168 matches
-
doua mână, dar un ins cu relații În „sfânta-sfintelor” lumii literare, o lume, o știam, arogantă, Închisă, dominată de legi și cutume care ar face să i se ridice părul În cap unui naiv apărător al „drepturilor și demnității” omului. Medievalitatea, o spun Încă o dată, Renașterea, hălăduiesc În tot ce au aceste două uriașe segmente ale evoluției istorice europene mai detestabil, dar și mai eficace, din punctul de vedere extrem de „ciudat”, de paradoxal, de „reacționar”, al unui ins contemporan, În ce privește unul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
distinsei emigrații literare din Franța”. Demisia mea și protestul meu față de Începutul grotesc al dictaturii ceaușiste, care avea să ducă România, spre deosebire de țările de la nord, care aplicau același sistem, Într-o ruină și o disperare unice, afundându-ne Într-o medievalitate morală și umană de nedescris, nu au contat În nici un fel, ca și faptul că m-am Întors În țară, riscând enorm. „Păcatul” meu era acela de a fi acceptat, Într-o perioadă de semi-liberalism industrial și cultural, să conduc
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară nu ar fi fost cu adevărat catastrofică, disperată, cum nu mai fusese cu adevărat de secole, din târzia medievalitate probabil, și cum, sperăm, nu se va mai repeta În curând! Dar uriașul ecou pe care-l dădea vocea liberă a Europei Libere În conștiința a milioane de Români, buimăciți literalmente de năpasta unui dictator care nu semăna cu nimeni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dictatura ceaușistă, ca și Întreaga, zdrobitoarea dictatură comunistă nu ca pe un sfârșit de lume sau ca pe o stigmatizare definitivă a „lașității românești”, a incapacității noastre de revoltă, ci ca pe una dintre acele dictaturi nefaste, fără sfârșit, din medievalitatea noastră, brutală - cum a fost stalinismul dejist! - sau perversă, otrăvită cu false idealuri și vicleană - cum a fost ceaușismul! (De curând, invitat fiind la cenaclul dlui Manolescu, Prometheus, am Încercat, din câteva trăsături, să fac aceeași, nu „relativizare” a dictaturii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
soaței sale - căreia, printr-o ciudată slăbiciune sau neîncredere tipică și bolnăvicioasă ca a oricărui dictator În faza finală, i-a acordat, mai ales după ’71, puteri enorme În stat - un sfârșit ce, Încă o dată, ne duce cu gândul la medievalitatea târzie și la felul abrupt și rușinos În care au sfârșit unii boieri sau chiar domni!... Și repetăm: marile ruine fizice și morale pe care le moștenim de dinainte de ’89 și care ne Îngreunează ieșirea, În sfârșit, din „criză”, nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din vremea năvălirilor cu adevărat barbare, ale avarilor, hunilor etc., Înainte de slavi! Pe când, cea „de-a doua dictatură”, a lui Ceaușescu, se apropie mai mult, după opinia mea, de una dintre acele, vai, numeroase domnii române, dar și greco-turcești, din medievalitatea noastră târzie, cu o putere discreționară a Domnului care, din „venetic” vrea să-și afirme apartenența și chiar descendența din vârfurile legendar-istorice, dar, animat de un hybris plantat pe o bază culturală și ereditară primitivă, izbutește a „crea monștri”: atât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că e vorba, În cazul crizei politice grave pe care o traversam, de o evidență a „nepregătirii” noastre civice și politice În fața unui „domnitor” Încă o dată extrem de abil, de apt de relații faraminoase externe - ca și unul dintre cei ai medievalității noastre târzii. Spre deosebire de Unguri sau de nobilii Polonezi, noi nu am avut, În secole, reflexul de a ne forma structuri capabile de a se opune Domnului autohton sau venit de-aiurea. Cu unele mișcări fără o reală finalitate - un Horea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
peregrinări, școală a spiritelor la marile universități și cetăți ale Vestului, cele care au avut norocul istoric de a trăi o feudalitate structurată și de a crea acel uriaș val al omenirii care s-a numit Renaștere, ieșirea din pâclele medievalității, dar și descoperirea miraculoasă a antichității; În fapt, o reîntregire, o unificare a efortului creator și spiritual al continentului pe Întinderea a două milenii. O unificare a Europei, mai ales cea vestică, chiar și sub elanul „nou, revoluționar” al ideii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
episod dramatic și grotesc al „meditației transcendentale”, În care au fost prinși și intelectuali subțiri ca Sorescu sau Pleșu!, ca un semn al „subțirimii” sau „noutății” stratului civilizatoriu sau cultural În țările române; de unde, iutea recădere În practicile primitive ale medievalității târzii sau nu. Nimic mai fals: nu numai că Germania, unul dintre focarele cele mai Înalte ale suprastructurii europene, la Începutul anilor ’30 a fost târâtă În același „proces”, extrem de complex și care nu poate fi expediat doar la formula
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
asemenea, Louis Halphen, Les Barbares. Des grandes invasions aux conquêtes turques du XIe siècle, 3eme édition, Paris, 1936, passim). 7 O prejudecată tenace, a cărei origine rămîne obscură, dar care se reflectă de mai multe decenii în periodizările convenționale ale medievalității, prezente în toate manualele școlare și universitare, atașează anului 476 dubla (dacă nu chiar tripla) semnificație de moment al căderii Imperiului Roman de Apus, de sfîrșit al Antichității și de început al Evulu Mediu. Or, după cum au demonstrat multe din
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu. Iași: Junimea, 2000, 216 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * SOROHAN, Elvira; PRICOP, Constantin; STANCU, Valeriu P. Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * PETRESCU, Ioana Em. Mihai Eminescu poet tragic. Ediția a 2-a. Iași: Junimea, 2001, 194 p. (Eminesciana. Serie nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lumii? Mijlocul cel mai firesc nu putea fi decât corpul ființei umane, creatura perfectă Între toate, deoarece fusese „construită” de divinitate prin esențializarea, concentrarea și armonizarea tuturor atributelor lumii. Trupul era imaginea cea mai concentrată și, totodată, complexă pe care medievalitatea o putea, În mod rezonabil, găsi - fiindcă se afla, așa-zicând, la Îndemână - pentru a exprima ideea de totalitate coerentă. Într-o cultură, ca aceea medievală, În care aspirația spre concretețe - vizuală, tactilă, olfactivă - reprezenta o necesitate constantă a gândirii
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
1916; Psaltirea Scheiană, ed. I. Bianu, București: Carol Göbl, 1889. Sind.1703 Sindipa. Ed. M. Georgescu, București: Minerva, 1996 (Cele mai vechi cărți populare în literatura română, 1), 249-315. SVI.~1670 Varlaam și Ioasaf. Ed.: M. Stanciu Istrate, Reflexe ale medievalității europene în cultura română veche: Varlaam și Ioasaf în cea mai veche versiune a traducerii lui Udriște Năsturel, București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2013, 82-325. ȘT.1644 Șeapte taine a besearecii, Iași, 1644. Ed. I. Mazilu, Iași: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în numele căreia vorbeau. Cu o burghezie aflată în formare și cu partide politice nestructurate până în deceniile opt-nouă, dinamismul manifestat de un grup de lideri, formați intelectual și politic în spațiul occidental, nu avea să fie suficient pentru ștergerea tuturor "elementelor" specifice medievalității. O parte importantă a acestora avea să fie evidentă din modul în care se raportau la alteritate, nu doar clasa politică, ci și aceia care resimțeau în mod direct contactul cu "străinul". După instabilitatea politică din primul an al noului
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
cetățeni, însuflețiți de curajul, cumpătarea și eroismul lor pe lângă faptul că imprimă leninismului romantic o amprentă ideologică distinctă, ar fi în atras din nou oprobiul lui Marx, care a scris și militat toată viața împotriva unor astfel de recrudescențe ale medievalității, oriunde s-ar fi manifestat ele. Dacă filosoful german se prezenta destul de des ca nefiind "marxist", cu predilecție atunci când teoriile sale erau prost sau doar pe jumătate interpretate, nu putem decât să ne imaginăm cum ar fi reacționat la revendicarea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în numele căreia vorbeau. Cu o burghezie aflată în formare și cu partide politice nestructurate până în deceniile opt-nouă, dinamismul manifestat de un grup de lideri, formați intelectual și politic în spațiul occidental, nu avea să fie suficient pentru ștergerea tuturor "elementelor" specifice medievalității. O parte importantă a acestora avea să fie evidentă din modul în care se raportau la alteritate, nu doar clasa politică, ci și aceia care resimțeau în mod direct contactul cu "străinul". După instabilitatea politică din primul an al noului
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
existenței și idealurile omenești mărginite și destinele umane nu s-a putut efirma în mod serios. Existența li se înfățișa ca un întreg închis, ce se lăsa conceput ca un adăpost pentru toate cîte le puteau configura instinctul și gîndirea. Medievalitatea a păstrat această imagine limitată a lumii. Ideile grecești au foat folosite într-un mod mai mult sau mai putin forțat la dezvoltarea intelectuală a dogmelor. Iar după ce via așteptare extatică, din epoca creștinismului primitiv, a făcut loc unor gînduri
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu însă și ca pe un exponent integral al marelui humor. Spre deosebire de H. Höffding, socotesc că între personajul platonician Socrate și maieutica ironiilor sale, pe de o parte, și marele humor (care a apărut cu adevărat abia odată cu Chaucer, în medievalitatea europeană), pe de alta, există o diferență importantă: ea constă în caracterul evident didactic al celor dintîi, în inteția lor subliniată de a inocula ascultătorilor un anumit comportament în căutarea adevărului și dispariția acestui gen de "pedagogie" în humorul timpurilor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acum rolul acestui tip de roman? Din câte am observat în ultimul timp, romanul cu tentă istorică de azi (și nu mă refer numai la cel românescă și-a deplasat substanțial atenția spre zonele mai puțin lămurite ale antichității și medievalității, spre misterele biblice, ale ezoterismului, alchimiei, templierilor etc., în format de policier. E o modă și asta care, precum la noi moda romanului „obsedantului deceniu“, va trece. Cu siguranță. O sută de ani de zile la Porțile Orientului a apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
ale credinței exterioare au expulzat principiul major al libertății interioare, "cu care fusese înfrățit în comunitatea originară de iubire, în autoritatea liber consimțită". Acest principiu care s-a constituit ulterior autonom și antagonic, ca spirit de protest, de eliberare, marchează medievalitatea germană. De aceea, luteranismul semnifică "precipitatul ultim, închegarea lui doctrinară pe tărâmul religios la sfârșitul Evului Mediu". Mircea Vulcănescu remarcă cu profundă îndreptățire faptul că spiritul luteran îl precede pe Luther, el regăsindu-se la frățiile libere ale Sfântului Duh
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de aici și să nu mai fie trimise prin comisari aparte, iar capuchehaiele lor să răspundă de îndeplinirea acelei chestiuni” (art. 15). Prin poziția și statutul lor, țările române prezentau o importanță particulară pentru diplomația otomană, care rămăsese încremenită în medievalitate și sub aspectul instituțiilor, și sub acela al mijloacelor de acțiune. Lipsa reprezentanțelor permanente turcești în capitalele altor state împiedica strângerea de informații și, deci, posibilitatea unei reacții prompte în fața evenimentelor. Anacronismul era subliniat și de faptul că Legea musulmană
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
traversat câteva decenii În umbra și În lumina puternică a puterii În perioada românească postbelică, când Întreaga noastră comunitate a fost supusă unui „experiment” politic, social și uman, nemaivăzut prin părțile noastre, comparabil poate doar cu secolele tulburi ale Începutului medievalității și ale năvălirilor hunilor, avarilor și ale acelor nații (sau rase!Ă care ne-au distrus așezările și deprinderile pe care ni le-au lăsat cele nici două secole de stăpânire și organizare romană: o excelentă urbanistică, simț și disciplină
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a trăi, În plus, o experiență unică, pe care o Împărtășește apoi cu grupuri tot mai largi - nașterea unui dictator, instalarea sa În puterea absolută, care În final ajunge un spectacol grotesc și tragic, apropiindu-se, cum o spuneam, de medievalitatea românească târzie, când „Domnul” posedat de o ambiție nemăsurată este tot mai mult izolat de realitate, de propria sa camarilă, care, apoi, cu ezitări penibile și așteptând Încă o dată un semnal din afară, Îl ucide! Iliescu iese victorios din „subteranele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
continuă; sau jocurile continue, nu rareori crude, cum sunt jocurile copiilor, care uneori, „imitând” existența, o Întrec! Sau „cel mare”, cel venit târziu la „masa lor”, Dionysos, care se pare ne-a Împânzit și Îmbibat puternic modernitatea - după ce a supus medievalitatea de sute de ani, părând a lupta, În efigie măcar, cu imaginea unui zeu născut și mai târziu, Christul, culcat atrăgător pe cruce, răsturnând valorile Înainte de anti-christul numit Nietzsche. Da, alături de Eros - ce mie mi s-a impus În vreo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
coercițiune mai ales, administrative și politice, care „descopereau” o nouă putere: cea a haitei, care, organizată pe interese imediate și substanțiale, implicit traficul de influență, a luat pur și simplu În stăpânire „țara”, reînviind, ca’ntr-un coșmar istoric, forme ale medievalității tîrzii românești, când puterea se exersa de către un grup sau de câteva grupuri În jurul domnitorului și când erau date la o parte ultimele aparențe ale dreptului și ale persoanei, de data aceasta cu o „valoare” nouă ce trebuia să justifice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]