950 matches
-
cu ea. Dar n-a fost așa. Capul ei îl întrezărești la o fereastră, lângă piața Kornhamn. VIGNETĂ Tocmai în felul acesta priveam eu nodul de pe capacul băncii din fața mea în acea primă zi de școală. Și așa, pătrunzător și meditativ, am privit nodurile din scândurile de pin, date la rindea și lustruite, vreme de șapte ani, cât a durat școala mea. în unele zile mai puteam și să-mi las privirea să se odihnească pe planșele unde uneori se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
minuni mari. Și dacă ai citi și mai mult și mai atent, ai înțelege că puterile lor au fost cu mult mai mari, dar din smerenie nu și le-au arătat... Bart își petrecu mâna prin păr cu un aer meditativ și încă sceptic: Ai citit tu despre minunile săvârșite de ei? Și dacă sunt povești?! Femeia îl săgetă cu privirea și îi replică: Dar tu?... Ai citit cărți legate de evenimentele istorice? Și dacă... sunt povești? Da, bineînțeles, uitasem cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de meschină: o slugă ("mizerabila de servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în refuzul, deghizat într-o deraiere a limbii, de-a-și mărturisi de la un
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
în două culori, umanul Prospero are o bluză de Pierrot, de Arlechin proaspăt cosmetizat. Arta actorului Alexandru Repan reintegrează muzicii și unei grații de ordin spiritual cuvintele recitativului său de artist cu experiență. Cuvintele lui au o grație înrudită cu meditativul sunet al oudu-lui la care cântă Essam Rafea, un arab, dar nu cu ochiul stins și nici cu graiul slab! Prin despărțirile și denudările piesei, prin minimalismul și esențializarea semelor cu care lucrează modern regizoarea Nona Ciobanu și își face
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Principate; și, mai ales, să devină campionul unei arte a politeții, al unei arte utile și celorlalți, nu doar autorului însuși. Dincolo de filozofia ei intrinsecă, poezia lui Alexandrescu descinde la început din Lamartine și din Heliade, traducătorul poetului francez. Poemele meditative ale ediției din 1838 (prima ediție ce cuprinde mai ales compuneri originale), apoi totalitatea meditațiilor compuse în jurul anului 1842 (celebrele Umbra lui Mircea, Mormintele, Trecutul etc.) sunt scrise în versul consacrat de Heliade, adică în alexandrin românesc. Sceneria, decorul, atmosfera
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Convorbirilor literare" este sporadică; la fel și a lui Lenau. Este însă mai presus de îndoială faptul că, în modelul literar european construit de junimiști, poezia germană ocupa un loc distinct, justificat de o îmbinare considerată acceptabilă a lirismului cu meditativul. Când vreunul dintre poeții Junimii nu respecta proporțiile, accentuând cel de al doilea element, colegii de societate interveneau drastic, așa cum a făcut Maiorescu în cazul lui Eminescu (,reflexiv mai peste marginile iertate"9), chiar și mai dur, cum a procedat
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
Bataille "paranoic", liniștind întrucîtva apele în privința bibliotecarului de la Carpentras. Și fiindcă filozof nu-l putem numi pe Bataille, căci ne-ar trebui prea multă poftă de umor absurd, nu ne rămîne decît să-l așezăm în rîndul literaților cu veleități meditative. Cel mult, dintr-un scrupul elementar de politețe postumă, îl putem încadra în rîndul suprarealiștilor, tagmă în care Bataille poate intra cu ușurință alături de atîția alți autori cu identitate culturală incertă. Oricum, fără Bataille, sanatoriului ideologic al Franței postbelice i-
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
face înveșmântat în haine tradiționale tuvine, atrage multă lume. Deoarece s-a răspândit vestea că acest scriitor și șaman face mult mai mult, decât o simplă lectură. Textele sale devin o celebrare, "afundând", parcă, autorul într-un gen de melopee meditativă. De altfel, una dintre aceste apariții publice o comentează, în jurnalul său (octombrie 2005), și Andrei Pleșu: ŤInterviu televizat cu un scriitor mongol de limbă germană (Galsan Tschinag). Se declară șaman - inițiat încă din copilărie de o bunică - și definește
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
țară și izolat de familie mai ales că personajul este construit într-o relație antagonică cu ginerele său, Sandu (Ion Sapdaru), intreprid, rapace, versatil și mai ales veridic. Cu bunicul este recuperat registrul Moromeților, personajul este introdus printr-o poză meditativă ieftină și artificială de carte poștală, rezemat în coada cazmalei precum ciobanul mioritic în ciomag. Reflecțiile sale cu privire la inefabilul gust al cepei de la țară reiau pe un nivel trivial tema autenticității și regăsirii originii dezrădăcinaților. Cu familia surorii Luizei regăsim
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
totul e să nu te oprești. Dacă te oprești, apare pericolul de a cădea pe gînduri, de a deveni reflexiv, caz în care problemele de conștiință sunt inevitabile. Iar noua paradigmă culturală nu rabdă problemele de conștiință, tribulațiile și frămîntările meditative, adică timpii morți, intervalele golite de acțiune, pe scurt viața în spirit. A fi reflexiv e condiția sigură a ratării. E ca și cum întreaga omenire începe să sufere de un sindrom de hiperactivitate ale cărui simptome sunt: neputința de a sta
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
a patra, filosofii. Din această ultimă categorie face parte Andrei Cornea. O natură lucidă și precumpănitor logică, ridicînd neantul la rangul unei teme speculative. Autorul are o logică de metronom intrat în regim de perpetuum mobile, nedînd semne de oboseală meditativă și împingînd analiza pînă la pliurile mici ale echivalențelor sinonimice. Un spirit rafinat arătînd coerență în urmărirea nuanțelor, aceasta e impresia pe care o face Andrei Cornea în acest volum. De fapt, e de mirare cum, pe un teren atît
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
filosofia devine o medicină a minții. De aceea, orice exercițiu spiritual urmărește fie detașarea de lume, fie lepădarea de patimi. Acesta e cazul stoicilor, al epicureicilor și al gînditorilor creștini: încercări bine intenționate de a stăpîni iraționalul vieții prin subtilități meditative. În al doilea rînd, tema e spinoasă fiindcă e un amănunt discutabil dacă viața poate fi trăită sub rigoarea unor reguli macre, pe care să le aplici in vivo cu acribia cu care dai rețete în cazul bolilor. A cădea
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
scene biblice importante: Învierea, înfățișarea iadului și a Cetei celor Drepți, scrie fundatiaarsenieboca.ro. Oricât te-ai strădui, din întregul picturii nu distingi nimic, în afara unor chipuri biblice, desenate pe cât de canonic, pe atât de aparte și de potrivit lirismului meditativ din arta părintelui. Peste 15.000 de pelerini sunt așteptați, joi, la Mănăstirea Prislop din județul Hunedoara, pentru a participa la manifestările religioase prilejuite de împlinirea a 24 de ani de la moartea părintelui Arsenie Boca.
Arsenie Boca, pictura care ar fi prezis marile evenimente ale secolului XX by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62961_a_64286]
-
filosofice ale cazului Creangă. Cine s-a obișnuit cu nimbul literar care îi înconjoară numele va resimți o decepție acută citindu-i proza. Filosofic vorbind, opera lui Creangă e de o netezime seacă și deplorabilă, trădînd nu doar lipsa apetenței meditative, dar o îngustime vădită a orizontului de gîndire. Creangă nu vede înalt și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai mult, îi repugnă abstracțiunile și atunci cînd încearcă să
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
în care își ținea rubrica celebrul pictor, iar în unele dintre ele recunoaștem schițele unor viitoare lucrări precum cele făcute la Balcic, dar și atmosfera degajată de personajele în tovărășia cărora își bea cafeaua. Sunt portrete de turci în ipostaze meditative, ironice, niciodată plictisite de ele însele, construite pe un duct al liniei ferme, pe o neîntreruptă continuitate în care se resimte amprenta Școlii de Artă din München. Sunt apoi câteva naturi moarte cu flori, din care izbucnește senzualitate vegetală cu
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
unuia dintre copiii familiei, fapt care provoacă anamneza celui mai mare dintre ei, o anamneză care are drept cadru arhitectura complicată a zgârie-norilor, a izolării la înălțimi amețitoare în structuri cristaline, de o perfecțiune glacială, a unui om solitar. Solilocviile meditative constituie o colecție frumoasă de banalități, de generalități, cărora doar aerul ceremonial al șoaptei și rama muzicală le conferă o profunzime de împrumut și nu de conținut. Dacă realizăm un decupaj al părților muzicale, și al brumei de text, filmul
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
unui volum, Petru Ursache practică o critică ce s-ar putea numi existențială. Ce înseamnă aceasta? O repudiere a acelui „exercițiu” ce urmărea „blînda asasinare a autorului” pentru a rămîne exclusiv opera, limbaj în sine, desfăcut de relațiile cu ființa meditativă, afectivă, corporală, căruia, bunăoară, structuralismul i-a dat o impozantă ilustrare, prin repunerea în drepturi a ființei. Opera nu se cuvine văzută în afara implicației sale ontologice: „Este un «cuvînt fundamental» opera-om, în accepțiunea Eu- Tu(ului), folosită de Martin
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
cu zerul scurgîndu-se din ele, sau zgomotul căderii unei bucăți de zahăr. Toate aceste episoade cer o cenestezie acută în virtutea căreia senzațiile trupului sunt convertite în pure stări de conștiință, fără ca lor să li se mai adauge ruminări de tip meditativ. Autoarea descrie senzații, nu sentimente. Natura sa nu e nici speculativă și nici mistică, ci contemplativ-senzuală cu o puternică tentă volitivă. Dar ce e bizar la Doina Uricariu este că, deși are predilecție pentru detalii de natură vizuală, nu descrie
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
sigur, sau sunt și piatră de temelie a dezvoltării spirituale individuale? Fără îndoială că amândouă răspunsurile sunt corecte, dar mai cu seamă al doilea! Iată de ce: pentru o menținere de mai lungă durată decât o clipire de pleoape a stărilor meditative trebuie realizată dezactivarea mecanismului de apărare al egoului. Atunci când acesta este în funcție mintea este activă și identificarea eului cu gândurile este maximă, lucru care nu permite starea de detașare care se află la baza calmării minții. Altfel spus, liniștirea
Emoţii care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditaţie şi echilibru (6) () [Corola-journal/Journalistic/66832_a_68157]
-
analgezic nu le poate diminua. Ceva asemănător se întâmplă cu greața. Nu știm de fapt dacă senzația de vomă e provocată de aparatul vestibular din urechea internă sau de anumite regiuni din creier. Înzestrat cu nerv dramatic și cu înclinație meditativă, Gawande ne pune în fața câtorva din cazurile delicate ale practicii chirugicale, neșovăind să formuleze uneori concluzii cu bătaie filozofică. Frumusețea tomului vine din ușurința cu care autorul stă mereu cu un picior în afara chirurgiei, punându-se mereu în pielea cititorului
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
prea bine (și o spune explicit chiar în această carte), că scriitorii nu cred în asemenea competiții și ierarhizări. La fel de bine știe însă că, prin anvergura, experiența, statura morală și talentul care-l definesc ca scriitor a cărui ficțiune profund meditativă și implicată social a experimentat cu succes formule insolite, și-a asigurat dreptul de a emite sentințe, de a-și proclama propriile adevăruri. A preferat totuși succesul de public al unui roman conceput în așa fel încât să etaleze ideile
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
Georgiana Sârbu reușește ceea ce literatura de cîrtiță nu poate: să-și predispună cititorul către meditații libere pe marginea lumii de mahala. Georgiana Sîrbu scrie concentrat și mustos, dar fără dulcegării și fără patetisme feminine. N-are înduioșări moi, ci tresăriri meditative, de unde și senzația elevată că asiști la un alai de comentarii fine pe seama unor portrete pitorești. Comentariile fiind mai bune decît citatele extrase din romane, simți nevoia să sari peste citate și să cauți numai considerațiile teoretice. Cu alte cuvinte
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
iveală o fantasmagorie ezoterico-științifică, plină de trimiteri la Einstein, Prigogine, Broglie, leptoni, cuarci și gluoni, de pe urma căreia rămîi cu gustul unui bazar pestriț din care cititorul își alege marfa după afinități și preferințe. Volumul începe sub auspicii ezoterice (o pleașcă meditativă pe marginea nuvelei Secretul doctorului Honigbergerde Eliade) și sfîrșește sub cupola sumbră a unei apocalipse în varianta personală, singurul capitol cu sens fiind Stimulantul (al șaselea din cele zece), în paginile căruia Doru Mugur își etalează cunoștințele de fizică pe
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
ar oferi acum perspectiva mutării, Grigurcu ar respinge-o spontan, destinul lui cerând drept detaliu memorabil împrejurimile cenușii al micului târg gorjean. Portretul criticului, așa cum se desprinde din convorbirile cu Dora Pavel, e acela a unui inadaptat sfios cu înclinații meditative; un suferind de timiditate care iubește necuvântătoarele mai mult decât oamenii și care arată naivități de pe urma cărora a avut de îndurat, de-a lungul timpului, multe dezamăgiri; un marginalizat ocolit de colegi din rațiuni ideologice, un mizantrop căruia micile tracasări
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
dor ce iartă/ Și mă vor dalbă chilie - /Anii lui purtați de glie./ Lasă, Doamne, să m-afume/ Curcubeu uitat de lume - / Lasă, Doamne, să mă-nspume/ Ochiul Tău de prunc prin lume” (Sub lumină se coace iertarea). Nu lipsește coarda meditativă, cu sunet intelectualizat, aforistic: „Cuvîntul care m-a născut/ Nu mă va mai vedea/ Niciodată. Inima-i cea/ Carel duce-n mormînt/ Ca ultima ei bătaie” (Jertfelnicie vegetală). Pe alocuri, tăietura blagiană a textului probează un aer al locului (Lancrămul
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]