168 matches
-
Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana 61) Seria III * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu. Iași: Junimea, 2000, 216 p. (Eminesciana a/62) * SOROHAN, Elvira; PRICOP, Constantin; STANCU, Valeriu P. Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana b/63) * PETRESCU, Ioana Em. Mihai Eminescu poet tragic. Ediția a 2-a. Iași: Junimea, 2001, 194 p. (Eminesciana 64) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001, 285 p. (Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila revelație a finitudinii ființei. Orice simulare eroică se întoarce, de altfel, în acțiune de semn contrar: toga imperială îi apare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre sentiment și datorie, între dorința de răzbunare a bătrânului Căliman împotriva lui Petru Rareș și ajutorul dat de oștean în luptă. O reușită tipologică este Malaspina, intrigantul de speță romantică. Turnul Butului (1863) este o dramă hibridă, ce amestecă medievalități (lupta lui But la Marienburg, dispute cavalerești) și „tradiții poporane”, departe însă de valoarea artistică a baladei. Scenetele comice ocazionale, Înturnarea plăieșului din Anglia (1851), ce absoarbe textul idilei Piatra Teiului (în care jucase și Matei Millo), și Țiganii (1856
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
prezintă o secvență de evenimente: . Lewis arată că metoda lui Pacht, fondată pe achiziția unor obiceiuri nefamiliare de a privi, face din arta medievală, în care apar cu preponderență miracole, un demers prin care se creează o lume picturală proprie medievalității, cu o logică vizuală proprie. Ea consideră că Pacht explorează anomalii ale unității narative vizuale pe care le numește uneori vizualități expresive, alteori dialoguri lipsite de sonoritate care contrazic evidența simbolică și care sunt generate de privirea atentă și exploratorie
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumazii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mâinile ca aripile, degetele ca razele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și vârtutea colunului are." TRADUCERI, APOCRIFE, MEDIEVALITĂȚI ÎNTÎRZIATE, CĂRȚI DE COLPORTAJ O sumedenie de traduceri au circulat încă din a doua jumătate a veacului XVI, dar mai ales în secolele XVII și XVIII, întîi din slavonă apoi din prototipi elini și neogreci. Ele au un aspect foarte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la demografie, dar și la etnic, economic și social. În același registru al meritelor generale poate fi încadrată și încercarea de a stabili o tipologie, credibilă, a orașului în Moldova modernă, plecând de la procesul de formare urbană, care merge din medievalitatea românească. Astfel, autorul identifică orașul industrial, al cărui prototip este Bacăul, orașul episcopal, Romanul, orașul grădină și orașul culturii, îngemănare care marchează Botoșaniul, orașul comercial, Piatra Neamț. Ca și Galații, Iașii exced această clasificare, fiind mai curând un Oraș-Soare, o sinteză
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cetățeni, însuflețiți de curajul, cumpătarea și eroismul lor pe lângă faptul că imprimă leninismului romantic o amprentă ideologică distinctă, ar fi în atras din nou oprobiul lui Marx, care a scris și militat toată viața împotriva unor astfel de recrudescențe ale medievalității, oriunde s-ar fi manifestat ele. Dacă filosoful german se prezenta destul de des ca nefiind "marxist", cu predilecție atunci când teoriile sale erau prost sau doar pe jumătate interpretate, nu putem decât să ne imaginăm cum ar fi reacționat la revendicarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Dan-Horia Mazilu Cuprins Prezentare. Drumul din oglindă / 7 Speculum. Teorii moderne ale imaginarului (câteva repere) / 21 Speculum speculorum. Elemente pentru o nouă lectură a imaginarului / 77 Speculum mundi. Imaginarul medieval în scrierile din Țările Române / 99 Camera oglinzilor. Ieșirea din medievalitate și paradoxurile imaginarului / 187 Addenda. Speculum memoriæ / 201 Bibliografie / 215 Resumé / 231 Abstract / 233 Prezentare Drumul din oglindă Cuprinsul acestei cărți, pe care cititorul tocmai l-a văzut, divulgă el însuși un loc comun al ei, semnalat din titlurile capitolelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
divine). Pentru înțelegerea imaginarului medieval, obiectul cercetării de față, ne vom opri atât asupra unor aspecte de ordin teoretic (abordări cunoscute, dar și o interpretare pe care o propun plecând de la ele), cât și asupra unor analize punctuale dedicate fenomenului medievalității românești (o vom numi convențional astfel, pentru că referințele - prin exemplele selectate − sunt reprezentate de mentalități, comportamente colective, ceremonialul puterii și creații culturale din Țările Române, din secolele XIV-XVIII). Ce semnificație are însă cuvântul speculum din titulatura capitolelor acestui volum? Din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
punct de plecare cu care mențin "dialogul" deschis într-un capitol dedicat în special lor. Imaginarul medieval nu se bucură de numeroase abordări teoretice, de aceea celor existente - și ele aduse laolaltă dintr-un câmp mai larg al problematicilor specifice medievalității - li se adaugă în acest peisaj al ideilor câteva referitoare la fenomenul în sine, nu la o perioadă anume. Speculum mundi desemnează aici oglindirea lumii medievale în texte ale perioadei respective - deși studiul se putea extinde și către imagini vizuale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a lor, impune și caracteristicile imaginarului colectiv, ce nu poate fi redus doar la creațiile fanteziste (ludice) sau la cele politice, ci, dimpotrivă, se dovedește cuprinzător pentru amândouă, ca și pentru formele de reprezentare a sacrului. Ca speculum mundi pentru medievalitatea românească, textul, imaginea, obiectul cultural și proiecția organizării lumii reflectă temele proeminente ale imaginarului colectiv. Conținutul lor − teme, motive, structurile simbolice, de la bestiarele animaliere la traseele și la ritualurile puterii - se constituie în relație cu pivotul central al imaginarului: imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de departe precum am crede. Îi dăm dreptate astfel lui Gilbert Durand, care identifică în structurile antropologice ale imaginarului locuri comune fără vârstă, așa cum le găsim prezente și în mărturiile medievale. Să fi rămas fundamentele gândirii colective neschimbate? Ieșirea din medievalitate este mai spectaculoasă în occident, în "scenografie" și în formele discursive, deși imaginarul își păstrează în mare parte vechile structuri. Istoria lui devine mai dinamică pe măsură ce se apropie de pragul modernității, prin Renașterea italiană, protestantism și Contra-Reformă. Mișcări opuse ca
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
-i pe P.E. Schramm 5 și pe Kantorowicz 6 − o vede și el ca pe o posibilă cheie de lectură pentru înțelegerea mai exactă a societății medievale. Este adevărat că cel de-al doilea autor german a exploatat în interpretarea medievalității două aspecte esențiale, care convin (măcar parțial) noii viziuni a lui Le Goff: relația dintre realitatea socio-economică și mentalitate, precum și rolul major al limbajului credinței (Boureau, "Introduzione". Kantorowicz XX). Exemplul istoricului german conduce la reluarea unui alt nume celebru, francez
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la manifestări de tipul diferențelor specifice în cadrul genului proxim. În cazul acesta, principiul care organizează sistemul imaginarului poate fi influențat de raporturile cu relevanță imagologică, de condițiile specifice de viață sau de cele teritoriale și politice. Spre exemplu, nu toate medievalitățile ortodoxe înfruntă aceiași dușmani sau nu suportă aceleași presiuni prozelite, tot așa cum nu au același tipar mitic al întemeierii sau nu preiau în același grad modelul bizantin etc. Cum perioada medievală este prin excelență una a afirmării masculine, putem adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sistem discursiv prin care comunitatea își proiectează în oglinda timpului identitatea completă și imaginea despre sine, așa cum ea dorește și poate să le construiască. Imaginarul ca formă de narare a istoriei Dacă prima dimensiune a câmpului social care influențează imaginarul medievalității este puterea, a doua e dată de istorie și de transpunerea ei narativă în opera istoriografică. Scrierile despre trecutul comunității ne interesează aici ca principal obiect de analiză, în calitatea lor de reflex al unei conștiințe colective sau individuale, preocupate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
perioadă - practic, până la apariția ideilor iluministe-, vestul recurge la o altă imagine a ei, "laicizată" treptat, până când va descoperi, prin demers propriu, conceptele de cetățenie și de ordine socială. Începutul secolului XIV este considerat în occident ca fiind pragul dintre medievalitate și lumea premodernă. Orientul ortodox mai trăiește - dacă este să ne raportăm în principal la imaginarul său colectiv - încă patru secole sub semnul aceleiași "ordini" medievale. O dovedesc lucrările de analiză a gîndirii politice manifeste în decizii și fapte, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nivel, stabilit tot convențional, este și cel mai simplu organizat, fiind al unităților de bază, imaginea, simbolul și semnul (pentru care se impun câteva precizări în plus față de definițiile comune, ca apoi să fie mai ușor adaptate la analiza fenomenului medievalității). Imaginea se comportă, în perspectiva teoriei sistemice a imaginarului, precum o unitate minimală și funcțională; în general, pe baza unei scheme de reprezentare, care transportă o informație pentru a fi memorată dinspre lumea sensibilă sau lumea inteligibilă înspre mentalul colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tendința de ... a-i continua și imita, pe plan local [pe împărații bizantini, n.n.], faptul constituie doar "o afiliere simbolică la Bizanț", conciliind un simț deosebit de viu al tradiției cu o atenție mereu trează față de conjunctura politică. (Pippidi 21) Imaginarul medievalității noastre târzii este configurat în descendența imaginarului bizantin, model pentru arealul ortodox medieval și după 1453, dar adaptat la realitățile colective locale și la bagajul cultural al comunităților românești (perspectiva cercetării de față). În ce privește decupajul temporal specific imaginarului medieval românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a fenomenului, altminteri dificil de creditat, din cauza numărului redus de scrieri specializate (de teorie politică). Printre conceptele politice românești, autorul introduce temele principale și sub-secvențe ale lor (enumerarea este utilă, pentru că dezvăluie sistematic și obiectiv relevanta "listă" de argumente ale medievalității noastre): "Sensul istoriei românești" − decăderea civilizației, explicațiile teoretice, cauzele decăderii, poziția geografică, elemente alogene neintegrabile, conștiința decăderii politice și economice; valoarea istorică, domnii militari, diplomații și cărturarii, critica severă a condițiilor de existență; "Renașterea și sentimentul european; modelele modernizării" − misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
suveranitatea națională, colaborarea și confederația balcanică; "Conștiința națională" − probleme teoretice, conștiința etnică și problema unității de origine, panromânismul, colaborarea politică intra-românească, patrie-patriotism. În literatura științifică de specialitate există încă o direcție, aproape deloc integrată de umaniști în analiza fenomenului medievalității: studiile de drept. Datorăm lui Valentin Al. Georgescu o excelentă analiză, minuțioasă și competentă, asupra relației dintre instituțiile românești, dreptul local și cel bizantin, tocmai pentru a ne situa statul medieval, din multiple puncte de vedere, față de clamatul lui punct
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la care mă refer, secolele XIV-XVIII, a fost dominată - cu terminologia lui Zumthor - de oralitatea mixtă (oralitatea coexistă cu scrierea, influența acesteia fiind mai curând minoră). Cultura europeană în ansamblu a traversat această situație în secolele XI-XV - se consideră că medievalitatea s-a încheiat în spațiul francez în secolul XV (Martin I-II), nu în secolul XIII, precum în orașele-state italiene -, dar rolul raportului scriere-oralitate în transmiterea patrimonială a variat destul de mult, în funcție de dezvoltarea formelor de învățământ și de educație, de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scenariu" care el însuși combină planul realității cu pura fantezie. Pentru Țările Române, imaginarul pare să fi jucat prin forța lucrurilor un rol mai important decât în culturile cu o tradiție a scrierilor bogată, dat fiind acest aspect determinant pentru medievalitatea locală: persistența oralității, în folclor, dar și în cultura elitelor boierești și domnești, ca și în cea monahală (excluzând aici puținele performanțe livrești reale, fie ale unor domni cărturari sau nobili cultivați, fie ale unor importanți ierarhi ai bisericii). Cauzele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de mitul conducătorului, cu multiplele sale ipostaze istorice și spirituale. Imaginea monarhului absolut este, precum în imaginarul de sorginte bizantină, un pivot al mentalităților locale, fiind reprezentată mai ales în cultura populară, dar și în diferite tipuri de scrieri culte. Medievalitatea rămâne prinsă, privită a posteriori, în jocul antitezelor și al paradoxurilor (așa cum am discutat anterior), indiferent de punctul de vedere din care este abordată. Foarte importantă și determinantă pentru alte structuri ale imaginarului medieval este relația dintre sacru și profan
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și vrăjitoarea sau descântătoarea; fiul, ca moștenitor care ia în stăpânire castelul sau casa, dar și slujitorul care trădează sau fură), fie în cel ritualic, sacralizat. Unitatea narativă funcțională poate fi considerat mitul, foarte activ în structurile de mentalitate ale medievalității românești, prins într-un "reglaj" continuu între trecut, realitate și imaginar, dar și între acesta și mozaicul istoric (când se blochează timpul și narațiunea, precum în miturile întemeierii, el se desfășoară ab origine). Acest proces al proiecțiilor continue illo tempore
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
central, strămoșul. Ce Sțitia coprinde loc mult, nu numai al nostru, ce închide și Ardealul și Țara Muntenească și câmpii preste Nistru, de coprinde o parte mare și din Țara Leșească... (Ureche 8) Aceasta ar fi patria primordială din mitologia medievalității românești. O teratologie proiectată la început timid într-o lumină sacră, pentru că arhetipul nu are dimensiunile uriașe din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși, întâiul descălecător, Traian, prezent mai târziu la Miron Costin (precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]