264 matches
-
Ceaușescu, cât era el de fără diplome, de cizmar, de analfabet, de cum vor să-l facă cei care se cred îndreptățiți, avea, între atâtea și atâtea rele, și un simț pozitiv al grandorii, al monumentalului, până a nu cădea în megalomanie. Îl puteți voi condamna că voia ceva deosebit pentru țara lui și că i-a pus pe toți, muncitori, ingineri, arhitecți, la treabă? Asta înseamnă că depășise faza barbariei în care am căzut după 1989. Degeaba strâmbi din nas, nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sediile ocupate fără merit, ei nu se pot întruni decât pe câmp, dincolo de Cuțarida sau la groapa de la Glina. Și, iarăși, specialiștii în căutat nod în papură vor zice, ca să rămână pe-a lor, că Ceaușescu, ca să facă loc la megalomania lui, a distrus bisericile, casele, parcurile, locurile de joacă ale copiilor, tot, tot, și a semănat blocuri. Dintr-o dată, o samă dintre cei care s-au simțit reprimați de regim, și-au pus în „cădelnița” minții prea multă tămâie ca să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
suntem elogiați și apreciați pentru noul nostru București, pentru construcțiile monumentale, pentru obiectivele economice, în care lucrau cândva sute de mii de români, pentru cartierele de renume din capitala noastră și pentru multe alte realizări de mare importanță, obținute din "megalomania" lui Ceaușescu.Toate acestea nu sunt pe placul unor Popești, Dumitrești, Dinești, sau ale altor persoane cu nume, care stropesc astfel de realizări cu noroi și venin. Poate că dacă buldozerele lui Ceaușescu, de fapt nu ale lui, ci ale
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
împerecheri forțate de sintagme, care doar eufemistic ar putea fi catalogate drept stângăcii stilistice. În plus, obstinația cu care poetul își alătură numele de al unor iluștri confrați (Mihai Eminescu, Arthur Rimbaud) dovedește fie un teribilism juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia își desface din candoare simbolurile: șarpele, floarea, pasărea (păunul), melcul, lira, poetul călăreț” (I. Negoițescu). În pofida unei înrudiri cu lirica fantezismului modern românesc, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
complexul modernității (1984), împreună cu ediția din opera aceluiași autor, pe care B. o îngrijește, însoțind-o de un studiu despre primatul unicității, îl desemnează drept un atent cercetător al operei macedonskiene. Pornind de la profilul net individualizat al personalității poetului (narcisismul, megalomania, complexul persecuției etc.), B. descoperă mai întâi esența morală a complexului modernității (la Macedonski echivalat cu pledoaria pentru propria poezie) și impune „filonul de aur” al operei în diversele variante ale sublimării prin creație. Psihocritica i-a sugerat un instrument
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
în numele libertății. Sprijiniți de media, convocă autoritățile internaționale și provoacă agitație în jurul cauzei pe care o sprijină. În timpul vizitei oficiale din Franța (iulie 1980), Ceaușescu anulează conferința de presă din cauza atacurilor mediatice. Monica Lovinescu grupează tematic rezumatele acuzelor mass-mediei franceze: megalomania, regimul represiv, cultul personalității, raționalizarea hranei, nivelul de trai scăzut, încălcarea drepturilor omului. Cele mai multe aspecte, consemnate de cronica din 2 august 1980, țin de cultul personalității, comentat în mod ironic de presă: "Nu cunoaștem un alt șef de stat în
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de România. Monica Lovinescu semnalează dezbaterea cazului în presa pariziană, în contradicție cu presa bucureșteană unde domnește tăcerea. La Paris "se manifesta pentru un nou soi de victime: mărturiile din piatră ale trecutului nostru; victime ale unui proiect de pură megalomanie și de desfigurare a Bucureștiului [...] cultura acestei țări se află probabil în cel mai mare pericol din câte le-a avut de înfruntat. Buldozerul a devenit astfel figura ultimă și cea mai grăitoare a unei campanii anticulturale"304. Desigur, anticampania
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
idiosincrazii, dar și de un deosebit simț al onestității și al discernământului, această radiografie a exilului românesc în Europa, cu luminile și umbrele lui, pune în vedetă rechizitoriul comunismului și al complicilor lui din Occident, demascarea fariseismului colaboraționist și a megalomaniei unor celebri exilați români, tip Constantin Virgil Gheorghiu, George Uscătescu, Ionesco etc. Inutil să mai vorbim de demisiile morale din țară din perioada realismului socialist: Sadoveanu, "multiplicator de slogane", George Macovescu, "o nulitate oficială", Geo Bogza, avangardistul ce va "face
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
anii '50 - '60) omul cetății, rolul tatălui regăsit, sau mitul eroului civilizator. Cultul capodoperelor, adesea exacerbat politic și diversionist, a alimentat protocronismul de tristă faimă (conceptualizat din păcate, de rafinatul comparatist Edgar Papu, probabil forțat de împrejurări politice), precursor al megalomaniei naționale priincioase megalomanului comandant suprem. Calul de bătaie al lovinescianului critic Eugen Negrici este G. Călinescu, neîndoielnic, cel ma iscusit dintre formatorii gustului și orientării cititorilor prin confecționarea și oferta unor indelebile proiecții mitice, validate, acreditate uneori până la sanctificare mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și o prostie crasă - alături de care mândru-i bărbat părea, prin contrast, oleacă mai blajin... Rolul jucat înainte de '89 de acest indimenticabil personaj biochimic a blocat apoi, ani buni, ascensiunea și afirmarea unor figuri feminine pe scena politică autohtonă. Dacă megalomania Tovarășului avea un accent eroic-ascetic (eroul fiind el, noi eram asceții), învârtelile și combinațiile Tovarășei se plasau, fără excepție, la un nivel de scroafă urcată-n copac, mai rău decât în Ferma animalelor a lui Orwell. Dirijând din această postură
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
îi citești imediat cu intersul și simpatia rezervate prietenilor, știi că n-ai să fii dezamăgit. Oricum, bătrînul Cronicar crede că e mai plăcut să ai de-a face cu scrisul unui om decît cu scriitorul în carne, oase, vanități, megalomanii și susceptibilități. O asemenea "cunoștință din scris" îi e și timișoreanul Marcel Tolcea, poet și publicist ale cărui volume de poeme (două: Ochiul inimii și Bicicleta Van Gogh), dar și rubricile din "Orizont", "Adevărul", "Plai cu boi" ne-au încîntat
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
umilință: Am avut parte - zice el pe la p.105 - de mai multă prietenie și dragoste decît meritam". E doar o aparență, căci "modestia" grefată pe factorul funciar al "providențialității" nu întîrzie a cădea în contrariul său, adică într-o efervescentă megalomanie. Cu aerul unui comandant suprem neînțeles, fostul președinte nu rezistă a nu se întreba în marginea insuccesului propriu: "ce poate face un om de stat cu un popor de speranțe care a pus uneltele acțiunii în cui?". Preluînd mingea la
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
valori ce reflecta în chip scandalos paradigma propagandei, apoi a uneia mixte, prin care cîrmuirea dovedea o anume abilitate, voind a se orna cu cîteva nume de scriitori a căror valoare a fost nu o dată exagerată inclusiv din pricini de megalomanie oficială. Pour la bonne bouche, să mai dăm cîteva citate: "...să revin la Nichita; am citit la acest poet - îi umblau amețite și verbele - care ajunsese să scrie orice și oricum (și cu toate acestea curgeau fluvii de laudă spre
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
cărți, reviste, ziare de toată mîna, oglindind o elasticizare excesivă a criteriilor, o inoportună “egalizare” a numelor. Sub pretextul concurenței oneste și al dorinței de-a sluji interesul public, a proliferat o producție mediocră dacă nu execrabilă, promovînd arbitrarul și megalomania de natură individuală ori de grup și nu în ultimul rînd țelul cinic al profitului bănesc. Scrierile bune se văd înăbușite de producțiile imposturii: “Industria de carte nu a fost și nu va fi niciodată un act de cultură. Dacă
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
Constantin Țoiu Casa lui Călinescu (martie 1961). Exiguitate extremă. "Bordeiul" de lângă poartă. Impresie de Stat major refugiat într-o cazemată. Totul este proiectat înăuntru. Megalomania nu suportă în jur decât o lume liliputană. Geniul, poate?... Poetul mic de statură, cu o figură inocentă și rotundă de copil. Umblă cu cizme mari în picioare și își lasă, fioros, mustăți de haiduc ca să pară mai matur. Nu
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
mai scurte perioade, și oameni onești în fond) pe care, de la un capăt la altul, Monica Lovinescu a sancționat-o. Că vreme de cincizeci de ani, această tară a purtat chipul comunismului și că, mai apoi, ea s-a numit megalomanie sau meschinărie interesată, e doar un amănunt. E motivul pentru care opera (exact așa !) Monicăi Lovinescu nu și-a pierdut nici azi din strălucire. Și, aș zice, nici din necesitate.
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
întrebările pe care i le adresează tânărul său corespondent nu sunt provocatoare: „Să nu te lași influențat de atmosfera actuală din țara noastră (poate și de aiurea), care explică, după mine - sper că nu greșesc prea mult -, un fel de megalomanie națională, dacă nu chiar naționalistă, foarte vizibilă în lucrările lui C. Noica («ființa românească»), Edgar Papu («protocronismul românesc»), Dan Horia Mazilu («barocul românesc din secolul [al] XVII-lea»), ca să nu mai amintesc de ridicarea în slavă, ca «filosof», a lui
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
și statuia se piaptănă”; „De la Suveranul Pontif la Suveranul Poncif ”; Singurul lucru perfect în România: metrologia, care se poate lăuda cu o gamă infinită de «măsuri și greutăți»”; „Am constatat că nu puțini confrați (Adrian Marino, de pildă) suferă de megalomania persecuției”; „În intervenția sa, Dan Zamfirescu a adus un pios ciomagiu memoriei lui E. Lovinescu”; „Boala poeților epici sau cu ce se alege naratorul sedentar: cu Homeroizi”!; „Evoluția existențialistului român: De la angoase la aghioase”; „Un nebun (poetul) aruncă o piatră
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
vorba despre o inaptitudine compozițională a prozatorului (întotdeauna atent la articulațiile cărților sale) și despre o deficiență structurală a volumului. Acesta își trage substanța tocmai din dezorganizarea, răvășirea unei vieți ce încearcă să se refacă dincolo de raza de acțiune a megalomaniei ceaușiste, în anii '80. Proza avansează semnificativ spre teritoriile biograficului, pe care și le anexează, schimbându-și implicit și explicit registrul. Chiar dacă autorul continuă să literaturizeze, să-și definească pregnant personajele, să urmărească variatele posibilități de închegare a unor scene
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
de aripa scriitoricească cea mai legată de regimul comunist ca și de revistele nemijlocit propagandistice, Luceafărul și Săptămâna. Era un pseudomit lansat de ideologii partidului, menit a hiperboliza eul etnic ce s-ar fi cuvenit a constitui un suport al megalomaniei ,geniului Carpaților". Nu fără legătură cu pretențiile mai vechi ale sovieticilor cum că rușii ar fi fost pionierii mai tuturor invențiilor și descoperirilor din lume, așii transformării naturii - precum un decalc suficient de vizibil. Apucătura stalinistă care asocia cultul demențial
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
și-a făcut un titlu de glorie începe să fie privit cu enervare de mulți dintre tovarășii de luptă literară de altădată. Scriitorul plin de farmec în fața căruia fioroasa critică literară devenise o pisicuță tandră este acum admonestat brutal pentru megalomanie, pentru egoism, pentru dorința maniacală de-a se afirma - cam în acest stil sunt formulate acuzațiile. Cel mai tranșant a fost Dan C. Mihăilescu în cronica din Ziarul de duminică la recentul Jurnal al lui Mircea Cărtărescu. S-au înregistrat
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
altitudine? Ce vrea să dovedească? De ce nu-i pasă de noi, care cheltuim atât de mult timp cu lansări de cărți, cu discuții, cu certuri și împăcări, cu aderări la partide politice, cu regizarea unor succese literare? Cât egoism! Ce megalomanie! Jos, cât mai jos! ... Ce greșeală facem! Ce frumos - și sănătos - ar fi să ne reprimăm invidia și să ne bucurăm că măcar unul dintre noi trăiește ca un mare scriitor, sustrăgându-se birocrației existenței și ocupându-se, cu ardoare
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
Dincolo de asta, nimic nu se schimbă. Individul e un consumator de dame, teoretizează diferența de tipologie dintre Romeo și Don Juan ca și Rogulski și e la fel de obsedat de posesie și de dezvăluirea feminității ascunse, fiind, în plus, de o megalomanie care-l apropie mai mult de autorul decît de personajul romanului Don Juan. Se culcă cu Delia, care "Era snoabă, nu prea inteligentă, uneori de-a dreptul proastă. Nu conta. Eram eu destul de inteligent pentru amîndoi" și, cînd actul eroic
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
posibile împotriva acestui «gangster» redutabil. Un fel de mărunt Al. Capone sau Dillinger de periferie balcanică sordidă". Acest individ odios care ar fi „scriitorul român" e încărcat cu toate defectele de caracter imuabile ale nației căreia îi aparține: „egocentrismul și megalomania", „narcisismul virulent, vanitatea și amorul propriu ulcerat, care au făcut, fac și vor mai face adevărate ravagii", trăsături „eterne", imanente „unei specii cu reacții egolatre și vindicative, permanente și extrem de periculoase". O relevanță deosebită o are „pactul nescris al reciprocității
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
care se bucura de o strălucită recomandație), că mai înainte de aceasta, l-a debutat, pe la 17-18 ani, în Jurnalul literar, publicîndu-l ulterior în ziarul Națiunea, că l-a făcut asistent universitar. Modestul Marino îndreaptă împotri-vă-i un deget mînios, incriminîndu-l „de megalomanie, amor propriu și egocentrism «creator», de realizare cu orice preț a unei «opere»", căci ar fi acționat la autorul lui Șun „doar o psihologie megalomană globală". Sunt scoase în relief numai și numai compromisurile marelui înaintaș, ca și cum acestea i-ar
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]