1,001 matches
-
rinichiul fiului. Nu se mai punea problema unor creații care să slăvească partidul ori pe conducător, ci doar capabile să găsească un mod de solidarizare accidentală, sentiment care oricum era conectat la partid și la șeful lui absolut. Viața cotidiană, melodramele din blocurile de cenușă, încrâncenările de prin halele fabricilor, conțineau deja suficienți stimuli plantați propagandistic. Se dusese timpul declamațiilor patriotarde, așa că, în afară de doi-trei inși, rămași în misiune, grosul scriitorimii lucra la melodrama vieții private. Apoi, exista un al doilea palier
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
partid și la șeful lui absolut. Viața cotidiană, melodramele din blocurile de cenușă, încrâncenările de prin halele fabricilor, conțineau deja suficienți stimuli plantați propagandistic. Se dusese timpul declamațiilor patriotarde, așa că, în afară de doi-trei inși, rămași în misiune, grosul scriitorimii lucra la melodrama vieții private. Apoi, exista un al doilea palier al artiștilor care, deși înrolați în marea armată de politruci, îi detestau cu superioritate intelectuală pe colegii lor de gloată. Și de aceea scriau despre lucruri la care prostimea să nu aibă
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
dintre victime ori dintre urmașii lor. Securitatea i-a săltat manuscrisul, el era jenat de părinții săi comuniști, toată băbimea actuală e vinovată pentru ratarea plenară a tribului său etc. Direct sau nu, actualul narator al comunismului duce mai departe melodrama vieții comune, respectând din impuls colectiv și globalizator moda literară și cerințele ei, ca pe niște sarcini de partid. Iar din șirul ăsta lung de fashion victim fac și eu parte, bineînțeles, cu o părere foarte bună despre mine. Plus
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
dar și cu preferințele personale. Producție cu totul modestă valoric. Nu sub nivelul vremii românești de atunci: Maria Tudor și Angelo, tiranul Padovei de Vicor Hugo, Carantina după Scribe și Maz1res, Vicontele de Letorier de Bayard și Dumanoir. În prefața melodramei Triizăci ani sau viața unui jucător de cărți (1835) abordează și probleme ale teatrului, cum că "teatrul îi o oglindă", o tribună de luptă". La fel, când traduce Angelo, tiranul Padovei de Victor Hugo, face referiri la teatrul militant și
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
parte din ramura causeriilor biografice... sainte-beuviene. De mult nu mai e un secret că proza este punctul forte al scrierilor lui Negruzzi. Nuvelele romantice interesează ca împliniri de istorie literară. E zona acelui romantism în care se exhibă "păcatele tinereților": melodrama, retorismul, contrastele excesive, destinate să contrazică simțul comun. Dar tot aici se află și germenii prozatorului de cotă superioară, anume amestecul de culori occidentale și orientale, vivacitatea stilistică, inserțiile ironice, oazele de culoare locală - mai ales acestea: "O caleașcă trecu
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
seamă, e de citat: În concluzie, răpus de vanitatea plăsmuirii unei arhitecturi diegetice monumentale, autorul excelentului Corpuri de iluminat (1990) nu mai reușește în Maestro decât un melting-pot pretențios în intenție, dar decepționant în realizare. Kitsch pornografic în veșminte de melodramă, sublimat artificial de spasme intertextuale, apoi experiment eșuat în faza de montaj (cele două culoare narative - cinematografic și confesiv - nu duc nicăieri), romanul lui Stelian Tănase nu se ridică, cu excepția câtorva fraze, peste încercările mai tinerilor și necultivaților săi colegi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
de frații Jean-Pierre și Luc Dardenne, dar „imitarea uneia dintre semnăturile lor vizuale nu înseamnă și obținerea acelui amestec de detaliu concret și gravitate spirituală a acestor eroi ai cinematografiei“. În schimb, mai scrie New York Times, filmul „introduce elemente de melodramă și suspans care cresc dramatismul peliculei, cu prețul micșorării forței acesteia“. Scott mai spune că ultima treime din film pare a fi „un remake absurd, care consumă nervos spectatorul, al filmului «După-amiază de câine»“. Totuși, remarcă din nou celebrul critic
„Eu când vreau să fluier, fluier“, dat ca exemplu de cinematografie realistă în New York Times () [Corola-journal/Journalistic/70824_a_72149]
-
am înșelat în beneficiul artei: dacă n-o făceam, nu erați aici..." (pag. 121) Fără să se plaseze confortabil în afara reproșului, Mihuleac atacă teatrul dinspre jurnalismul faptului divers, transformat de necesitățile pieței nu în relatare profesionistă, ci în curată - stilistic - melodramă. În sfârșit, Lucian Dan Teodorovici își exercită cel mai bine dintre toți deprinderile paraliterare. Scenarist de film și televiziune, el are, din trioul Antologiei..., cel mai acut simț al construcției dramatice. La el actanții sunt cea mai fidelă întruchipare a
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
unui spirit aristocratic. Dispariția polisului grecesc și dezvoltarea așezărilor urbane și rurale a dat naștere unui tip uman care nu se potrivește cu exigențele tragediei. Spiritul plebeu nu are virtuți tragice. Mult mai la îndemînă îi sunt vodevilurile, comediile sau melodramele inspirate din viața concretă. Căci nimeni nu poate gusta o artă în care nu se regăsește defel. Acum înțelegem mai bine de ce tragedia a murit definitiv: fiindcă n-o poți pune pe Atena cea înaripată să insufle clarviziune unui cetățean
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
fericire, Coppola nu cedează ispitei de a folosi ingrediente atât de apetisante, ezoterism, reîncarnare, ocultă nazistă, spionaj, femei fatale, zen, S.F., apocalipsă, exotism est-european, imortalitate, iubiri imposibile etc., potrivite pentru ghiveciul unui blockbuster, însă nu rezistă până la capăt și cedează melodramei, pentru a asezona subiectul pentru un public pentru care filmul înseamnă acțiune plus pasiune. Cred că filmul aduce ceva în plus unui spectator român, o perspectivă externă care presupune o reevaluare a ceea ce ne este familiar, iar aici devin sesizabile
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
Nicola Chiaromonte) și denigrare (Nabokov, Octavio Paz), autorul articolului consideră îndreptățite ambele atitudini. Iar ca răspuns la întrebarea inițială „Doctorul Jivago, o mare carte sau un roman prost?”, adoptă pozița subiectiv conciliatoare a cititorului cucerit de poezie și chiar de melodrama unui text despre revoluția rusă, care îi trezește reacții antagoniste („mă îngrozește și mă fascinează”). Pe lângă eseuri, sunt prezente și alte forme de dialog: conversația, interviul (cu Javier Marías, Norman Manea, Amos Oz) ori dezbaterea epistolară (între romancierii spanioli Félix
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
de cuțit între rîs și plîns, între comic și tragic, între disperare și curaj. Am citit-o pe fugă de la cineva, în franceză, m-a emoționat cu adevărat, dar mi-a fost teamă că se poate aluneca, foarte ușor, în melodramă. Cînd am intrat în Rotondă, spațiul ales aici pentru spectacol, ritmul meu precipitat și-a găsit bătăile firești. Priveam în jur și nu mă săturam. Un spațiu pe care îl știu pe dianfară, obiect cu obiect, fotografie cu fotografie, un
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
de senzație. Muzica devine tot mai ritmată, telenovelistic, în timp ce tu te încrunți, încercând să-ți amintești cine e Baha asta. Dar nu. Nu o știi. N-a apărut până acum. Te așezi mai bine în fotoliu, pregătită pentru o mică melodramă. Și ai dreptate. Numai că o știi pe Baha. E slujnica arabă, cu buza despi cată. Cea care-i vinde lui Omalissan ierburi pentru perle. Numai că Baha e și mama Rimei, fata trimisă lui Tariq de către Musa, în locul vizigotei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mască a relaxării pentru a nu părea grav și antipatic. În Spiritul și litera, nu vom găsi nici un fragmențel în care eseistul să se ocupe de fleacuri. Până și "suvenirele" bucureștene de secol 19, cronicile lui Frédéric Damé, vodevilul și melodrama sunt luate în seamă, privite cu atenție, considerate cu seriozitate. "Să nu denigrăm melodrama", scrie, de pildă, neted Al. Paleologu, văzând-o ca "o esență de mare teatru". Nu-l putem însă considera un postmodern avant la lettre, care, mizând
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
nu vom găsi nici un fragmențel în care eseistul să se ocupe de fleacuri. Până și "suvenirele" bucureștene de secol 19, cronicile lui Frédéric Damé, vodevilul și melodrama sunt luate în seamă, privite cu atenție, considerate cu seriozitate. "Să nu denigrăm melodrama", scrie, de pildă, neted Al. Paleologu, văzând-o ca "o esență de mare teatru". Nu-l putem însă considera un postmodern avant la lettre, care, mizând pe deconstrucție, să reabiliteze genurile și realizările estetice minore. Alexandru Paleologu are fibră de
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
brodează în ritmul unei chanson de toile. Sweeny zămislește planuri de răzbunare alături de doamna Lovett, proprietara unei mici patiserii în criză de mușterii, care-i dă tot concursul din dragoste pentru acest dezmoștenit al sorții. Iată suficient material pentru o melodramă, mai ales că loviturile de teatru se țin lanț în film, asigurînd suspansul de roman gotic cu încetineli ceasornicărești de calculată prețiozitate victoriană. Despicarea firului în patru nu are loc pentru că bărbierul trece la acțiune destul de repede și cu metodă
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Angelo Mitchievici Deși posedă toate datele melodramei, filmul lui Joe Wright, recent premiat cu Globul de aur pentru cel mai bun film, reușește cu fiecare mișcare să evadeze prin ricoșeu din capcana schemei larmoiante în felul în care o face și Anthony Minghella cu Pacientul englez (1996
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
pe marele ecran pe pînza căruia se află proiectată umbra soldatului Robbie ca o fumegoasă apariție din teatrul Nô. Filmul se desfășoară pe trei planuri temporale, dintre care al treilea este redus la un minim explicativ și întrucîtva disforic, descompletînd melodrama de visul ei de biruință. Un personaj în trei vîrste - puberal-adolescentină, tînără și bătrînă - constituie pivotul întregii povești, o declanșează, o construiește plombînd compensatoriu golurile ei. În ipostaza juvenilă, Briony Tallis (Saoirse Ronan) supraveghează cu un ochi hipersensibil idila vertiginoasă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
țese refrenul amoros, iar peste umărul lui Robbie putem citi un fragment relevant din varianta șarjată a scrisorii de dragoste "I kiss your cunt, your sweet wet cunt" care brizează atmosfera mélo. Talentul lui Joe Wright este de a juca melodrama printr-o serie de abateri care n-o parodiază, nu se sustrag complet, ci rafinează dincolo de manierism procedeul. Într-o primă instanță muzica dă tonul, ea indică, prin numeroasle contrapuncte, unde se află rupturile de nivel și unde regizorul trece
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
inocentă Robbie Turner. Robbie este denunțat pentru un viol pe care l-a comis unul dintre invitații cu ștaif al fratelui Ceciliei, Paul Marshall, iar martorul acuzării, și unicul, este sora ei, Briony, îndrăgostită în secret de iubitul Ceciliei. Schema melodramei este urmată cu fidelitate cînd tînărul aruncat într-o închisoare, - filmul face un salt peste episodul de detenție lipsit de suspans -, este prins în vîrtejul celui de-al Doilea Mondial, se reîntîlnește cu iubita înainte de plecarea sa pe front și
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să elimine contrafacerile sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin mărturisire
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin mărturisire a vinei sorei mai mici, Briony, iarăși prilej de satisfacție pe gustul melodramei unde întîlnirile șoc și lămuririle servesc gustul general pentru crimă și pedeapsă ar putea încheia cu un "Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe" un reușit love story. Însă aici, ca și în romanul lui Ian McEwan, - autor cu
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
vremea bătăliei antifasciste Malraux era eminența cenușie a intelectualilor, iar în faza de stăpânire nazistă Drieu preluase comanda culturii. Prietenul notează în jurnal că Malraux a fost zărit în piața Sainte Clotilde, își ascundea fața cu un ziar, juca o melodramă, voind să arate că e conspirativ. Părea că spune: Nu vedeți că sunt cel care complotează? Vă rog să vă faceți că nu m-ați remarcat." Jocul nu a fost eliminat în etapa de gravitate a încleștării. Că nu se
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
vehiculul primordial", dar asta nu justifică însoțirea principalelor momente de conflict violent cu dansul zglobiu al unor blondine drăgălașe în fustițe aurii sau pisicile și lesbienele din grădina Leonorei, în timp ce ea își cântă iubirea pentru trubadur. Fără îndoială, libretul acestei melodrame romantice întunecate este destul de încâlcit și intenția de a-l explicita pentru un public mai puțin cunoscător este binevenită, dar oare calea aleasă prin traducerea vizuală pleonastică este cu adevărat eficientă? în acest scop au fost adăugate o seamă de
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
o nemțoaică, o moștenitoare bogată, o cercetătoare pasionată", iar el "un rom, un refugiat sărac lipit pământului, ascultând de o sălbatică voce interioară. într-o bună zi iubirea lor se preface în ură de moarte." Departe de a fi o melodramă, romanul lui Richard Wagner persiflează inteligent și discret regulile genului fără a împinge în derizoriu o temă gravă în sine. Cîțiva critici literari germani afirmau în termeni favorabili că Richard Wagner este un scriitor cu "temă" într-o perioadă în
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]