205 matches
-
așează cu ușurință altele, dintr-o epocă literară cu totul diferită, care amintesc de jocurile cu neologisme ale lui Mircea Nedelciu din prozele scurte: "De atunci, ori de cîte ori se afla în fața unei mulțimi de oameni, directorul manifesta o mefiență accentuată, pe un fond de disforie și anxietate, cu unele simptome hipermnezice și de dismorfofobie ( ), complicat cu tendința spre palilalie ( ), însoțite de vagi indicii ale unui sindrom temporal..." Acest nou roman al lui Petru Cimpoeșu e cu siguranță o reușită
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
natură logică care nu-și îngăduie slăbiciuni de ordin superstițios, de aceea își înfrînează alunecările în nebuloasa unui spirit transcendent. Și cum rațiunea îi dictează circumspecție în chestiuni de credință vaporoasă, Viorel Chițea are încredere în științe și e în mefiență acută față de speculația teologică, a cărei obscuritate îi displace. De aceea, ideile pe care le are despre lume nu merg pe linia predestinării, autorul respingînd ideea unui univers înzestrat cu o finalitate de spirit. De exemplu, principiul antropic din cosmologia
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
Sorin Lavric Lingviștii sînt în genere naturi puritane, privind cu mefiență îndrăznelile speculative ale filosofilor, mai ales atunci cînd ele nu au acoperire în litera textelor vechi. La mijloc e o precauție de ordin principial, care le dictează ca în locul unor interpretări riscante să prefere strictețea formală a etimologiilor verificate. E
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
teoretizante e că se bazează prea mult pe două surse de informație, una mai subiectivă decât alta: mărturia contemporanilor sau propria mărturisire (în memorii, jurnale, corespondențe) a celor implicați. Or, atunci când intervine elementul subiectiv judecățile de valoare trebuie privite cu mefiență. Dar asta nu înseamnă că nu s-ar găsi motivații fascinante în decizia ori obiceiul scriitorilor — ca și al oricăror altor indivizi, de altfel — de a bea fără măsură. Personal, nu cred în dependența de pahar legată de presupusa prezență
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
Luminița Marcu Trebuie să spun că la început am privit cartea lui Teodor Baconsky (Ispita binelui, Editura Anastasia) cu oarecare mefiență. Nu pentru că autorul n-ar fi dintre cei mai interesanți, Teodor Baconsky e binecunoscut pentru exemplaritatea cu care își îndeplinește rolul de ambasador pe lîngă Sfîntul Scaun, e un tînăr cărturar de formație teologică ortodoxă, cum nu sînt mulți; i-
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
citate ale lumii coexistă, fără teamă, subiacent, într-o conștiință metafizică unificatoare. Nu putem să nu remarcăm că deschiderea spre alte culturi este, de altfel, specifică unei culturi mari, printr-o asumare intelectuală și afectivă lipsită de complexe, de vreo mefiență față de influențe. T.S Eliot mânuiește aluzia cu o extraordinară nonșalanță, el face cotidianul să coexiste cu mărețul, chemând în jurul creației sale, simbolic, întreaga umanitate, în stare, potențial, să devină un furnizor perpetuu de complicități textuale, până la a face din
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
lui. Neîncrederea în discursul instituționalizat și în ordinea impusă prin norme ce a urmat Primului Război Mondial reapare la finalul celui de-al doilea. Concetrându-se pe o societate care îi este familiară, Sillitoe pune în lumină felul în care este practicată această mefiență: prin revoltă („sunt un țap afurisit care încearcă să i-o tragă lumii”) și având sentimentul urgenței (există referințe frecvente la posibilitatea reizbucnirii războiului). Doar că, la fel ca eroii lui seize the day din interbelic, Arthur Seaton se vede
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
dar nici să aruncați cu lături în oameni ce își văd de drumul lor, cu bună-credință, că, altminteri, vă asumați riscurile meseriei. Pe principiul arghezian: la un țucal aruncat pe degeaba în capul unui om, vi se cuvine o latrină". Mefiența amar-zîmbitoare a majorității textelor devine aci tăișul de sabie ce retează fără șovăire capul de carton al marionetei ideologice cu retrospective ifose de mecenat. Ne îngăduim a medita, într-o perspectivă contrafactuală, că, mai potrivită decît postura de editor al
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
să deținem în extensie și în profunzime lumea reflexivă a lui Paler, pe care el însuși a expus-o în numeroase rânduri și a disecat-o metodic sub ochii noștri. Îi cunoaștem ezitările și retractilitatea; timiditățile sociale și obstinația morală; mefiența față de progres, de tehnologie, de viitorul "luminos" și apetitul contemplativ susținut de refugiile în lectura trecutului "obscurantist"; pasiunea pentru istorie și comprimarea geografiei la o hartă afectivă unică, de folosință proprie: Grecia antică, Spania lui Don Quijote, Lisa natală... Îl cunoaștem
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
imprudențe sunt și cei care încă nu au fost neutralizați, ca să realizezi că, odată cu Hurduzeu și Platon, asistăm la resuscitarea unui gen de conștiință pe care actuala ideologie și-ar fi dorit-o îngropată de mult: intelectualul care privește cu mefiență umanismul secularizat, liberalismul globalizant sau neoconservatorismele de import. Intelectualul care nu se încrede decît într-o cultură cu rădăcini creștine și care e conservator de la natură, și nu din capriciu ranchiunos. Mai mult, cu Hurduzeu și Platon vom putea să
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
să trăiești; 2) a învăța să dialoghezi; 3) a învăța să mori; 4) a învăța să citești (după clasificarea lui Hadot) ca ceva în viață să se schimbe. Concluziilor erudite din carte, cronica de față nu le poate opune decît mefiența dată de experiența lumii contemporane. Din acest motiv, cel mai straniu capitol e al doilea („Filosofia ca terapie. O discuție despre principiile consilierii filosofice“), unde autorul discută practica tot mai răspîndită a gînditorilor din Occident de a-și deschide „cabinete
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
actuala ediție ea a fost realmente intempestivă. Cincizeci de artiști români, din toată țara, au trimis în jur de două sute de lucrări, fapt care ar merita o analiză specială și mult mai atentă. Există, în acestă atitudine, semnul unei inexplicabile mefiențe în fața lucrurilor noi, o ciudată absență a dorinței de a construi, de a o lua de la capăt, și un anumit instinct oportunist, o reală disponibilitate doar în momentul în care s-a dovedit că mecanismul funcționeză și că s-ar
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
dozei de literaritate administrate lectorului, el reușește să facă, indiscutabil, literatură autentică din toate aceste mizerii, deviații și nebunii etajate. Scena dinspre final, din cabinetul medicului dentist, e aproape un climax artistic al acestui roman pe care îl începusem cu mefiență. Cu o jenă în avans. Criticul e bine să nu se grăbească și să caracterizeze un scriitor înainte de a-i parcurge opera. Chiar dacă, în cazul lui Cezar Paul-Bădescu, autoficțiunea este deocamdată sinonimă cu autosatisfacerea ficțională. Îl voi urmări de acum
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
scrie savuros nu fiindcă vrea, ci fiindcă așa îi vine, dintr-un imbold de praștie discursivă, atunci putem fi siguri că avem de-a face cu un talent. Dar un talent pe care, culmea consternării, autorul și-l privește cu mefiență și detașare, ca pe o abatere de la adevărata chemare. Probabil că așa i-a fost hărăzit acestei praștii miezoase: să folosească pictura ca pretext de etalare a unei rare virtuozități narative, de vreme ce aici, în tratatul despre icoană, avem prilejul de
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
surîs la final, cînd simetriile oarecum previzibile ale pulsației cvadrate și ale dialogului cuplet-refren din rondo-ul părții a treia, au fost ocultate de năvala cîntului izvorîtă din bucuria de a face muzică. O bucurie care spulberă orice teamă sau mefiență. Și care ațîță dorința, altminteri cuviincioasă și cumpătată, de a ne re-întîlni cu muzica lui Mozart. Dar și cu Șerban Novac, slujitorul unui instrument ce numai la noi nu e privit ca june-prim și primit ca prim-ministrul unora dintre
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Le sunt dedicate medalioane perfect etanșate, care exclud orice formă de dialog cultural. Să ne mai întrebăm, în aceste condiții, de ce un procedeu la fel de legitim ca oricare altul cum e acela al intertextualității e încă privit cu suspiciune ? Dincolo de această mefiență generală, George Panu se confruntă, în posteritate, și cu o serie de rezerve așa zicând particulare: dezerțiunea nu i-a fost iertată. E drept, că, într-un fel, Panu a căzut într-o capcană pe care el însuși a întins
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Sorin Lavric Descinzînd dintr-o familie normandică în mijlocul căreia a avut parte de o sobră educație catolică, Jacques Duquesne e pe jumătate creștin și pe jumătate francez, asta însemnînd că mai întîi posedă un ștaif conservator în virtutea căruia privește cu mefiență platitudinile moderne, dar mai apoi e suficient de mlădios pentru a se adapta noilor constrîngeri în vogă. Așa se face că, deși absolvent de Drept și Științe Politice, consacrarea i-a venit pe calea gazetăriei culturale, normandul încăpățînîndu-se să scrie
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
în spatele bunului gust, parcă înnăscut... Îl vezi, într-un cadru depărtat, pe Spinoza șlefuind oglinzi. Acele oglinzi în care nu se fixează niciodată figuri, ci numai mulțimi, prinse ca-ntr-un năvod de o teorie principială, clasicizantă, adică. Nu aceeași mefiență față de hazard în artă, slaba nădejde că Pythia ar putea dicta un poem (în care nu e, pare-se, loc de echivoc) "desenează", printr-un soi de "frotaj", portretul lui Marcel Raymond, critic și universitar. Erudit, dar nu sec, este
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
-l atrage pe Angelo Mitchievici, care adună în Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese analizele lui sedimentate în timp despre opera unui scriitor devenit criteriu de identificare cu o epocă elevată. Evident că cititorul de astăzi privește cu mefiență orice produs critic despre Caragiale, la fel cum se întâmplă și în cazul lui Eminescu. Ce mai poți aduce nou? Câți pot spune, cu mâna pe inimă, după lectura unei bibliografii critice imense, că este cu siguranță loc de prospețime
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
de proprietatea pământului), gustul pentru revoltă (indus de opoziția față de regimul fanariot), rigorismul etic, cultul tradiției și frugalitatea. Potrivit lui Pandrea, acestea sunt și trăsăturile care structurează fenomenul brâncușian. Trăind într-o epocă în care fenomenele de mitizare sunt privite cu mefiență, e greu de spus dacă interpretarea lui Petre Pandrea va fi sau nu acceptată de brâncușiologi. Este dificil de estimat și dacă această interpretare „etnopsihologică" a Olteniei (incluzând elemente de sociologie, psihologie, economie și istoriografie) va mai fi acceptată astăzi
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
oarecare. Mai surprinzător e însă să vezi că, fără a cădea vreo clipă în autism, Octavian Paler nu comunică în mod esențial nici măcar cu intervievatorul său, de a cărui compatibilitate se îndoiește din principiu. Scriitorului care și-a făcut din mefiență o marcă înregistrată comunicarea dintre „un tânăr cu întreg viitorul în față și un bătrân care nu mai are decât trecut” i se pare de la început ratată. Ce-i drept, vina îi aparține, măcar pe jumătate, și lui Daniel Cristea-Enache
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
pentru a anihila obiceiul barbar al zeului" (Am ieșit din cameră). Interesant e faptul că această deconstrucție nu duce la haos, adică la un arbitrar în ordinea lirică. Refuzînd formal "sinteza" universală, războindu-se cu ea prin mijloacele discrete ale mefienței și ironiei, Ioan Moldovan se află, totuși, în cîmpul său de iradiere, cu caracter fatal. În pofida tuturor strategiilor analitice, imaginarul său dizolvant îi restituie coeziunea, în perspectiva bucolismului transilvan, ale cărui sucuri izvorăsc de mai departe de Blaga, din Coșbuc
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
cristice. Cînd tradiționalist și adept al creșterii organice a generațiilor, cînd hotărît s-o rupă cu trecutul, sub elanul unor ambiții de viitor. Sînt totuși cîteva trăsături univoce, care nu rabdă interpretări duble, Nae nedezmințindu-le sensul unic: prima ține de mefiența față de opera scrisă, o neîncredere mergînd pînă la disprețuirea ideii de carte: „Numai geniile au voie să scrie cărți. Azi la noi proștii scriu cărți. Dar cînd proștii academici dau buzna să scrie tomuri confecționate după toate regulile industriei maculate
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
de a explica altuia ce ai trăit. „Cînd ești saturat de noțiuni intelectuale, nici nu mai poți respira, nu mai poți percepe nimic.“ (p. 98) Celibidache a fost un oriental rătăcit în mijlocul unor dirijori occidentali, care l-au privit cu mefiență, dacă nu chiar cu ostilitate. Singurii care au avut oarecare înțelegere față de încăpățînările lui au fost nemții și asiaticii. În rest, dirijorii din epocă l-au considerat un spirit aflat în derivă, un extravagant pe care nici nu l-au
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]