190 matches
-
se realizează, după gândirea ta... se-nțelege, împlinind formulele, căci formulele sunt vecinice ca cuvintele lui Dumnezeu pe care el le-a rostit la facerea lumei, formule pe care le ai toate scrise în cartea ce ți-am împrumutat-o. ? Meștere Ruben, oare când voi ajunge să, pricep adâncimea ta? - Adâncimea mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită. Crezi c-ai pricepe ceea ce zic dacă n-ai fi de firea mea? Crezi că te-aș fi ales de discipul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
despăgubire ale membrilor familiei acestuia. Dacă în epoca prefeudală vracii erau absolviți de rezultatele negative ale uzanțelor lor medicale, în perioada feudală ei au fost considerați dușmani și sancționați, devenind ținta răspunderii juridice. La boală, cel suferind căuta o babă meșteră în descântece și oblojeli. În ultimă instanță, baba recomand0a cuptorul cald drept pat, lespezi de piatră fierbinți, învelite în cârpe și așezate la junghiuri, cir (terci) clocotit sorbit pe îndelete, felii de cartofi cruzi așezate la cap și pe frunte
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de a se fura mireasa și de a se răscumpăra de către mire, prin plată în bani sau în vin. Multe strigături înveselesc atmosfera: „Poți fi mire împăcat Ce mireasă ți-ai luat. Știe țese, știe coase Și purta haine frumoase. Meșteră la cusătură Și la vorbele din gură, Știe pâinea s-o frământe Și pe om cum să-l încânte Știe pâinea cum se coace Și-o haină cum să îmbrace Că oricine vede-i place.” La nuntă se glumește, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
descompunea pe retina sa, înaltă, mlădie, dominatoare"). La rândul ei, cunoscându-l prea bine, știind prin urmare că "mai ales nesiguranțele începutului îl legănau într-o lume de irealitate, în care își găsea o adevărată satisfacție erotică", femeia se arată meșteră și în arta de a-i întreține interesul erotic, de vreme ce îmbracă "rochia de tul albastru, cu brațele goale până la cot", pe care o purtase la prima lor întâlnire. Veronica e bucuroasă că-l vede din nou și îl mușcă (ca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să mai iasă, chiar dacă avea spectacol). Dar nu despre iresponsabilitate vreau să vorbesc acum, ci despre o secvență amuzantă petrecută în autocar, în timpul unei deplasări. Mai tînărul comedian Valentin, ironic, îl tot gratula pe Zeno, mirîndu-se de geniul său actoricesc: Meștere, învață-mă și pe mine secretul meșterelii dumitale! Vreau și eu s-ajung geniu! Cum procedez? Flatat, Zeno-i răspunde, pontifical: Muncă... muncă... și iar muncă, tinere! Din fundul mașinii însă, un mucalit completează: Ei, și 1% talent!... Vancea candidat la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II, 44). (S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu: 2011, II, 46). Fig. II Familia lexicală a cuvântului înalt. Prezența în proza antumă Subscriem raportului antitetic pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
țării. Vom observa că, În general, ceremonialul este identic, cu mici diferențe, În toate zonele țării. Un exemplu Îl avem din zona Maramureșului, unde perioada dintre Paște și Înălțare este considerată cea mai propice culesului mătrăgunei. Femeile și vrăjitoarele („babele meștere” pornesc În zori spre pădure, Înainte de a fi văzute de cineva. „Meșteroaiele” au grijă să ia cu ele mâncare, ouă binecuvântate, plăcinte, sarmale, țuică. Sosind În pădure, merg direct la planta, căutată de mai Înainte, o dezgroapă cu atenție și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
le admirară brațele vînjoase, simțindu-se cuprinși de o venerație aproape religioasă în fața pămîntului atoateroditor" (G. Flaubert, p. 26). "Marea se vedea pe o distanță de o milă împrejurul vasului. Ce priveliște! Cine ar putea să o descrie? Ce mînă meșteră ar fi putut să o prindă pe o pînză [...]" (J. Verne, p. 104). "Ce priveliști de nedescris și ce bogăție de peisaje și de poziții pitorești la temelia stîncilor și insulițelor vulcanice de lîngă coasta libiană!". (J. Verne, p. 223
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
atîta cît îi este dat colindei să relateze, a cîmpului devenit inaccesibil, fără ritualurile și muncile de trebuință. Încercarea de a-l îmbuna/„trezi” pe gospodar se repetă, tot într-o ordine instituționalizată. În final, rîndunelele, „curve rele”, adică bune meștere ale ceremonialului, duc lucrarea la bun sfîrșit. Mioara, din celălalt colind, „sare-n vînt, sare-n pămînt” și-l sfătuiește pe Dumnezeu să nu blesteme, ci să-și procure vestmîntul cu soare și lună, adică să reintre în normalitate. Rîndunelele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
înțeleagă că pe ei moartea i-a înălțat, nu i-a doborât! Rămăsese meșterul pe gânduri, se tot uita după vodă și fața lui era așa de bucuroasă încât m-am apropiat de el și l-am întrebat: „Ce-i meștere, ce s-a întâmplat?“ „Doamne, cuvioase, ce fericire, abia acum am înțeles de ce-mi cere canonul să-l fac pe Sfântul Ioan Prediteci, semeț, râzând, ducându-și într-o tipsie capul în mâini, așa a spus vodă, moartea i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
traci. Orfeu vrând să răzbune moartea Euridicei, este omorât de regii traci instigați de Agloanice. Bacantele aveau puteri nebănuite, îmblânzind pantere și lei, dar umbreau matriarhatul cu sadismul lor feroce. Conduse de marea preoteasă Agloanice, erau însetate de sânge fiind meștere în magia neagră. Atunci valea Hecate, fluviul și pădurile vibrau ca o liră. Cerul era luminat de raze albastre. Bacantele, vrăjitoarele ternarei Hecate, cu lumea lor magică deliră. MARTIRUL La Kogainon, pe munte pădurea de stejari seculari, se clatină și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sfârtecat de o schijă de obuz, îndrăgise tăcerea. În acel răstimp gândurile lui s-au obișnuit a se rândui frumos, fără pripiri năvalnice și mai ales fără dureri. De altfel, la început mintea i-a fost senină, parcă o mână meșteră nevăzută i-ar fi șters din creieri toate amintirile. Când și-a venit în fire întîia oară, la ambulanța diviziei, a văzut pe doctorul Meyer și pe Petre. Nu i-a recunoscut, dar a avut o bucurie atât de violentă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
danii, dar împresurări ale moșiilor din partea vecinilor au fost cu nemiluita. Spune-mi, dragule, dacă mănăstirea Socolei avea și vii. Și încă cum! Crezi că întâmplător se pomenește despre vii aflate pe Dealul Călugărițelor? Rugătoarele de la această mănăstire erau chiar meștere în a cultiva vița de vie. Multe din viile Socolei erau ale unor proprietari care plăteau embatic pentru aceasta și dădeau „a dzecea” din vin și alte produse obținute. Hai s-o începem cu cele spuse la 7 mai 1666
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cumplită. Dincolo de maidan era piața orașului. Când intrară în piață, străinul se opri uimit. Se uită la șirurile de oameni aproape goi care ședeau cu picioarele strânse sub ei în fața câte unei grămezi de marfa, și strigau din răsputeri: - Uite, meștere, pâine bună! - Pește bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
intrară în piață, străinul se opri uimit. Se uită la șirurile de oameni aproape goi care ședeau cu picioarele strânse sub ei în fața câte unei grămezi de marfa, și strigau din răsputeri: - Uite, meștere, pâine bună! - Pește bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de curmale dulci și ulcioarele cu vin, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
c-o ață de gât o vreme, până se va vindeca încheietura. Dar, o sfătui nașul pe mamă, poate ar fi mai bine să mergem la Piasa. Femeia se lovi ușor cu palma peste frunte. Cum de uitase, crâșmărița era meșteră la oase, tot satul o știa, iar ea întristată de durerea băiatului, își pierduse capul. Ajunseră toți trei la crâșma evreicii. Acolo, lume multă, fiindcă după încă o zi grea de muncă, pentru o jumătate de oră, poate chiar pentru
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
adresează meșterul celui mai tânăr, poate fi așa cam de vârsta mea, ia dă tu fuga până la bar și ne adu niște bere rece, meșterul se scotocește prin buzunarele pantalonilor mânjiți cu var și-i întinde acestuia banii mototoliți, Câte, meștere? Patru! și se uită la mine întrebător, Mulțumesc, eu nu rămân, trebuie să ajung acasă! Atunci trei! 5 august, pornesc singur pe drumul mănăstirii, nu m-au putut opri nici rugămințile mamei, nici uimirea amenințătoare a tatei, Corina m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de două săptămâni au terminat biserica din satul D. și s-au îndreptat spre mănăstire, din câte înțeleg tocmeala dintre ei și părintele Ioan e făcută încă din primăvară, Ar fi o mică problemă, părinte Ioan! vorbește meșterul Luca, Spune, meștere! Cu suma pe care am stabilit-o în primăvară pe metrul de pictură, ne-am tocmit la douăzeci de mii metrul, Așa este, întărește părintele Ioan, Dar vezi, părinte, între timp prețurile s-au mai scumpit, nici vopselele nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pictură pe zi, când e peretele cu figuri, cu compoziție, douăzeci de mii, astăzi nici un simplu zidar nu-ți mai vine la lucru cu douăzeci de mii pe zi, îți cer deja treizeci de mii, așa-s vremurile! Așa e, meștere, nu zic că nu-i așa, sigur nici noi nu suntem prea bogați, trăim din mila credincioșilor și din puținul pe care ni-l dă episcopia, dar ne-om strădui să vă mulțumim, să nu rămâneți în pagubă, vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deschise, stă mult proptit acolo de ușă, dau să mă ridic și eu și încerc să mă strecor pe ușă pe lângă silueta meșterului, Cum ziceai că te cheamă, băiete? mă oprește el, Theo! Câți ani ai, Theo? Douăzeci și trei, meștere! Ei bine, Theo de douăzeci și trei de ani, luni începem zugrăveala! Nu-i o treabă ușoară, băiete! E treabă de bărbat, nu de muiere! Fii pregătit! Bine, meștere! Ești călugăr sau novice? Nu! Sunt student! Student?! se miră meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă oprește el, Theo! Câți ani ai, Theo? Douăzeci și trei, meștere! Ei bine, Theo de douăzeci și trei de ani, luni începem zugrăveala! Nu-i o treabă ușoară, băiete! E treabă de bărbat, nu de muiere! Fii pregătit! Bine, meștere! Ești călugăr sau novice? Nu! Sunt student! Student?! se miră meșterul Luca prin întuneric, întorcându-și în prispă capul la mine, Unde? La Arte Plastice! La pictură?! tot mai uimit meșterul, Auzi, Janos, tânărul nostru are pregătire, Și vă învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
are pregătire, Și vă învață cineva acoloc cum se pictează fresca, cum se pictează o biserică, v-a spus cineva la școală cum se prepară varul, ce vopsele se folosesc, cum se pun culorile, unde vine Răstignirea, unde Învierea? Nu, meștere! răspund eu cu umilință, nu ne învață nimeni aceste lucruri, dar eu aș vrea să știu! Eu n-am făcut decât școala de meserii, vorbește cu ochii spre cerul înstelat meșterul, așa era pe atunci, dar tot ce știu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era pe atunci, dar tot ce știu din meseria asta am învățat în cei patru ani cât a stat la noi în sat meșterul Vasile din Fălticeni, de la el am prins meșteșugul, așa se învață pictura, nu din cărți! Știu, meștere, de aceea am venit aici! Bine, tinere, du-te și te odihnește acum și fii pregătit sufletește, dar și trupește, nu-i treabă ușoară fresca! Noapte bună! Noapte bună! și ies în cerul plin de stele din curtea mănăstirii, nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
taină a meșteșugului, în cartea asta, și-o ridică spre mine, apar mult mai multe scene decât pot fi pictate într-o biserică obișnuită, ar fi bine să te uiți și tu prin ea, nu ți-ar strica deloc, Mulțumesc, meștere! Eu o am de la meșterul Vasile, când a simțit că i se apropie ceasul m-a chemat la el, aveam șaptesprezece ani, m-am înfățișat înaintea lui și mi-a dăruit cartea asta și toate cartoanele lui, abia dacă știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i ortodox, e catolic! Știe într-adevăr meserie, mi-ar plăcea însă să găsesc un tânăr, așa ca tine, pe care să-l învăț, să-l îndemn, să-i dau tot ce știu! Eu zâmbesc, Poate n-ai căutat îndeajuns, meștere! Eu nu sunt cel pe care-l cauți! și parcă nu eu am formulat aceste cuvinte, ci altcineva, celălalt, Eu nu voi putea picta niciodată după cartoane și canoane! vorbește cineva dinlăuntrul meu cu multă trufie, E rândul meșterului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]