333 matches
-
recompensării, conexiunea strînsă dintre teoria acțiunii și teoria etică" (P. Ricoeur, 1990: 172-173). 5.6. A.J. Greimas și modelul actanțial Modelul actanțial al povestirii derivă din ipotezele lui Claude Lévi-Strauss: "ordinea de succesiune cronologică se resoarbe într-o structură matricială atemporală" (1960: 29) și A.J. Greimas: "interpretarea paradigmatică și acronică a relațiilor dintre funcții (...) permite sesizarea structurii elementare a semnificației (1966: 204). Examinînd structura elementară a semnificației narative, Greimas consideră ca invarianți actanții, predicatele și circumstanțele. Modelul actanțial oferă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
modelare ternară a obiectului basm (ca text generic pentru obiectele textuale modelabile: literatură cultă apsihologică, genuri mediatice convenționale). Într-o primă etapă se va proceda la segmentarea textului (cf. supra schema narativă greimasiană). În etapa următoare se va furniza reprezentarea matricială a textului la nivelul configurației de personaje (cf. D. Rovența, 1976), prilej cu care se va raporta lumea actuală la lumea posibilă a ficțiunii (sau istoriei exemplare). Identitatea narativă (cf.P. Ricoeur, Temps et Récit III) a unei persoane sau a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Strategies, The Journal of Development Studies, No. 3, 1991, pp. 7-25 153. Ștefănescu Daniela Elena, Procedee statistice pentru compararea internațională a nivelului dezvoltării economice, Revista Română de Statistică, nr. 1 2 / 1998, pp. 73 86 154. Troie L., Folosirea calculului matricial în ierarhizarea unităților teritoriale, Revista Română de Statistică, nr. 5, 1997, pp. 9-19 155. Țarcă V., Ierarhizarea dezvoltării umane a țărilor lumii prin metoda abaterilor standardizate, Analele științifice ale Univ. "Al. I. Cuza" Iași, Tomul XLVII, Științe Economice, Iași, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
fabuloasă de chinuri și plăceri, / pe care-o țin la deget ducându-mă-n adâncuri". După contacte laborioase cu cei vechi, după sondaje în romantism (în special în cel german), după întâlniri cu modernii veacului său, "enigmistul" asociază fondului său matricial sonorități complementare adaptabile binomului fluid și adânc. Marii romantici francezi, se știe, fuseseră în deosebi solari, mediteranieni; romanticul moldav (Prinsul) e mai degrabă septentrionic: "Eu sunt din casa celor biruiți, / Un rege nou, venit din miază-noapte / cu numele înfricoșat de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tăi mări albastre. / Palmele tale arăturile noastre. / Respirația ta / Nor / Din care curg ploi / Peste câmp și oraș..." Putem citi aici o atitudine sacralizantă cu caracter larg-uman. Prin "mama personală cred antropolgii ni se transmite arhetipul mamei universale, aceasta simbol matricial fundamental, mamă a lumii (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, 1982, p. 145). O mamă de necuprins în concepte! Mama astfel percepută, mamă-geniu, circulă în marginea mitului. Se ajunge, progresiv, la o mamă suprapersonală, o mamă-idee proiectându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prin urmare, favorizează recoltele. Numai că în societățile moderne, îndepărtate de natură, ploaia reprezintă mai ales melancolia și tristețea. Pentru că se opune strălucirii binevoitoare a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
unei firmei și ale mediului în care aceasta își desfășoară activitatea favorizează dezvoltarea TQM și demonstrează că beneficiile induse de performanță sunt superioare costului implementării sale. Productivi tatea și calitatea devin filtrele viabilității întreprinderilor. Organizarea privește structuri flexibile de tip matricial sau rețea, iar controlul este orientat pe proces și nu pe produs, prin standardizarea sistemelor de fabricație și a procedurilor de lucru în cadrul si stemelor de asigurare a calității. Teoria managementului total al calității<footnote D.W. Rees, Arta managementului
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
scaun) sau ideal (un număr abstract), prezent sau absent..." 40. Descriind o adevărată "familie a imaginilor", Jean-Jacques Wunenburger extinde triada primitivă (imaginea perceptivă, imaginea mnezică și imaginea anticipatoare), propunând o sinteză a tipurilor de imagine: imaginea inconștientă, imaginea verbală, imaginea matricială, imaginea materială 41. J. Wunenburger consideră că imaginea mentală, in praesentia, ca produs al senzațiilor și percepțiilor (imaginea perceptivă), imaginea a posteriori, amintirea (imaginea mnezică) și imaginea alegorică, în lipsa obiectului (imaginea anticipatoare) constituie punctul de plecare pentru formarea "prismei imaginilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
amintirea (imaginea mnezică) și imaginea alegorică, în lipsa obiectului (imaginea anticipatoare) constituie punctul de plecare pentru formarea "prismei imaginilor" 42: fantasma, visul, imaginea hipnogogică (imaginea inconștientă), figurile de limbaj (imaginea verbală), cifru, enigmă, criptograma, ideograma, hieroglifa, arhetipul, tipul, prototipul, stereotipul (imaginea matricială), imaginea-artefact (imaginea materială). Această interacțiune a imaginilor valorifică un imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic, cromatism, stilizare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
limpede și strictă geometrie a sentimentelor"116. Totuși, deși "în Călcâiul vulnerabil, se găsește atât prima capodoperă a Anei Blandiana (parabola dramatică Torquato Tasso), cât și primele infiltrații blagiene ("Vreau satul cu sunetul lacrimei mele", tema somnului, a străbunilor, a matricialului), abia cu A treia taină avem, în 1969, volumul cu adevărat caracteristic al poetei. Discursul a devenit aproape exclusiv moral, liber prozodic (decasilabii iambice care sunau toți la fel în prima jumătate a deceniului, dispar treptat), original metaforic, dar fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lor înseși, a limbajului poetic, a poeziei, asupra vieții și asupra morții. Subordonată acestei viziuni, poetica Anei Blandiana suferă, însă, o modificare, odată cu volumul Stea de pradă (1985): "pe de o parte, ochiul retrece la esențe, la radiografia realului, la matricialul din urmă, pe de alta, seninătatea visător-somnoroasă a elegiilor din Octombrie, noiembrie, decembrie face locul unei atitudini mai puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile expresioniste. Tabloul e scăldat într-o lumină rece și dură"125, înregistrându-se "o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
forme somnoroase și suave".), pentru crearea unei atmosfere de joc, de voie-bună, specifice celei din Întâmplări din grădina mea. În aceeași notă sunt și poemele cu primele infiltrații blagiene ("Vreau satul cu sunetul lacrimei mele", tema somnului, a străbunilor, a matricialului)74. Totuși, ceea ce pare să străpungă armonia acestui spațiu este tocmai asumarea consecințelor pe care le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării/ Tributul pentru a trăi.// Albaștri fluturi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
funcției L în raport cu necunoscutele respective. Sistemul de ecuații rezultat, are următoarea exprimare matriceală: Matricea modificată a covarianțelor de ordin n+1, (evidențiată cu linie întreruptă în interiorul matricei A), are diagonala nenulă. Forma acesteia dă numele modelului diagonal. Se rezolvă ecuația matricială AX=B rezultând soluții parametrice: Valorile riscului portofoliului (σ2P), estimat în cele două modele (Markowitz și Sharpe), obținute prin calculele efectuate la problema frontierei eficiente, sunt diferite. Diferențele pot ajunge până la un punct (de calcul) și influențează poziția portofoliului optim
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
1-(-0,740)5,13=8,896 α2= -3,158; α3= -2,446 Se calculează riscurile specifice ale fiecărui titlu, apelând la ecuația (5). Analog ; . Ecuația riscului total al portofoliului relația (13) va fi: Restricțiile problemei de optimizare sunt: Ecuația matricială este: Se calculează A-1 și se exprimă soluțiile parametrice: Se dau valori parametrului r*, procedura fiind identică cu cea expusă la problema frontierei eficiente (2.3.1.b). CAP. III. BURSA DE VALORI: FUNCȚII, ORGANIZARE, TEHNICI TRANZACȚIONALE 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simultană la nivelul propoziției și propoziție dublu subordonată simultan la nivelul frazei. III.11 Complementul predicativ al obiectului Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
frazei. III.11 Complementul predicativ al obiectului Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul suplimentar, nefiind implicat obligatoriu în semantica și sintaxa verbului - centru, ajunge
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
falsă”, are nevoie în mod necesar de vecinătatea unui complement predicativ al obiectului, devenit un context obligatoriu și dezambiguizator. Spre deosebire de acestea, verbe de opinie ca: a considera, a crede și verbe voliționale și deziderative ca: a vrea, a dori sunt matricial, tranzitive, având ca particularitate de construcție realizarea a poziției obiectului direct ca propoziție conjuncțională (Profesorii consideră / cred că el este inteligent., Părinții vor / doresc ca el să fie medic.). Prin reorganizare și elipsă în locul unei structuri bipropoziționale, apare o construcție
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
având ca termen prototipic substantivul neprepozițional cu o formă de nominativ - acuzativ, iar ca relație sintagmatică specifică, o relație obligatoriu ternară, implicând verbul - centru și un complement (de cele mai multe ori, direct, mai rar, indirect)”. Complementul predicativ al obiectului este cerut matricial de o subclasă de verbe trivalente, reprezentată prin verbe ca: 1. a boteza (L-au botezat Doru.), a chema „a avea nume” (Îl cheamă Ionescu.), a denumi (Teoreticienii l-au denumit complement de agent.), a intitula (Scriitorul și-a intitulat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mod formal identice cu regulile calculului cu matrici, stabilite cu mult timp înainte de către matematicieni. Born, Jordan și Heisenberg au propus apoi să înlocuiască variabilele de poziție și impuls ale ecuațiilor mecanicii clasice cu matrici. Ei au aplicat regulile mecanicii matriciale la câteva probleme extrem de simplificate și rezultatele au fost destul de satisfăcătoare. Cu toate acestea, atunci nu a existat nicio dovadă rațională că mecanica lor matricială s-ar dovedi corectă în condiții mai realiste. Într-adevăr, ei se întreabă "dacă mecanica
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de poziție și impuls ale ecuațiilor mecanicii clasice cu matrici. Ei au aplicat regulile mecanicii matriciale la câteva probleme extrem de simplificate și rezultatele au fost destul de satisfăcătoare. Cu toate acestea, atunci nu a existat nicio dovadă rațională că mecanica lor matricială s-ar dovedi corectă în condiții mai realiste. Într-adevăr, ei se întreabă "dacă mecanica, așa cum este propusă aici, ar trebui să fie deja corectă în punctele sale esențiale". De fapt, prima aplicație a mecanicii lor la o problemă reală
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în concordanță cu experimentele. Acest lucru a fost satisfăcător, dar încă de înțeles, pentru că regulile de calcul ale lui Heisenberg au fost extrase din probleme care au inclus vechea teorie a atomului de hidrogen. Miracolul a apărut abia când mecanica matricială, sau o teorie matematic echivalentă, a fost aplicată problemelor pentru care regulile calculului lui Heisenberg erau lipsite de sens. Regulile lui Heisenberg presupuneau că ecuațiile clasice de mișcare aveau soluții cu anumite proprietăți de periodicitate; și că ecuațiile de mișcare
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Jordan, care mi-a spus, când trăsăturile calitative ale spectrelor au fost obținute, că un dezacord între regulile derivate din teoria mecanicii cuantice și regulile stabilite de cercetarea empirică ar fi oferit ultima oportunitate de a face schimbări în cadrul mecanicii matriciale. Cu alte cuvinte, Jordan simțea că am fi fost, cel puțin temporar, lipsiți de sprijin în cazul în care un dezacord neașteptat ar fi apărut în teoria atomului de heliu. La acel moment, acest lucru a fost dezvoltat de Kellner
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
aproape la fel de uimitoare care ne dau ferma convingere că este corectă. Ultimul exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu experiența, experiența intră în formularea mecanicii matriciale doar în forma rafinată sau sublimată a prescripțiilor lui Heisenberg. Teoria cuantică a transferului a lui Lamb, așa cum a fost concepută de Berthe și stabilită de Schwinger, este o teorie pur matematică, și singura contribuție directă a experimentului a fost
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
contrar impresiilor unor oameni), a crescut și viteza de aplicare. Astfel, au fost necesari 60 de ani din momentul dezvoltării teoriei matricilor ca parte a matematicii pure în anul 1860, și până la aplicarea ei ca instrument matematic fundamental în mecanica matricială pentru a descrie sisteme atomice în 1925, 30 de ani de la dezvoltarea calculului tensorial de către geometri din Italia în anii 1870 și până la aplicarea acestuia ca instrument matematic de bază în teoria relativității a lui Einstein, în 1910, 20 de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]