar? Era greu să ți-o imaginezi, gâză mică și subțire, răsturnând cu picioarele în sus ditamai matahala dar avea o lumină în priviri care te punea pe gânduri vizavi de faptul că, într-un moment de maximă furie, n-ar fi găsit forța necesară să facă o astfel de minune. Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi spusese. Sincer, credeam că ai să ghicești, îi explică el în timp ce ea își punea centura de siguranță. Era atât de evident. —De ce? Darcey se lupta să ajusteze centura. Persoana care stătuse înainte pe scaun trebuie să fi fost o matahală de vreo cinci ori mai mare ca ea. Dar șampania o moleșise și nu reușea să se descurce. Fir-ar să fie, lasă-mă pe mine, zise Neil impacientat și îi strânse centura. —Mersi. Toată lumea știa că Douglas vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o ușă de piatră. După ce vizitatorul pătrunde înăuntru, intrarea se zăvorăște în urma sa, ca într-un basm oriental. Să nu ne iluzionăm însă; atmosfera este înspăimântătoare: "Undeva, departe, se ivi o lumină slabă. În zarea ei văzui pe părete umbra matahalei din pădure: un cap cât un ciubăr de zece mierțe, trupul gros ca stânca și picioare cu copite de cal". Este, desigur, diavolul, cel care schimbă copiii la naștere: "Umbra pare că ținea ceva în brațe, așa ca un copil
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]