618 matches
-
adaugă (cu efecte variabile, de la caz la caz, de la poem la poem) un vers final, intenționat a fi concluziv. Uneori, este ceea ce s-a vrut - ...alteori, finalul stih se rupe de corpus-ul poemului (cazurile din finalul poemelor: cf. Stare, Meduza, Sălcii, Pădure, Jderul, Economie, Peste buze-n setate... etc.)... și, de câteva ori, chiar se autonomizează, precum Poemele într-un vers (Editura Cartea Românească, 1936), ale lui Ion Pillat (cf. Încremenire: simplificând verticala, cf. Parcul lor...: La taina cuponului de
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
DELOC IMPOSIBIL! - putem desprinde chiar versuri întregi/grupaje de versuri, nesubminate de prețiozitate/pretențiozitate (de felul: mal latifundiar, mlaștini prutiene - cf. Sălcii..., sau: pretenții antropice - cf. Râul, sau efortul aristotelic - cf. Cavernă...), sau de expresii redundant-pleonastice (timpul varsă orologii - cf. Meduza) - versuri uimitor de tandre - rar (dar nu... inexistent!) cvasi-vizionare: - Se ivește o altă zăpadă/Verticalizată de jos în sus (cf. Ploaie); - Din istorii cu turci și haiduci/Rătăciți fără cai și potcoave (cf. Sălcii...); - Nisipul se adună pixelat/La rezoluție
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
care Încercă să se tragă Înapoi, ridicându-se În capul oaselor și rezemându-se de spătarul patului, ca și când ar fi voit să se afunde În peretele dinapoia lui pentru a scăpa de făptura infernală care venea să Îl persecute. Pleoapele Meduzei, desfigurate de lepră, Începură Încetișor să se ridice, În timp ce un urlet Înfricoșător sfâșia tăcerea, izbindu-i În creieri ca o lovitură de mai. 2 16 iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pălăria lui cu boruri largi pusese diferite feluri de semințe, pe care ciocuri mici și mari se băteau să le înhațe. Signor Fumo purta pantaloni scurți, din care ieșeau picioarele lui subțiri ce împreună cu pălăria mare îi dădeau aerul unei meduze. Văzut mai de aproape, era așa cum îl descrisese Franco: un bătrânel cu ochi de cicoare, slab, cu coșul pieptului plat, de parcă ar fi aparținut deja altei lumi, unde imponderabilitatea era o stare naturală. - Benvenuti, ne-a urat el, lăsând baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
viu și nevătămat la cei dintre care ai plecat, dar e mai greu de adus la îndeplinire acest lucru. Ba chiar imposibil, din câte îmi dă de înțeles făptura întunecată căreia sufletul meu îi este lăsat acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă oribilă e nenorocirea asta care vrea acum să mă sfâșie ca pe un vierme? De ce nu pot s-o ucid și ce-i cu lipsa asta de vlagă, unde-mi sunt puterile și răutatea colosală pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
va accepta să se ducă la Rovinj cu mama, fiind găzduiți de niște prieteni. S-a Întors mai devreme, nemulțumit de climă, nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cerebrală, corespunzătorul cangurului printre mamifere: un marsupial de critic, un creier alăturat și anex. La mijloc, propriul său creier, lob de funcțiuni centralizatoare și medii. Cu formațiunea de spaimă, cum să mă bat? Enormă ca plictiseala, tenace ca orice democrație, meduza "Sburăto-rul" mă va uza și supune. Idealul poeziei de totdeauna, înșelat, coborât până la mizeria lamentației iudeo-romîne, va fi, prin "Sburătorul", trecut viitorimei. Nu însă fără acest îndărătnic protest înfipt, răsunător, aici. * aplicarea sistematică a procedeului aritmetic, al mediei. Absență de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune. Din aceste experiențe, care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cenușii de la care învăț să zbor pentru a trece peste râul clipelor târzii în terra incognita altui dor. Noaptea nu știu unde dorm păsările, se fac una cu frunzele sau le acoperă întunericul cu o mantie de culoare încinsă cum înalbăstrește apa meduzele. Noi credem să s-au dus la culcare însă ele veghează propriul somn când golul de cântec a rămas la fereastră pentru nevăzutul Domn ce crește în glastră. Am spune că nici ziua nu se mișcă și-ntr-adevăr ea nu e
TERRA INCOGNITA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364560_a_365889]
-
cruciadelor o preerie adulmecată de păsări expirate în vreme de război, citesc despre golul din umbre ca despre insomniile tale furișate prin galaxii de uitare mă decupezi în lungi miresme de vară și mă mîntui cu totul ca pe-o meduză leneșă cu gleznele ude de dragoste cu tine într-o valiză plină de nori de ore mototolite în modul cel mai distins albastru regal din zile cubane plutind în rostul unui artificiu de calcul în închipuirea mea plină de nuduri
ZĂPADA CRUCIADELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363979_a_365308]
-
ce-amintiri prin cosmos atunci am să cutreier? Sulfetu-i oare propriul nostru gând? Ar fi superb să aibă alături Cel Divin doar gândurile noastre-n veșnicie, pentru că-atunci e sigur că or să mai adie în primăvara unui alt destin. Meduza Privesc în ochi Meduza, trufaș, cutezător și nu simt nicio teamă în ființă. Am reușit să-i birui oribila dorință și-o văd gemând, străpunsă de-un fior. Athena îmi arată egida, însă râd. O văd că se încruntă, că
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
atunci am să cutreier? Sulfetu-i oare propriul nostru gând? Ar fi superb să aibă alături Cel Divin doar gândurile noastre-n veșnicie, pentru că-atunci e sigur că or să mai adie în primăvara unui alt destin. Meduza Privesc în ochi Meduza, trufaș, cutezător și nu simt nicio teamă în ființă. Am reușit să-i birui oribila dorință și-o văd gemând, străpunsă de-un fior. Athena îmi arată egida, însă râd. O văd că se încruntă, că pălește. Cine ești tu
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era liniștea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea de undeva, din depărtare, muzică
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
zile, într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
zile, într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
zile, într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile ce-ngână vântul, Nu-s păsări săgetate într-a zborului derivă Și nici meduza mării cu mișcarea ei lascivă; E cântecul epavei murmurând descântul. Referință Bibliografică: Cântecul epavei / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
ori (Feluca). Nici “Valea Reginelor” nu este ocolită de autoare, amintind de templul primei femei faraon a cărei efigie pe templul funerar este sarea albă. Miturile renasc și se nasc sub ochii privitorilor, pe măsură ce la țărm, curenții “se întâlnesc cu meduzele anotimpului”. Solul se mișcă, mușcat din răzoare de sare, sub aceeași lumină de far scufundat - martor al tuturor preschimbărilor geo-climatice. Doar pietrele și nisipul stau chezășie acestor istorii care odinioară constituiau centrul lumii. Poemele scrise în formă epică, orchestrate amplu
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
de ori pe oră În clepsidra ce devoră Fir cu fir lumi în risipă... Voi muri în multe chipuri Diferit, irepetabil: Bob cu bob, polen mirabil În oceane de nisipuri... Voi muri ca o lumină Văl cu văl, ca o meduză În a mării neagră spuză Și a beznei grea cortină. Voi muri răpus de ape Dizolvat în mări de spumă, Strop cu strop ce se însumă Într-o lacrimă sub pleaope.. Doar cu tine, niciodată N-m să mor în
VOI MURI ÎN MII DE FELURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364191_a_365520]
-
Punându-și ventuze. Mii de buburuze, Roșii archebuze, Bâzâind ursuze Zboară pe peluze. Respectând clauze Șefii de ecluze Nu pot să refuze Șlepuri călăuze. Pe-o navă-n cambuze Lovite de obuze Zac autobuze Cu defect la diuze. În mare, meduze, Geometrii confuze, Cu unghiuri obtuze Și ipotenuze. ULA, ULA ! (Recitați poezia incepând de la șoaptă la voce tare și invers) Un cizmar pe nume Drulă, Cel cu-albeață pe maculă, A primit în dar o sulă De la o hoață rapandulă. Intr-
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
jucărie cu care ne dăm de-a dura prin haos fluierând nătângi prin spațiul imponderabil ne credem aeronave desuete cu inimi și cu plămâni de fier extraterești blestemați cu sentimente de vânzare femeile au țâțe de agată și ochi ciclopici meduze cu o mie de membre care ard caloriile dragostei prin sipeturi de safire așteptate-n zaimf de mirese cu lăutari și chimbale orientale cu mandoline și gogomani într-o ciumă bubonică dansând haotic și trăgând praful de heroină pe nas
LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363196_a_364525]
-
tandrețea. Existențialismul decepționist conviețuiește cu simpla și fireasca dragoste de viață. Strecoară câte o undă de zâmbet hâtru menit să atenueze patetismul: „Un prim sărut ca la Facerea Lumii,/ Să faci ceva ce n-a văzut Parisul,/ Un muzeu cu meduze vorbitoare,/ Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,/ E un semn de moarte, a spus baba Crina...” În aceste poeme nu găsim prețiozitate sau pedanterie. Neastâmpărul și urgența frământului lăuntric și ale interogației lirice nu lasă loc nici
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
urc,/ până în ziua când mă voi înfățișa Ție, Doamne.” Revin, mereu altfel, admirabile definiții metaforice ale poeziei și ale poetului: „Cuprins de vrajă și de verb,/ poetul e o frunză, herb,/ între nervuri și între nervi,/ o rază ca-n meduză, cerb./.../ Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.” Și în „Casa mea ezoterică”, găsim un fragment confesiv privind scrisul: „Cum mi-a venit scrisul ? Ca un fluture în plină iarnă,/ Apoi s-a așezat în cămin și
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]