910 matches
-
alb-negru, miros ademenitor, ucigător. Înăuntru arabi, evrei, uneori chiar așezați la aceeași masă fără ca neapărat să se cunoască. Arabii ne-au ajutat enorm în istorie, spune Sharon. Probleme sunt recent, în ultimii cincizeci de ani, până acum a fost armonie. Maurii pe continent angajau cu precădere evrei, se ajutau reciproc, de fapt suntem veri cu arabii, spunea Sharon. Încerc o abordare respectuoasă a ospătarului.În inocență mea nu pot să scap de obsesia că nu se simt bine în această calitate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
localitățile spaniole de pe litoral. Singurele locuri din lume în care mai trăiește liber taurul arhaic, din rasa vestită de pe vremea Imperiului Tartezian sunt zona Navarra-Țara Bascilor, regiunea Salamanca-La Mancha și malurile Guadalquivirului, în sudul Andaluziei. Aici, în Evul Mediu, cavalerii mauri și creștini obișnuiau să-și omoare timpul prin pauzele dintre bătăliile Reconquistei exersându-și îndemânarea și iuțimea în lupta cu exemplarele cele mai impresionante ale acelor tauri legendari. Însuși eroul național al Spaniei, El Cid Campeador, pe lângă incontestabilele calități de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
ierburile Libiei e scos leacul acesta, replică spițerul pe un ton enigmatic. Pentru o clipă, păru să nu mai vrea să adauge nimic, dar apoi se hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată. Nu provine din nisipurile aride al maurilor, ci dintre hotarele luxuriante ale unui pământ pe care nici măcar Alexandru cel Mare nu le-a putut trece. Acum doi ani, În cetatea Alep, un călător mi-a dăruit puținul pe care Îl vezi aici. Ducea cu sine nestemate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
figura un cap sângerând de sarazin retezat dintr-o lovitură, ce părea să se zgâiască la fiece mușteriu cu niște ochi căscați. Imaginea era tăiată la jumătate printr-o cruce roșie. „Asta merită să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era singurul lucru din preajmă care se bucura de aprobarea sa. Taverna fusese clădită Închizând cu niște ziduri din piatră ecarisată arcada de susținere a unui mare edificiu datând din epoca romană. Undeva deasupra, zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului? — Nu cunoști această delicioasă trouvaille care provine de peste mare, messer Alighieri? interveni Veniero. E unul din multele meșteșuguri pe care ni le-au predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns pentru Întâia oară pe țărmurile Asiei, au semănat spaima și zăpăceala printre acei fii ai Satanei, care i-au crezut invulnerabili. Dar mințile lor perfide au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În sfârșit. Ridică din umeri cu indiferență. — Ah, felul acela de sectă. Erau așa puternici, iar mai apoi au pierdut Țara Sfântă, prefăcându-se că voiau să-și dea viața pentru Sfântul Mormânt. S-au Îmbogățit și făcând negoț cu maurii. Trufași și obraznici, hrăpăreți ca niște evrei, scandalagii... Nu, Comuna nu le-a permis niciodată să se stabilească În oraș. De altfel, cămătari avem deja destui, Încheie dânsul cu un rânjet. Dante nu se putu abține să nu zâmbească. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un ansamblu de cuvinte aspre și de neînțeles. Apoi tonul cântecului urcă, o melodie tristă care ajunse până la bolta tavernei. Dante o asculta fascinat. Nu era nici una dintre limbile creștine pe care le cunoștea; nici ebraica sau idiomul barbar al maurilor. În efortul cântării, femeia Își mișcase un umăr, iar marginea mantiei coborâse, descoperindu-i gâtul. I se păru că o flacără Îi țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca bătrânul acela. El studiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la adunare. Se Întrebă dacă Ambrogio nu fusese cumva prima victimă a acelei zeițe barbare, tovarășul ei pe drumul către casa morților. Între timp, Baldo Își trecea singura mână peste frunte. — Simt uneori că otrava maurilor nu s-a stins În mine, ci doar a adormit, precum un șarpe care așteaptă sub o piatră soarele de mai, ca să lovească din nou. — Iar Duhul este cel ce te ocrotește? Acela al părinților noștri, care a asistat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aer se risipea Încetul cu Încetul. — Noi, morții, suntem orbi În privința prezentului, Întrucât În prezent este existența, care ne e refuzată. Însă vedem departe, ca și când viața noastră ar fi amplificată de una din acele sticle convexe pe care le șlefuiesc maurii pe pământurile Arabiei. Ca printr-o asemenea sticlă văd eu destinul tău. Vei umbla pe Pământ vreme de trei lustri, iar apoi vei cunoaște moartea cea umedă, care sapă cu febra ei În oase și În măruntaie. Dar nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ramificațiile egal de pierzătoare. Dacă, Într-adevăr, mă aflam În posesia lucrului pe care ei Îl căutau și făceam prostia să-l divulg, urma să fiu lichidat pentru că deveneam fie un martor primejdios, fie o sursă epuizată, deci inutilă: maurul Își făcuse datoria, maurul putea fi trimis să moară puțin. Paranteză. Ciudat animal mai e și omul, Doamne Dumnezeule! Cât eram de bulversat de situația mea fără ieșire - și la propriu, și la figurat -, n-am pierdut totuși ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pierzătoare. Dacă, Într-adevăr, mă aflam În posesia lucrului pe care ei Îl căutau și făceam prostia să-l divulg, urma să fiu lichidat pentru că deveneam fie un martor primejdios, fie o sursă epuizată, deci inutilă: maurul Își făcuse datoria, maurul putea fi trimis să moară puțin. Paranteză. Ciudat animal mai e și omul, Doamne Dumnezeule! Cât eram de bulversat de situația mea fără ieșire - și la propriu, și la figurat -, n-am pierdut totuși ocazia să mă cert În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
omul, Doamne Dumnezeule! Cât eram de bulversat de situația mea fără ieșire - și la propriu, și la figurat -, n-am pierdut totuși ocazia să mă cert În gând cu un interlocutor imaginar, căruia Îi explicam doct că nu, citatul cu maurul nu e din Othello, cum crede optzeci la sută din populația cultă a mapamondului. Și, În general, nu e deloc din Shakespeare, ci din Schiller, Conjurația lui Fiesco, actul III, scena 4. Der Mohr hat seine Schuldigkeit getan, der Mohr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este că problema nu s-a pus niciodată așa. Să fi contat atât pentru artizanii Înfăptuirii dezideratelor Manifestului Comunist lozinca lui Marx: religia este opium pentru popor? Puțin probabil. Și Vladimir Ilici, și Iosif Visarionovici au ignorat multe dintre zicerile, Maurului, nu prea-i văd eu Împiedicându-se habotnici Într-o propoziție. Aveau oricând la Îndemână pentru situații de-astea subterfugiul aplicării creatoare a marxismului, la care au și recurs, nu o dată. Materialismul dialectic? Și el putea fi Îmbogățit În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curtea lor nu se gândesc decât să consume în tihnă ceea ce fură de la indigenii pe care-i extermină în America. Ei nu dezvoltă nici o tehnologie, nici o industrie, nici o rețea comercială. Mai rău este că, izgonindu-i pe evrei și pe maurii convertiți, ei își descurajează propriile clase creative, lăsând succesiv „inima” în seama a două porturi devenite, în urma unor întâmplări dinastice, provincii ale Imperiului Habsburgic și, în același timp, colonii spaniole: Anvers, apoi Genova. Pe la 1500, unul după altul, aceste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
În dreptul ruinelor porții romane. În depărtare se zărea colțul de la Închisoarea Stinche, cu Întunecatul său zid orb. Își trecu o mână peste frunte, ca pentru a alunga o durere bruscă. - Destinația mea e undeva În Africa, pe pământurile dușmănoase ale maurilor. Iar apoi mai la sud, pe tărâmurile manticorei, dincolo de Îndepărtatul ecuator, până sub noul cer austral, nemaivăzut de vreun ochi de creștin. Acolo se povestește despre strălucirea stelelor necunoscute și despre noi constelații care Întipăresc pe boltă semnele unor destine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
curiozitate, cuprinși de aceeași emoție dinaintea minunăției care venea spre ei. Împăratul Înainta În picioare, În carul său triumfal, tras de patru boi Încununați cu lauri. La cele patru colțuri ale carului pășeau, odată cu el, tot atâția sclavi Înlănțuiți: un maur, un tătar, un alb și un al patrulea costumat În triton. Frederic Își ținea În mâna dreaptă cupa de aur, iar În stânga strângea zăbala unui centaur călărit de un bărbat purtând o mască cu două fețe, care venea Înapoia carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se uită În jur. Într-un colț, tăcut, stătea Amid. Era adâncit În rugăciune, Închinat pe covoraș. Poetul se așeză pe un cufăr lângă bancul de lucru, Încrucișându-și mâinile sub bărbie și observându-l cu luare-aminte. Știa despre obișnuința maurilor de a se Îndrepta către Mecca, dar vederea acestuia, prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de neînțeles, În loc să Îi deștepte pioșenia religioasă, Îi stârni râsul. Pesemne că sclavul Îl auzise pufnind, Întrucât se Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Bonatti era pierdut În contemplarea unui grup de stele aflate undeva jos, În dreptul orizontului. - Iată răsărind Scorpionul... Așa era scris, așa se va Întâmpla, murmură el, Închizând ochii, cu un glas care, dintr-o dată, parcă venea din depărtare. Toată perfidia maurilor și necromanția lor nu au nici o putere În fața admirabilei arhitecturi a creației, cu lumina ei nemișcată și cu hotarele ei statornice. - Nu maurii au căutat adevărul, ci mințile cele mai strălucite ale veacului nostru, ale seminției noastre, ale crezului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întâmpla, murmură el, Închizând ochii, cu un glas care, dintr-o dată, parcă venea din depărtare. Toată perfidia maurilor și necromanția lor nu au nici o putere În fața admirabilei arhitecturi a creației, cu lumina ei nemișcată și cu hotarele ei statornice. - Nu maurii au căutat adevărul, ci mințile cele mai strălucite ale veacului nostru, ale seminției noastre, ale crezului nostru, ale limbii noastre! Și pe multe din acestea le-ai ucis dumneata, replică Dante furios. Nu certitudinea, ci frica dumitale te-a Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu rapid pe lângă mine, iar eu, după un interval de timp rezonabil, m-am luat după el. În fața adăpostului în stil maur pentru Antilope, tânărul se opri puțin lângă un grup de centauri din bronz aflat acolo, iar eu, lăsând impresia cuiva care s-a adâncit în ghidul turistic, am mers drept la Templul Chinezesc unde, ascuns privirii de câțiva oameni, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Însă în autocar, când a început să vorbească, ne-a cucerit pe toți. Avea un stil inconfundabil - vorbea liber, fără notițe, prezenta informațiile cu un limbaj nepretențios, repeta de multe ori primul cuvânt din frază (“Și-atuncea? Ei, și-atuncea maurii...”), făcea multe divagații dar nu pierdea niciodată șirul (“ Închidem toate parantezele și ne întoarcem la plecarea lui Columb...”), introducea exact atâta redundanță încât să fixeze mai bine, dar să nu plictisească, iniția mici dialoguri pentru a menține atenția trează (“și
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
când e vorba de clădiri nu mai am niciun dubiu, uitați-vă la aceasta, e clădirea mea preferată. Priviți cât de frumos se îmbină stilurile, renascentist cu neomudejar! Paranteză. Neomudejar e stilul arhitectonic ce se trage din cel de origine maură - mudejar (citește mudehar). Spania e plină de asemenea clădiri, cu cărămidă aparentă, balcoane din fier forjat, decorații viu colorate. Prin oraș, domnul Dan mergea în pas alert, fără să agite vreun steguleț sau alt semn distinctiv. Spunea că are motorașe
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
că, mai ales din cauza diversității, Spania e într-adevăr altfel decât celelalte țări. España es diferente... Motivele se pierd în negura istoriei. Spania a fost populată de o mulțime de nații - iberi, liguri, celți, fenicieni, cartaginezi, greci, romani, vizigoți, evrei, mauri... Diversele provincii au suferit influențe în mod diferit. Fenicienii, cartaginezii și grecii au întemeiat colonii mai mult pe coaste, precum la noi Tomis, Callatis, Histria. Vizigoții (mai general spus, germanii) au lăsat urme mai ales în nord. Maurii - mai ales
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]