300 matches
-
e însoțitorul lui Hasekura. După prânz am reușit în cele din urmă să-l prind pe Contreras care coborâse de pe punte într-un suflet. Mi-a spus că furtuna de noaptea trecută a rupt un catarg ajutător și că doi mateloți japonezi au fost aruncați în mare și nu se mai știa nimic de ei. Firește, noi încă n-aveam voie să urcăm pe punte. Valurile erau la fel de mari ca și mai înainte, dar după masă corabia noastră ieși în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din cală și duhoarea de vomă de la japonezii care aveau rău de mare, i-am cerut voie lui Contreras și m-am dus până la gura de ieșire înspre punte. Valurile împroșcau spumă învolburate, iar marea era tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi își dădeau toată silința să descurce parâmele și să repare catargul rupt. La cină, am putut în sfârșit să vorbesc pe îndelete cu Montaño și Contreras. Amândoi nu închiseseră un ochi toată ziua: aveau cearcăne negre, iar umbrele istovirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rupt. La cină, am putut în sfârșit să vorbesc pe îndelete cu Montaño și Contreras. Amândoi nu închiseseră un ochi toată ziua: aveau cearcăne negre, iar umbrele istovirii li se întipăriseră adânc pe chip. Din câte spuneau ei, cei doi mateloți japonezi aruncați în mare nu mai putea fi salvați cu nici un chip. Mi-era milă de ei, dar aceasta era soarta pe care le-o dăduse Dumnezeu. Eram pe puntea acum liniștită și recitam din Sfântul Breviar când apăru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe corabie. Toți japonezii, și cei din cabina solilor, și cei din cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care era de cart pe catarg. Cei câțiva care abia auziseră strigătul lui îi treziră și pe ceilalți. Toată suflarea de pe vapor se înghesui pe punte. Câteva balene înaintau în larg în șir indian. Ba se scufundau, ba pluteau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e încețoșată de negura fumurie, iar de pe punte, cât vezi cu ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după cum cerea un vechi obicei marinăresc. Vinovatul trebuia pedepsit în fața tuturor celor aflați pe vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
săptămână de când corabia intrase în norul de ceață, valurile dinspre nord-est începură să crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să se legene mai tare, semn că se apropia încă o furtună. Marinarii spanioli și mateloții japonezi forfoteau pe punte ocupați cu desfacerea pânzelor de la prova și de la pupa. Presiunea atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca smoala se înălțară din toate părțile. Vântul făcea pânzele să fâlfâie, iar ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge, se învolbura și năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În cabina solilor, ca și în cabina cea mare, japonezii se prăbușeau, se târau, se ridicau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în jos pe scări. După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă în căutarea lui Yozō și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea mare, cabina solilor era construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răspundă. Samuraiul făcu cale întoarsă printre trupurile oamenilor de pe culoar și apoi urcă pe punte unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pierdut o pânză și o barcă de salvare, cala a fost inundată, iar pe punte s-au împrăștiat în dezordine uneltele marinărești stricate de furtună. Eu însumi am fost rănit la cap, dar nu e ceva grav. Marinarii spanioli și mateloții japonezi trudesc cât e ziua de lungă să arunce apa peste bord. Însă toate acestea nu înseamnă nimic față de suferințele îndurate de căpitanul Ferdinand Magellan tot în Oceanul Pacific acum nouăzeci și trei de ani. Am auzit că oamenii lui Magellan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au ajuns să mănânce până și șobolanii din cală sau să înghită rumeguș. Din fericire, noi încă mai avem butoaie cu apă și nici de mâncare nu ducem lipsă. Numai că în timpul furtunii din seara trecută am mai pierdut câțiva mateloți japonezi înghițiți de ape, iar în cabina cea mare sunt câțiva răniți. Până în zori am umblat ca preot, nu ca tălmaci, îngrijindu-i pe japonezii care gemeau. Dintre răniți, doi sunt într-o stare mai primejdioasă: un negustor în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene și cu pene cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe partea stângă se iviră ici-colo umbre de munți. Era capul Mendocino. Cum capul nu avea port, vasul a ancorat departe în larg. Cinci marinari spanioli și cinci mateloți japonezi s-au urcat într-o barcă și au plecat să reînnoiască proviziile de apă și de hrană. Zicând că e primejdios, căpitanul Montaño n-a mai îngăduit nici unui alt japonez să coboare pe țărm. A doua zi, vasul porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de-al său, l-a urcat pe un vas către Manila și l-a trimis la un seminar de acolo. Deși a intrat în rândul călugărilor a început să simtă un dispreț din ce în ce mai mare față de oamenii bisericii. La chemarea unui matelot pe care-l cunoscuse acolo, se îmbarcase pe un vas către Nueva España. Crezuse că Nueva España avea să fie pentru el o lume cu totul nouă. Ajuns în Mexico la capătul unei călătorii lungi și chinuitoare, a intrat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nici măcar lacrimile nu le curgeau. Cu toate că de atâta amar de vreme se gândeau la această clipă, li se părea că priveliștea de dinaintea lor era încă un vis. De-a lungul călătoriei visaseră această priveliște de nenumărate ori. De pe catarg, un matelot chinez arătă înspre o insulă și strigă ceva. Poate le spunea că sosiseră. Poate le arăta Tsukinoura. Cu toții erau cufundați în tăcere și nu se clinteau. Priveau duși pe gânduri priveliștea meleagurilor natale care li se desfășura agale în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zdrobit clanul Toyotomi. Dar din fericire, Stăpânul a trimis în Capitală numai oșteni care să apere spatele și n-a luat parte la bătălia de la Osaka. Seniorul Ishikawa, unul dintre oamenii de seamă, murise. Tot pe la vremea aceea, negustorii și mateloții care-i însoțiseră pe soli s-au întors la Nagasaki prin Luzon. Lăsaseră în Luzon galionul și se întorseseră în Japonia cu un vas străin. — Și senior Matsuki? Slujbașul încuviință din cap. Le spuse că Matsuki fusese numit ajutor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de seamă din Sfatul Bătrânilor ca și senior Shiraishi, senior Ayugai sau senior Watari. Dacă senior Tsumura le poruncise, n-aveau încotro și trebuiau să se supună. Nu vă faceți griji! îi consolă repede slujbașul pe cei doi. Negustorii și mateloții au fost și ei trecuți la întoarcere printr-un șir de întrebări la fel ca voi. Era de neînțeles. Toată lumea știa că ei călătoriseră în țări îndepărtate ca soli ai Stăpânului. Firește că și oamenii de seamă știau acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întrebări la fel ca voi. Era de neînțeles. Toată lumea știa că ei călătoriseră în țări îndepărtate ca soli ai Stăpânului. Firește că și oamenii de seamă știau acest lucru. Îi durea inima să fie tratați la fel ca negustorii și mateloții. Pe deasupra, ca și cum s-ar fi răzgândit peste noapte, slujbașii n-au mai trecut prin camera lor. După purtarea lor era limpede că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Edo s-a folosit de domeniul nostru în primul rând ca să învețe cum se construiesc și cum se conduc corăbiile cele mari. Și ca să afle drumurile pe unde merg aceste corăbii peste mări, au urcat vasul nostru o mulțime de mateloți. Și noi, și negustorii am fost doar niște momeli pentru toate acestea! Niște momeli ca să nu-i facă bănuitori pe străini. De aceea, nu au ales niște oameni potriviți ca soli, ci au ales niște ostași de rang mic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu degeaba El Dorado azi se cheamă România, Unde vin tîlhari de-a valma ca să-și umfle avuția! Dar e-o sfântă datorie ca noi să ne ținem gura, Cenzurați încă din leagăn, bagatelizând cultura. Azi pe noi ne reprezintă mateloții și piticii, Ne rânjesc sinistru-n față, ne creează prejudicii, Pe când noi, în umbra legii, parc-avem limba legată, Așteptând să vină unul ca să ne salveze odată! Astă șleahtă-i răspândită între granițele țării, Moștenind meteahna veche a hoției și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o să te gâtuie până n-o să mai rămână nici un pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te domine! Sărmane marinar! Sărman matelot drăgălaș ce ești! Nu ești decât un cadavru ambulant ce duce Bătrâna în cârcă, iar ea te strânge cu picioarele, tare, tare de tot, ca un nod care se strânge atunci când încerci să scapi de el, se strânge puternic în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
COPENHAGA ROMA, sunt chiar orașe care există cu adevărat, deci, dacă ai putea să treci de ușa batantă și de Încă alte câteva uși, te-ai trezi probabil Într-o carlingă de avion, la prova sau la pupa unui vas. — Mateloți, ridicați pânzele! Ancora! Vântul ne este prielnic! Direcția Vest Vest Vest PARIS MADRID BERLIN ROMA to the heart of Europe and of the world, dragi călători, vă rugăm să vă legați centurile, vă urăm călătorie plăcută! Dar și infinitul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]