607 matches
-
a dat o formă minunată Galateei lui, dar nu și conținutul pe care-l dorea, pentru că opera sa este un rapt identitar. Filmul ne oferă acel spectru insolit de sensibilitate care face tulburătoare filmele lui Almodóvar, și descărcat de umpluturile melodramatice ar fi putut fi cu adevărat unul remarcabil.
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
regizorul abandonează firul polițist după ce ni l-a fluturat ca pe o momeală prin fața ochilor. Din buzunar scoate însă altceva, un love story între o victimă potențială, Veli (Ada Condeescu), și junele corupător, Luca, o poveste descărcată de orice reziduu melodramatic. Tensiunea vine din faptul că Luca își dorește poate pentru prima oară să păstreze trofeul, poate și pentru că Veli nu este la fel ca toate celelalte fete, senzualitatea ei, felul de a se purta dezinvolt, o anumită nervozitate de animal
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
demonii xenofobiei, Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind prin bolgiile unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob!, cocteil de Buñuel livrat în notă expresionistă cu un lirism aproape încântător este cea mai stranie ecranizare a unui fragment din opera dramaturgului I.L. Caragiale. Dincolo de a fi transferat dintr-
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
trepte mai jos, cântând în localuri. Ea îl rafinează pe Rosenemil pe care o lovitură norocoasă îl proiectează în lumea „bună” din care face parte Bertha, devenind amant en titre al amazoanei care coordonează o serie de afaceri dubioase. Scenariul melodramatic este simplu, Lissy este bolnavă de ftizie, Bertha dorește să-și răscumpere amantul, iar Rosenemil alege, în locul cuștii aurite a contesei, tumultul pestriț al străzii, redevenind un Charlot anonim. Povestea sufletului de aur al unui Mitică berlinez care nu se
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
cântărești/ 79 kg. Ai umeri lați. }i-e frig de obicei.// Pentru un somn mai liniștit. Pentru o viață mai/ confortabilă." (pag. 18) Ca să nu mai spun de bucățile oarecum corecte politic, care, deși tușante, au un prea accentuat impuls melodramatic. Multe din acestea sunt pledoarii jucate pentru o siluetă perfectă, pe care tocmai abundența (era să scriu: obezitatea) le face deficitare. Găsim și câteva aluzii ecologiste, probabil concepute în aceeași logică inversă prin care sunt denunțate, în spațiu privat, stereotipiile
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
Richie, în curs de publicare la Editura Humanitas în colecția Nipponica, e prima traducere dintr-un autor rămas, în mod surprinzător, necunoscut cititorilor români. Iată un fragment în avanpremieră din povestirea „Kimiko" . [...] Strada Gheișelor este plină de tradiții - tragice, comice, melodramatice - fiecare casă are propriile ei amintiri - iar Kimika le știe pe toate; unele sunt de-a dreptul înspăimântătoare, altele te fac să râzi sau te pun pe gânduri. Povestea primei Kimiko aparține ultimei categorii. Nu e neapărat cea mai grozavă
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
coborât privirea și, cu un ton blând, mi-a spus: ”Mihai, eu nu cred că a vrut...” În încheiere, îi rog pe cei care sunt alături de băieții ăștia mâine seară, să dea un amărât de share acestei scrisori. Oricât de melodramatica ar fi ea. Dacă în partida retur cu Grecia veți face un meci mare, miercuri se va vorbi despre ”nationala Romaniei”. Dacă nu, se va vorbi despre ”nationala lui Piturca”. Ăștia suntem... Oricât de penibil ar suna, AM CONVINGEREA FERMĂ
Victor Pițurcă, scrisoare deschisă de la cine se aștepta mai puțin by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61199_a_62524]
-
una văd și alta scriu. Așa a făcut, în 1908, un ziarist numit William P. Miller, ale cărui articole îmbrăcau minciunile șefului poliției despre primejdiosul anarhist evreu și despre vitejia cu care el, eroul, îl înfruntase, în bombastice, vandabile, formulări melodramatice. In 1992, în Bosnia, Rora fusese detașat pe lângă un reporter de război american numit tot Miller. Nu din lipsă de imaginație în materie de onomastică, ci, probabil, pentru a sugera că Miller rămâne Miller și în ziua de apoi, că
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
dată, el notează, profesoral, cota legitimă a fiecăruia dintre numele menționate. Brătescu-Voinești, de pildă, mandatar al unuia din cele mai dizgrațioase discursuri din epocă, e pus la locul lui cu severitate: „Autor exclusiv de povestiri cu respirație scurtă și vag melodramatice, avusese momentul lui de notorietate, care îl propulsase la Academie, precum și în manualele școlare. Acum era cu totul în afara jocului și, evident, plin de resentimente. Așa că ajunge să ațâțe, folosindu-se și de poziția sa academică, împotriva literaturii «imorale»: adevărată
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
și Sudul sunt practic în război după ce conflictul de la începutul anilor 1950 s-a terminat cu un armistițiu nu cu un tratat de pace. Analiștii militari sunt foarte sceptici cu privire la capacitățile Nordului de a-și îndeplini multe dintre amenințările sale melodramatice.
Coreea de Sud răspunde amenințărilor Coreei de Nord by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56529_a_57854]
-
contemporane. Cel mai adesea avem de a face, în versurile lui Komartin, cu postura narcisiacă a unui aristocrat tânăr care-și face din martiraj un titlu de noblețe. Impulsul central - și poate singurul convingător - al acestei poezii e autoînduioșarea, jucată melodramatic până la capăt, în același scenariu. O conștiință calamitată stă eroic în fața unei apocalipse anunțate în tonuri care de care mai sumbre. Niciun vers fără promisiunea câte unei prăbușiri: „Poate să vină dragostea sau iarna atomică,/ de-acum mi-e totuna
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
scriitori. Remarca lui Ortega y Gasset privitoare la romantism relevă direcția pe care Tom Hopper o dă filmului său: „Romantismul a fost stilul popular prin excelență. Primul născut din democrație, el a fost răsfățat de mase.” Pe scurt, în cheie melodramatică, Jean Valjean (Hugh Jackman), condamnat la ocnă pentru a fi furat o pâine este urmărit de brațul implacabil al legii întruchipat de infatigabilul inspector de poliție Javert (Russell Crowe). Cei buni, Fantine (Anne Hathaway) și Cosette tânără (Isabelle Allen), cad
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
Ulysses al lui Joyce. Mi-am savurat micul triumf, deoarece ani în șir colegi și prieteni ridicau mirați din sprâncene, derutați că un „băiat atât de fin” (cum mă ironizau) poate fi sedus de o povestioară cam de doi bani, melodramatică până la sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă - în capodopera lui Fitzgerald e claritatea de cristal a stilului. Puține alte cărți sunt mai înșelător-accesibile decât această narațiune despre
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
iată că după o lungă perioadă de acalmie, Alexandru Maftei își asumă un proiect dificil, ecranizarea romanului Domnișoara Christina, atât pentru faptul că romanul eliadesc este destul de static, chiar dacă personajele au un relief dramatic bine precizat, cât și pentru că aparențele melodramatice învelesc un nucleu puternic și evaziv semantic. În această privință îndrăznesc să mă pronunț en conaisseur trimițând cititorul curios la capitolul „Domnișoara Christina - un spectru în fața oglinzii modernității” din cartea mea, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
dintre întîmplările trăite de autor și aerul cu care le evocă. E ca și cum peste mintea lui Blaga s-a lăsat vălul unei duioșii iremediabile, în virtutea căreia orice eveniment capătă tenta unui suvenir drăgălaș. Moartea unei surori e ca o despărțire melodramatică, altercația dintre băieți e o sfadă cordială, anii de război sunt încercări suportabile. Nimic din vehemența crudă a istoriei nu răzbate în mintea autorului, preocupat mai mult de zugrăvirea mitică a unor anecdote anodine decît de intuirea unor frîngeri umane
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
cincizeci de ani, care pînă acum se intersectaseră, ajung să se suprapună; „păpușile” reintră în matrioșka cea mare, conflictele din viețile personale ale protagoniștilor, ca și scenariul al cărui sfîrșit rămînea mereu în suspans, se rezolvă în miracolul iubirii. Pare melodramatic, este melodramatic, dar în limitele bunuluigust. Deși construcția este foarte elaborată și poate prea ambițioasă prin numărul mare de aspecte pe care vrea să le atingă, încrengăturile ei narative se urmăresc ușor pentru că tehnica decupajului și montajului cinematografic este excelent
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
ani, care pînă acum se intersectaseră, ajung să se suprapună; „păpușile” reintră în matrioșka cea mare, conflictele din viețile personale ale protagoniștilor, ca și scenariul al cărui sfîrșit rămînea mereu în suspans, se rezolvă în miracolul iubirii. Pare melodramatic, este melodramatic, dar în limitele bunuluigust. Deși construcția este foarte elaborată și poate prea ambițioasă prin numărul mare de aspecte pe care vrea să le atingă, încrengăturile ei narative se urmăresc ușor pentru că tehnica decupajului și montajului cinematografic este excelent stăpînită - cu
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
Liliana Corobca nu scrie propriu vorbind o carte despre abandonul familial: sigur, ideea că un sat basarabean poate fi depopulat în așa măsură (aproape toți adulții fiind plecați să muncească în străinătate) rămâne cutremurătoare. Dar în sine, ea nu depășește melodramaticul unei anchete de efect. Indicat ar fi să nu le confundăm. Kinderland, spune autoarea pe clapetă, s-ar fi vrut a fi un roman epistolar, ce urma să conțină scrisorile unei fetițe, Tina, care-și ține la curent mama cu
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
pînă la Bleak House/Casa umbrelor (parabola sofisticată nu doar a unui sistem juridico-social supus corupției, ci a unui întreg mentalism pernicios ce se hrănește, morbid, din propria sa maladie). De asemenea, Great Expectations/ Marile speranțe introduce, dincolo de suprafața lui melodramatică, un spectaculos joc narativ, derulat (în regim de pionierat pentru literatura europeană a secolului al XIX-lea) între doi dintre protagoniștii poveștii - Pip și Jaggers. Dacă Pip, ca narator, se zbate acolo, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
pe care le-a conceput. Fără îndoială că acest coup de foudre literar vine, în primul rînd, din ingredientele specifice narațiunilor pencilensiene, intrate aici într-un dozaj probabil mai convingător decît în alte locuri: o dinamică întreținută constant a intrigii melodramatice, un context autobiografic mai pronunțat (unii exegeți cred, pe bună dreptate, că romanul e cel mai autobiografic dintre creațiile autorului Marilor speranțe) și un triumfalism lipsit de ostentație, indus de tehnica premeditată a happy ending-ului. Totuși, dincolo de stereotipurile epicului pencilensian
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El cultivă o melancolie de umor, nu de umoare, în interiorul viziunii. Nici chiar temele Ťapocalipticeť n-au, la el, tupeul melodramatic și agresiv al angoaselor finale. Acestea sînt mai degrabă consultative decît definitive, poemul le propune, dar nu le impune". Nu o dată Al. Cistelecan are aerul unui ,colaborator" al poetului pe care-l comentează, ca și cum s-ar așeza alături spre a
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
aceeași oală cu o sufragetă din perioada emancipării industriale. știa că nu avea stofă de artist, ea doar valorifica Arta! Epata, se lăuda că-i sunt cunoscute toate vicleniile lumii în care se învârt samsarii, anticarii marilor case de licitație. Melodramatică din convingere, prefera veșmintele pe care și le crea singură, accentuând detalii ale stilului tenebrosfastuos; o modă care, mai este convinsă că i se potrivește, încă. Albul, negru, auriul, roșu, sunt culorile care o pun în evidență cu eleganță ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lucru”. Se schimbă lumea și „cel mai mare ucigaș e cuvântul. Omenirea e o uriașă groapă comună”, conchide el apoteotic. În ambiția de a proclama întâietatea irealității, V. Vosganian riscă să devină, ici și colo, ușor schematic, mai ales în privința melodramaticului. E limpede că eroii lui, dintr-un anumit punct de vedere, sunt, fără excepție, niște suciți. Ca și lumea lor. Dar niște suciți cu certe calități onirice. Or, pentru a susține această disponibilitate, autorul e în situația de a ceda
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
geamăn. Nici o clipă nu și-a închipuit înainte Haneke, pasionat de Tarkovski și Bergman, gata să creeze prin filmele sale, deloc sentimentale, ba chiar un pic sadice, disconfortul moral al spectatorului, că există între el și Trintignant, actorul preferat al melodramaticului Lelouch sau „Fanfaronul” lui Risi, cea mai mica asemănare. Filmul i-a permis revelația înrudirii lor spirituale și i-a modificat profund viziunea asupra vieții. Deși Trintignant nu s-a exprimat, deocamdată, revelația se pare a fi fost reciprocă.
Trintignant și Haneke () [Corola-journal/Journalistic/4183_a_5508]
-
raportarea acestuia la valorile colective. În niciun caz despre superioritatea autoimpusă a exprimării prin cuvânt, ci despre crearea a noi și noi microdiorame lirice, prin care se zămislește un nou univers și se întrezărește un nou început. Prin versul său melodramatic, prin substratul (neo)romantic al poeziilor, dar și prin modernitatea expresiei proprii, se revelează un evident contrast dintre Bine și Rău, dintre Teluric și Astral, dintre lumea Văzută și cea Nevăzută, cărora li se împrumută scara cu trepte în spirală
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]