203 matches
-
lună, zi, noapte, lalolaltă cu foame și sete. De vorbele astea n-avea cum să scape, orice s-ar fi Întâmplat. Primul cuvânt pe care Unu l-a Învățat de la mine, Însă, a fost vis - iar acesta era un cuvânt meșteșugit de Moru. Nu pricepea Unu ce Însemna vorba asta, dar i-am tot spus-o În minte, iar și iar, până ce a Început s-o rostească: - Vis, vis. De atunci, mărunțeii i-au spus Unu Vis Vis, iar ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În preajma ta simt nevoia să câștig timp. Vorbele mele Îi căzură ca pietrele În creștet. Simții cum un potop de lacrimi dădea să-mi țâșnească din ochi. Cu el și cu femeia lui plecasem În călătorie, of, of. Însă, făcăturile meșteșugite de Enkim nu-mi spuneau decât un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat să călătorească, iar Enkim trebuia să nu-l scape din ochi - să nu care cumva să-i piardă vrăjmașii urma. - Vrei să câștigi timp. În preajma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rămas de la Tatăl. Că o să vii tu, Vindecătorul vorbelor, și că o să ne duci către Apus. Așa știam toți, deci așa o să se Întâmple. Atunci am gândit un cuvânt pe care n-aveam cum să-l rostesc, căci nu-l meșteșugise nimeni. Wola m-a priceput deîndată, căci a ridicat din umeri neputincios. Tu o să-i spui acelei vorbe: probabil și, ține minte că asta e o vorbă tare veche, mai ales printre Vindecători, căci ei știau atât de multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care noi nu le știam, iar noi știam unele pe care nu le știau ei, dar tot ne-am Înțeles. Cum să nu ne Înțelegem? - Vrăjmașii vor ca fiecare neam să vorbească În altă limbă. - Pe care s-o meșteșugească cine și cum? Cuvintele vorbesc despre lucruri, deci cuvintele pleacă din lucruri, așa că, În ce fel ar putea fi ele spuse altfel? - Logon mi-a spus altceva când mi-a povestit ce au vorbit Minos cu cei ce-mi luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi, am Început și cred că am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi avut. Măi, Barra, n-ar fi mai ușor să-l dăm Umbrei doar pe Scept ăsta, ca să-i mai Încetinim nițel? De ce să moară și de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sfat. Se strânseseră În mijlocul ghețarului și se tot uitau la cer, adulmecau văzduhul, Își spuneau ceva unii altora, păreau chiar că nu se Înțeleg și vorbeau mai tare, uitându-se cu ochi scăpărători unii la alții, de a trebuit să meșteșugesc un cuvânt pentru felul acesta de a vorbi - tot Încercând să-mi dau seama ce vor, am făcut cuvântul ceartă. Încet-Încet, ne-am strâns cu toții În jurul celor din neamul Cipusik. La un moment dat, Vindecătorul lor trimise câte un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vezi ce pățești dacă nu te trec Marea cea mare? Am râs și eu. - Uite, i-am spus. Ceea ce facem noi doi acum se cheamă troc. Numai că, nici unul dintre noi nu știe ce-o să ceară celălalt. Aș putea să meșteșugesc un cuvânt chiar acum pentru asta - ar fi un cuvânt despre un lucru pe care nu Îl vezi dar care, cu toate astea, ți-ar fi de folos când o să le povestești alor tăi ce ai vorbit cu Krog, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bună! Ia zi, măi Krog, măi! Acum, dacă tot am găsit locul luptei de sânge, tu te-ai gândit la povestea pe care s-o lași urmașilor? I-am făcut semn că da. Pe la amiază, am pornit din nou. Enkim meșteșugi un semn al lui Kron, mai mare decât toate cele pe care le făcuse până acum, și Îl lăsă la ieșirea din vale. Oamenii munților se strânseră deîndată În jurul lespezii cu pietre Înfipte În ea, după care se uitară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
posturii, ale disimulării, ale "privirii indirecte". Ele nu reflectă o sărăcie, ci o caznă, o impoziție, o deliberare din adâncime, o estetică ce se manifestă implicit prin elogiul meșteșugului (virtuozității), inspirației luciferiene (condeiul arde "ca fosforul lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește / În spuma grea diafană, / Și strofa adesea plesnește/Ca sticla venețiană". Suntem pe calea alexandrinismului, manierismului călinescian. Ce este Enigma Otiliei (1938), dacă nu un roman comic? Dîndu-ți impresia unei jucării perfecte, de șuruburi și arcuri, care de la prima declanșare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neprețuite. Dar traduceri din franțuzește sau din nemțește a unor producte nesănătoase? Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în două mii de ani n-a avut nici limbă și cugetare și că aceste două trebuiesc plăsmuite în mod meșteșugit de către o anume academie. [5 ianuarie 1877] TRIUMFURI IEFTENE Domnișorii de la universitatea din Pesta cari, însoțiți de veselia generală a popoarelor, s-au dus la Constantinopole ca să înmînuie spada de onoare lui Abdul Kerim s-au îmbarcat după cum se știe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
merită să fie luat în seamă deoarece provine din partea unui om care a învățat destulă carte la viața lui, dar în privința credinței nu a trecut dincolo de patrafirul unsuros și pătat de vin al popii din sat. Scrie acest domn, foarte meșteșugit în apărarea celor sfinte și dacă ești cumva mai slab de spirit și urmezi ideea sa, ești pierdut pe veci în hățișul cuvintelor. Dar cred că ar fi mai bine, dacă aș pune aici măcar vreo două rânduri din comentariul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din satele de pe Valea Bistriței și a Siretului, care se ocupau în special cu cărăușia, în convoaie organizate, veneau în satele noastre și în cele vecine să se aprovizioneze pentru iarnă. Aduceau piatră, var, butoaie, vase din lut și unelte meșteșugite de ei și se întorceau cu fân, nutrețuri și lemn de diferite esențe: pentru construcții de case, pentru mobilă sau pentru foc. În această perioadă, și nu numai, drumurile erau împânzite de care cu câte doi plăvani voinici fiecare, ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceeași băutură ni s-a dat tuturora; dar, mai bine spus, nu numai aceeași băutură, ci ni s-a dat să bem și dintr-un singur potir. Că Tatăl, vrând să ne facă să ne iubim unii pe alții, a meșteșugit și aceea ca să bem toți dintr-un singur potir, semn de foarte puternică dragoste a unora cu alții”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXII, VII, în PSB, vol. 23, p. 403) „... El (Mântuitorul - n.n.) a voit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
devenind Hg I2). Cealaltă parte a oamenilor străvechimii s-a îndreptat spre Scandinavia. Adaptați la asprimea tundrei, au continuat să ia urma mamuților, vânându-i până în nordul îndepărtat (transformându-se în Hg I1). Pe aceste tărâmuri de gheață, cutezanța a meșteșugit un destin pentru om la lumina aurorei boreale. Păstrându-și îndeletnicirile vânătorești, adică un mod de viață mai violent, grupul avea să opună rezistență năvălirii indo europene de mai târziu (Hg R1b)98. Aflați într-un stadiu de dezvoltare mult
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este specific doar locurilor noastre și se joacă în toate provinciile istorice. Din salcia plângătoare, la trunchiul căreia se așezau pentru a hodini, strămoșii noștri au rupt o ramură. Cu un cuțit, au curățat-o și crestat-o până au meșteșugit un fluier. Doinind, au început să-și cânte jalea și dorul care le stăpâneau sufletele. Se întâmplă ca, uneori, temele și motivele doinei să facă parte și din folclorul altor popoare îndepărtate, aflate peste munți și țări (cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
părinții mei, oameni cu credință în Dumnezeu, și am învățat prea prost ca să pot deveni un mare scriitor care scrie despre Eminescu, poetul cu care am deschis ochii, că este „scheletul din dulap”. In același timp știe să compună fraze meșteșugite spre slava conducătorului iubit”. Nu sunt nici ca intelectualul Gabriel Liiceanu care, deși a fost bursier al Fundației Alexander von Humboldt între 1982-1984 când eu nici nu mi-aș fi imaginat că pot să ies din țară, glumește cu președintele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
are o natură războinică, istoria scrisă îl urmărește îndeaproape. Evident că istoria nu prezintă doar lupte și "relații de putere", ci și alte aspecte dincolo de conflictele umane. Istoria e dinamică social-politică, pe urmă mod de a scrie, mod de a meșteșugi poveștile. A fi încremenit în idolatria scrisului istoric nu e o modalitate de a înțelege autentic istoria. Parcă-l văd pe acel istoric însetat de perfecțiune narativă, de erudiție și de poliglotism în căutarea scrierii cărții perfecte. Dreptul la iluzii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nevoie de o înțelegere plurală a istoriei și a realității, ceea ce presupune distincții, diferențe ale relațiilor oameni-lucruri, oameni-oameni, dincolo de orice utilaj discursiv sau model narativ. Acel ceva nou ar fi bine să existe nu atât printr-o artă de a meșteșugi narațiunea, printr-un discurs original, cât printr-o înțelegere, chiar dacă personală precum la Foucault, a conținuturilor de cunoaștere istorică; o înțelegere a istoricității din lucruri și din oameni. Foucault a înțeles istoricitatea prezentă în lucruri, în ansambluri cognitive și a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de alun și umbli cu el, ai noroc; țiganii mai ales numai cu acest fel umblă. Cînd o fată de țigan se mărită, ginerele îi dă socrului său și soacrei și cumnaților cîte-un băț de alun cît se poate de meșteșugit lucrat. în ziua de Sf. Ilie [20 iulie] de va tuna, toate alunele vor seca. în anii în care nu se fac alune, Dumnezeu a poruncit, căci în loc să se ducă oamenii în zi de sărbătoare la biserică ei se duc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
judecăților nu să cunoaște ce să shimește sau să dărapănă cu totul adevărul. Pentru că aflarea adevărului după cuviință, cerându-să și de la cei ce să prigonesc și de la însăși ale lor pâri sau răspunsuri, așteptându-se ce nu pot, ci să meșteșugească spre tăinuirea și dărăpănarea adevărului când nu le este dă folos a să descoperi și mai vârtos când că descoperindu-se să dovedescu ca niște mincinoși și înșelători sau mai bine să zicem nedrepți și hrăpitori. Iar când precum ca
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
perspectivă, trebuie să recunoaștem că, din momentul în care intrăm în imensul Athanor liric al lui Mihai Ursachi, ne este greu să ne dăm seama dacă într-adevăr co-participăm la ritualul fabricării aurului poetic sau dacă nu cumva toată seria meșteșugită de trimiteri, reveniri și nuanțări ale acestui proces nu fac altceva decât să mascheze etapele devenirii spirituale ale actantului său, respectiv ale devenirii sale artistice, stricto sensu. În această devenire, un rol esențial îl joacă dualitatea. În acord cu una
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-și obiectivul pe întreg palierul scriitoricesc al autoarei: poezie, proză, eseistică, publicistică într-o abordare istorică, teoretică, estetică si stilistică. * Considerând poezia neomodernistă un meșteșug al metaforei, pe care autorii acestui tip de texte o exploatează în întreaga sa profunzime, meșteșugind până ajung la forme inedite și surprinzătoare prin utilizarea individuală a limbii, atunci creatorul acestei poezii este un zeu, adică un subiect absolut, un eu absolut. Reconfigurarea realității, atât printr-o reconfigurare a limbajului, cât și printr-o reconfigurare a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
critic. Iată câteva notații care anticipează studiile critice de mai târziu: "O puternică intrigă de obiectivitate clasică și o originală compoziție de caractere: Lică Sămădăul e voința omenească în tot ce are ea mai sălbatic pentru cucerirea idealului; un amestec meșteșugit de cinism și frică. La un moment dat, crezând că stăpânește totul, cade prin propria-i slăbiciune. E un strămoș celebru al lui Mitrea Cazacul. (n.a. Sandu Aldea Pe drumul Bărăganului) [...]. Ana tipul bunătății și mândriei femeiești [...]. Motivarea căderii acestei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a fi pângărită), femeia se simte atrasă de poezia retorică și grandilocventă; conștient, ea se arată suspicioasă față de vraja cuvintelor măgulitoare (de unde și rușinea de a se vedea goală în oglindă) și preferă bărbații sinceri, care nu vorbesc așa de meșteșugit dar simt mai adânc. Ochiul femeii nu minte, și Lulù caută adevărul dincolo de cuvinte. Nu tot astfel Andrei, care e umilit fără să-și dea seama, îndrăgostindu-se doar de niște vorbe frumoase: rolurile se schimbă deci, Lulù luând locul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
frații, ca săși răzbune tatăl strangulat la Snagov, atunci în ajunul Crăciunului, nu a fost totdeauna dreaptă și este loc de pocăință ca după orice bătălie câștigată. Pentru călugării de la mânăstirea Ivir din Athos avea de dus o evanghelie grecească meșteșugită de egumenul Partenie, ca să poată fi deslușite tainele răvașelor domnești ce se vor trimite prin fieștecine. Se trezi deodată vorbind cu glas tare: — Dar dacă nu s-a copt vremea? — Ei vezi, la asta l-am ajutat eu pe tatăl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]