342 matches
-
una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un negustor ambulant Își striga mărfurile printr-un megafon portabil, din fereastră În fereastră... — A doua oară cînd m-am Întîlnit cu fratele dumitale... Am coborît vocea, ușor, urmărindu-i mișcarea celor opt degete (cele mari nu i se vedeau) tîrÎndu-se ca o iluzie optică pe muchia mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar fiind foarte cald, mă gîndeam să-l suport cît fumam o țigară. Între timp mi-am dat seama că e mare gălăgie prin apropiere și-am văzut demonstranți cu steaguri roșii și albastre apropiindu-se. CÎntau, țipau amenințător prin megafoane, imitau mersul În pas alergător ținîndu-se la braț... Veneau și veneau și nu se mai sfîrșeau. Nici nu mi-am dat seama cînd s-a ridicat cerșetorul de pe bancă, rămînÎnd cu privirile ațintite la ei și deodată a izbucnit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Trebuia să avem senzația ubicuității securiștilor. Trebuia să pariem pe faptul că în orice coleg ar putea să zacă un informator. Vocea lui Ceaușescu nu am să o uit niciodată. Răsărea din orice cutie cu butoane și se amplifica prin megafoane. Mă prăbușeam de rușine. Intram în clasă și chipul lui rânjea strâmb pe perete. Dumnezeule, mă prăbușeam de lașitatea noastră. Vezi, tu ai fi putut să nu trăiești la fel de acut această senzație. Nu aveai și sentimentul proximității spațiale. Pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată din toate ușile magazinelor. Comerț, ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a Crăciunului anilor ’80. La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia caloria! Cumpără vată pe băț!”. Era aproape singurul produs care se mai oferea în Orășelul Copiilor. Andrei, pe la vreo doi ani, se prindea de urechi în fața câte unei vitrine: „Mo Căciune, adu tu dalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
umedă pătrundea în oase împreună cu înserarea ce cădea repede, la orele cinci după amiază era întuneric; orașul, înecat în el, încerca optimismul tradițional al apropierii revelionului. Eram acum în seara zilei de 30 decembrie, și postul de radio ascultat prin megafoanele din centrul orașului unde mă aflam atunci anunță abdicarea Regelui făcută și în numele urmașilor săi. El, altădată în uralele mulțimilor, tânăr, înalt, drept; - și în seara aceea, devenită unică în Istorie, de nerepetat, monarhia își încetă existența. Șirul marilor regi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Teenie a zis: —La naiba! E aproape douăsprezece. Unde e mulțimea de femei înnebunite s-o întâlnească pe Candace? Candace trebuia să ajungă la douăsprezece. Promovasem evenimentul în presa locală și era anunțat din sfert în sfert de oră la megafon, dar până acum nu apăruse nimeni. —Trebuie să începem să hărțuim oamenii, a zis Teenie. Îi plăcea cuvântul, „a hărțui“. — Dacă n-avem ditamai coada, am pus-o. —OK, să-i hărțuim... N-am mai apucat să termin pentru că, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
speranțe avea armata? Când sistemul de telefoane nu funcționa și, își aminti el rapoartele din ziarul de dimineață, când maimuțele prinseseră gustul băuturii și se apucaseră să vandalizeze? Încă așezat pe vasul de toaletă, se aplecă pe fereastră,cu un megafon, ca să strige: — Marș dublu. Dați-i drumul. Soldații, dându-și seama că erau observați în mod misterios de mai sus de pe deal, săreau ca broaștele și, confuzi, se împrăștiau în direcții greșite. Oarecum înmuiat și având gânduri mai bune în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
celor care urmau să prindă maimuțele în ritm forțat, deși nimeni nu era sigur în ce anume trebuia să constea antrenamentul. brigadierul, încă ranchiunos dat fiind că ideea sa fusese respinsă în favoarea acestui plan slab și mizer, striga ordine la megafon la oamenii săi în suferință, punându-i să se miște în ritm, să sară din copaci, să alunece în jos pe frânghii, să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo, în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scrumul sau să te scobești în nas, că mai întâi ți se face o percheziție ca la Alcatraz, după care vine și interogatoriul. Cum li se pare că ai mișcat în front, la cea mai mică schimbare, imediat apare un megafon, un binoclu și un curcan în elicopter, din cauza căruia te aburești ca un pahar. Așa că, ce poate face un biet băiat? Ieși din hotel, din Vraimont. Deasupra fierbintelui Watts, linia cerului pe care centru orașului și-a imprimat conturul, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de actori, producători, consultanți. Dar când maestrul lanțului a fost vârât în mașină și o altă mașină a poliției s-a desprins și ea de la bordură și până și ultimul dintre polițiști a umplut aerul cu vocea ei lansată prin megafoanele puternice, cu un regizor secund - „Okay, spectacolul s-a terminat. Circulați, vă rog. Haideți să mergem. S-a terminat“ - mulțimea s-a împrăștiat iar prin junglă, iar eu am rămas cu Butch și cu mâna mea pe sânul ei, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon... Mistere Pe ecran. * GLOSSĂ Privește savant Cu inima beată De iubire Natura-i statică. Amorul renaște, Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ele și le ascunde. Zice: „Pe 23 aprilie, de Sfântu Gheorghe, Încă eram la Kijov, un orășel, și știam că rușii sunt la 12 kilometri de Berlin, Însă În Cehoslovacia nemții au luptat până În ultima zi. Ne vorbeau nouă prin megafoane peste linii: «Soldați români, nu mai luptați degeaba, căci datorită unei invenții secrete care va exploda În curând victoria va fi a noastră.» I-auzi, mă, ai dracu’, ce armă o fi având? Dar Începând de la Kamerij, unde ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de Gower. Din niște camionete se împărțeau cafea și gogoși. Câțiva polițiști mai bătrâiori înfulecau cu poftă, uitându-se la niște reporteri ce jucau zaruri pe un carton întins pe capota unei mașini de poliție. Megafoanele se duelau, bombardând strada cu sunete stridente și scandări repetate: „ROȘII AFARĂ!” și „SALARII CORECTE!” Danny îl găsi pe șeful pichetului de la Teamsters, leit imaginii din poză. Omul îi făcu cu ochiul pe șest și îi înmână o stinghie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Călărește-o pe Brigit Lenehan acum!“ și „Călărește-o pe cea din New York!“. Puteam chiar să organizez un marș care să meargă de la Cute Hoor până la Tadgh’s Boghole. Eu aveam să merg în frunte și să urlu într-un megafon: —CE VREM? Și toată lumea mi-ar răspunde răcnind: — O CĂLĂREALĂ PENTRU BRIGIT LENEHAN! După care eu aș striga: — CÂND VREM ASTA? Și toți mi-ar răspunde: —ACUM! Da, a repetat Brigit răutăcioasă. N-a mai rămas nici o bere. Cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scump, să vedeți ce mi s-a întâmplat miercuri, în Place de la Concorde, tocmai mă întorceam de la demonstrația tovarășilor veterani, da, eram încă sub impresia Marelui nostru Bâlbâit și a discursului său interminabil. Brusc, brusc, ce credeți, aud din toate megafoanele, ce credeți. Avertismentul: către toți cei cu semn la coada ochiului, la sprânceană. Apoi, altul: către cei din serviciile speciale de informații și supraveghere. Auzi, să nu mai aibă voie, săracii, să facă cu ochiul! Ce nedreptate, ce siluire, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
speranțe avea armata? Când sistemul de telefoane nu funcționa și, își aminti el rapoartele din ziarul de dimineață, când maimuțele prinseseră gustul băuturii și se apucaseră să vandalizeze? Încă așezat pe vasul de toaletă, se aplecă pe fereastră,cu un megafon, ca să strige: — Marș dublu. Dați-i drumul. Soldații, dându-și seama că erau observați în mod misterios de mai sus de pe deal, săreau ca broaștele și, confuzi, se împrăștiau în direcții greșite. Oarecum înmuiat și având gânduri mai bune în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
celor care urmau să prindă maimuțele în ritm forțat, deși nimeni nu era sigur în ce anume trebuia să constea antrenamentul. brigadierul, încă ranchiunos dat fiind că ideea sa fusese respinsă în favoarea acestui plan slab și mizer, striga ordine la megafon la oamenii săi în suferință, punându-i să se miște în ritm, să sară din copaci, să alunece în jos pe frânghii, să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo, în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
timpul să-și săvârșească lucrarea tămăduitoare. Când ne-am apropiat de portul New York, târziu, În seara de 18 aprilie, ne aștepta o primire zgomotoasă: reporterii veniseră În Întâmpinarea noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se coordoneze toate acestea, să se Împace generalul cu particularul, să se echilibreze interesele unora cu interesele altora, ceea ce explică faptul că timp de două săptămâni lungi și plictisitoare de așteptare soldații și-au petrecut timpul insultându-se prin megafoane, având totuși grijă să nu depășească anumite limite, să nu exagereze În ceea ce privește tonul, ca să nu se urce ofensa la capul vreunui locotenent-colonel susceptibil și să ia foc troia. Ceea ce a contribuit mai mult la complicarea și tărăgănarea negocierilor a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
încolăcesc genunchii cu brațul drept și o arunc pe umăr. Fug cu ea ca și cum aș duce un geamantan. O aud bolbrosind: Please, not...that...fast...or...I’ll puke. Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud la megafon vocea catifelată, cu gene lungi, care anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
între Dumnezeu și credincioși, se interpune tehnologia. Nu mi se pare că, pentru a regăsi temeiurile valorilor creștine, e necesar să ne întoarcem în cavernele unde se refugiau, din pricina persecuțiilor, primii creștini, dar trufia de a discuta cu Dumnezeu prin megafon nu e o formă de progres, orice mi s-ar spune. Dacă modesta capelă pe care am văzut-o înainte aducea, într-o lume supercivilizată tehnic, ceva din nostalgia "bunului sălbatec", la "catedrala de cristal" mă izbește neplăcut pretenția, penibilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
el singur la bar. Juan Lucas făcu o mutră de parcă ar fi ratat o lovitură foarte ușoară. „Duceți-i tînărului de colo un pachet de Chester, spuse, revenindu-și la timp; o să aibă nevoie de țigări.“ CÎnd chemară pasagerii prin megafoane, Santiaguito băuse trei pahare de whisky și-l Începea pe al patrulea. N-a vrut să-și ia rămas-bun nici de la Cinthia. Juan Lucas era singurul care nu plîngea În timp ce coborau spre ușa de acces la pista de decolare; cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pregătește-te să-i spui mamei tale: bine-ai venit“. Nu putea să-și țină gura, sau să stea liniștit, nu-l lăsa nici măcar să se uite: da, da, era avionul pe care-l alesese el pentru Cinthia, Cinthia, Cinthia, megafoanele Îi confirmau presupunerea: Air France, zborul 207, pe ruta Paris, Lisabona, Point-à-Pitre, Caracas, Bogota, Lima. Simți că-i vine să vomite, dar nu era momentul... Amîndoi se stăpîneau. „Sesam, deschide-te“, părea să spună Carlos, care se oprise neliniștit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]