631 matches
-
Peisajul interior al poemelor consună cu cel exterior, rarefiat, caracterizat prin abundență acvatică, parcă într-un perpetuu ritual purificator. Zăpezile, ploile, apele de munte, râurile își duc existența pulsatilă în perfectă simbioză cu munții, nisipul, stâncile, pajiștile alpine, prăpăstiile, peșterile, mementouri ale vieții interioare, ale căutării neobosite. Pe acest fundal esențialmente poetic, cuplul arhetipal își parcurge drumul inițiatic (și sunt numeroase poemele ce conțin viziuni ale unor drumuri-pelerinaje făcute împreună): "pluteam -/ corabie zdrențuită pe mările ascezei// au fost consultați specialiști în
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
al cărei prototip e N.Steinhardt, și alta a suferinței ca atrocitate închisă în sine, masochistă, inclementă, tutelată de Paul Goma. Din categoria experienței mistice se impune "testamentul" memorialistic al cardinalului Iuliu Hossu ce s-ar cuveni să constituie "un memento pentru conștiința morală a națiunii, nu doar un best-seller", după aprecierea, ea însăși circumstanțial reculeasă, a exegetului în discuție. Comprehensiv cu starea de spirit a înaltului prelat întemnițat, d-sa consemnează consubstanțierea religioasă a textului acestuia, care, cu toate că lipsit de
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
a fi prețuită "măcar pentru faptul - fie el și fapt de strictă curiozitate - că nu avem prea mulți cardinali și, deci, astfel de memorii sunt marfă de tot rară", în pofida împrejurării că, în realitate, între legitima ei dublă virtualitate de "memento", și de "best-seller", "nu prea s-a întîmplat niciuna, nici - cu atît mai puțin - alta". Cu aceeași coparticipare ocazională la pietate (ca și cum ar fi intrat într-o biserică să se închine, în ținută de stradă, întrerupîndu-și presantele treburi mirene), Al.
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
mică armată de țărani fantomatici, confecționată din costume populare așezate pe umerașe-stative. Între căciuli și sumane, între broboade și ii nu se văd fețe omenești, ci doar puțin întuneric, iar din mâneci nu ies mâini. Straniul grup statuar este un memento adresat amnezicei societăți românești de azi. Amintiți-vă că am existat, amintiți-vă că am fost uciși! Acesta este mesajul expoziției }ăranii și comunismul, realizată de Fundația Academia Civică, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Centrul Internațional de Studii
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
muncă, și care și-a găsit și corespondentul românesc în Canalul Dunăre-Marea Neagră și toate celelalte colonii de muncă silnică, unde a fost exterminată o bună parte a intelectualității noastre. Prin sâmburele ei tare, Frica și pânda, reprezintă încă un memento, încă un semnal de alarmă pentru ca acel ucigaș pe "metru pătrat" să nu mai apară. Noua carte a lui Florin Constantin Pavlovici are meritul de a ne împrospăta memoria care, din păcate, cam lâncezește, ceea ce nu ne prea onorează.
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
răscumpără, peste ani, neabătuta modernitate lirică. Modernitatea unei obsesii, în fond, pentru inacțiunea justificată solemn, cu figuranți trimiși la bătălie, calcuri pe foiță subțire, cu ezitări anxioase, după tablourile romantice. Chemarea muzei, care nu poate fi decît Clio, e un memento în amurg. În adîncimile de culoare incertă ale cerului părăsit de soare, în gîndurile înserate, în care mustesc melancolii, e recitirea pe care Mateiu Caragiale i-o face istoriei. De fapt, zațului rămas în urma ei, în care se dezleagă foste
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
cum ar fi - cercul artiștilor dispăruți. 2 aprilie 1978 A scrie pentru a-ți aminti? Nu pentru a-mi aminti, ci pentru a combate sfâșierea uitării ce se anunța absolută. Această - curând - "nicio urmă", nicăieri, în nimeni. Nevoia unui "Monument". Memento illam vixisse. 8 mai 1978 (În vederea zilei în care voi putea în sfârșit scrie) În sfârșit! Despărțit de această scriitură în care-mi puneam însăși respirația, un respiro al tristeții mele, printr-o mie și una de inoportunități istovitoare, în
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
proces involutiv" (Ș. C.)/ "un fantastic și straniu fenomen" (I. N.). Ce ar mai fi de adăugat? Istorie contrafactuală n-are rost să facem. Dar este, oricum, imposibil să ne imaginăm un Eminescu încredințînd Convorbirilor cele 217 strofe ale poemului Memento mori sau bucăți precum Demonism, Miradoniz, Odin și Poetul, Povestea magului călător în stele, Mureșanu, Codru și salon, Diamantul Nordului, Sarmis, Gemenii etc. în conștiința poetului, intuirea orizontului de așteptare al contemporanilor avea partea ei în adoptarea deciziilor. Iar dacă
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
intenție, poemul ar fi trebuit să fie o replică dată Egipetului eminescian: iritat, probabil, de perfecțiunea poemului în cauză (ne întrebăm ce s-ar fi întîmplat dacă Macedonski știa că Egipetul nu reprezintă decît un mic fragment al mirificei sociogonii Memento mori), rivalul lui Eminescu a vrut să compună un poem "documentat" despre Egiptul antic. Și l-a compus - dar în același tip de vers și în același metru cu Egipetul, dovadă că poezia eminesciană îl obseda. Eminescu identificase în Egipt
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
simula o ignoranță ce le îngăduie falsul? Adică esența însăși a comunismului. Din care motiv datoria noastră, a celor care am cunoscut nemijlocit dramatica perioadă în chestiune este să-i reconstituim istoria, s-o analizăm, s-o invocăm precum un memento necesar pentru cei ce ne succed. E o obligație nu doar culturală, ci și civică de la care nu ne-am putea deroga. Unul dintre cei ce o ilustrează cu probitate informațională și rigoare morală este universitarul ieșean Petru Ursache, reputat
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]
-
Până mai ieri, atâția erau vii, iar astăzi sunt „poeți uitați”. Uitați-vă în jurul nostru: legiune de poeți uitați! Ca îngerii, al căror număr e legiune. Contra uitării nu-i remediu, ci doar o resemnare blândă. Poeții uitați sunt un memento pentru poeții vioi nevoie mare! L. N.: O întrebare „de lemn”: ce mai înseamnă poezia, astăzi? Ș. F.: Ce-a însemnat întotdeauna: o „nobilă inutilitate”. De o utilitate ignobilă e ea, atunci când devine strict utilitară sau, cel puțin, se face
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
este vorba în filmul lui Netzer, ci despre relațiile umane, despre o lume a bătrânilor în care puținul strop de demnitate rămas după ce pensia s-a terminat este investit în gesturi teatrale, în ficțiuni tardive. Există o dublă serie de memento-uri, una a memorialelor, statuile din București reflectând gloria postumă a soldaților români căzuți în cele două războaie mondiale, și una a fotografiilor și scrisorilor de dragoste de pe front pe care le redescoperă întro cutie Ion I. Ion. Gros-planurile reflectă
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
Una dintre cele trei cărți, "Practicarum quaestionum circa leges regias", a fost legată cu pielea unui om jupuit de viu în 1632. Autorul cărții afirmă în prefața volumului că s-a gândit la acea copertă ca la un fel de "memento mori". "Legarea cărții era considerată ca un omagiu, în spiritul inelelor și bijuteriilor făcute din părul morților, în secolul al XIX-lea. Ceea ce astăzi ni se pare macabru, în epocă era considerat un fel de a onora memoria unui mort
Modă macabră: cărți legate în piele umană by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62344_a_63669]
-
genericul Vizual 2000+, o pagină conține cronici de film, teatru și operă. În fine, în revista studenților bucureșteni, este pusă în discuție o temă de ultimă oră: Picturalitatea limbajului SMS. Preoții colonelului Arsenescu Revista MEMORIA este cu fiecare număr un memento tragic al dezastrului comunist din România. Mărturiile se adună într-un rechizitoriu grăitor, chiar și în lipsa unor sentințe juridice în privința miilor de persoane care au fost răspunzătoare de această plagă ideologică. Din numărul 2-3 pe 2011 articolele care au atras
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4849_a_6174]
-
în Liban, el versifică în stilul lui Rudel, trubadurul îndrăgostit de legendara „prințesă depărtată”; în Palestina, revede timpurile biblice și pe profeți; în Egipt, descrie originea civilizației umane și monumentele mute ale splendorii, așa cum va face mai tîrziu Eminescu în Memento mori. Ca și la Eminescu, suita pitorească de peisaje culturale, desfășurată în versuri ample, e acompaniată cu muzica de fond a unei filozofii funciar pesimiste. Reflecțiile continui despre efemeritatea omului și a civilizațiilor marchează momentele cruciale ale poemului. Ultimul vers
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
momentele cruciale ale poemului. Ultimul vers din Conrad („Dar crucea nu mai este, mormîntul s-a stricat”) ne anunță retragerea în natură a ultimului semn lăsat de erou pe pămînt. Rostogolirea continuă de sentenții schopenhaueriene din ultimele strofe ale lui Memento mori se află aici schițată cu anticipare. Față de Conrad, Traianida pare un poem mai puțin finisat și într-o redactare deseori neglijentă. Nici nu știm de fapt dacă epopeea, sub forma pe care o cunoaștem astăzi, este în realitate terminată
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
duc o existență separată în Empireul autohton, intervenind direct în luptele terestre. Debordarea imaginației fantastice atinge aici proporții uriașe. În primele trei cînturi, adică acolo unde Bolintineanu pare a fi urmat un plan bine stabilit, observăm că „raiul dacic” din Memento mori a avut aici o primă reprezentare tulburător de asemănătoare. Spontaneitatea și lipsa de măsură comandă textul. Versul lung, alexandrinul românesc, prezent în pasajele descriptive, alternează cu un vers expresiv și neobișnuit, cu alexandrinul clasic sub forma lui dactilică, săltăreț
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
istoria cinematografului, înlocuirea unui mod de a vedea filmul, a unui mod de a-l „trăi” cu un altul, cel al cinematografiei 3D, a home cinemaului. Vechiul cinema cu mitologia și atmosfera sa, căruia Giuseppe Tornatore îi dedica un emoționant memento în Cinema Paradiso (1988) a dispărut pe nesimțite. Una câte una vechile săli s-au închis, spectatorii care se înghesuiau să vadă ultima noutate s-au rărit și ei. Aici se află însă ceva în plus care aruncă în desuetudine
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
mi-a lins sandvișul, mi-a călcat în budinca de orez”. Cel mai mult se pare că-i plăcea să scoată arogant limba, deșirând eficace orice moment de tandrețe sau de poezie a lumii. Dacă Aurelius reprezintă nocivitatea inevitabilă, un memento al voracității și al „prozei” vieții, cei patru bărbați nu sunt nici ei îngeri, ci tot provocatori de suferință. Licia însăși e animată de niște forțe misterioase, greu controlabile, pentru că i se întâmplă să provoace moartea ori măcar să o favorizeze
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
definește drept o construcție monumentală impresionantă, în care exemplară se arată a fi - spre exemplu - raportarea atât de funcțională a Presto-ului final față de Marșul funebru; ...drept pilduitor postludiu al acestuia. Întreaga realizare discografică se dovedește a fi un adevărat memento al demnității. Un veritabil monument discografic a fost conceput și realizat, de Institutul Național „Frédéric Chopin” din Varșovia. Pe parcursul unei jumătăți de deceniu a fost pregătită și realizată o ediție discografică completă a întregii creații chopiniene; nu numai a celei
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
din perspectiva inversă, așa cum ne-o demonstrează Miradoniz, poem din epoca vieneză (1872). Totul se amplifică aici: "Miradoniz avea palat de stânci/ Drept streșină era un codru vechi/ Și colonadele erau de munți" (această descriere "macroscopică" se reia și în Memento mori, în episodul dacic prezentând "raiul Daciei", precum și în Sărmanul Dionis, atunci când Dan va edifica un rai al îndrăgostiților pentru el și Maria. În Memento mori, palatul Dochiei copiază palatul zânei Miradoniz: "Acolo Dochia are un palat din stânce sure
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
un codru vechi/ Și colonadele erau de munți" (această descriere "macroscopică" se reia și în Memento mori, în episodul dacic prezentând "raiul Daciei", precum și în Sărmanul Dionis, atunci când Dan va edifica un rai al îndrăgostiților pentru el și Maria. În Memento mori, palatul Dochiei copiază palatul zânei Miradoniz: "Acolo Dochia are un palat din stânce sure,/ A lui stâlpi-s munți de piatră, a lui streșin-o pădure". În Sărmanul Dionis, din nou, cu deosebirile arhitecturale inerente: "(...) el a pus doi sori
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
poetul vorbește despre "un ocean de patemi" și "marea de suferinți", în aceeași poezie fiind de găsit și puternicul vers "Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci", care relevă intensitatea formidabilă a sentimentului amoros. În Demonism, "fluvii de lacrimi". În Memento mori, "oceane de popoare", "mare de palate", "unde de popoare", "mării de omăt", "diluviul de flăcări", "un ocean de lumină", "oceanele-i de stele", "râuri de stele", "fluvii cu mase de sori", "oceanul de-ntuneric". Metaforele de acest tip, reunind
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Lună tu, stăpân-a mării" (Scrisoarea I). Fauna. Fauna, crede G. Călinescu, este săracă, însă nu are dreptate decât parțial. Ornitologia. Uliul în Junii corupții, buha (Amicului F. I.), filomela ( Visul unei flori), flamingo cel roșu în Egipetul, păunul în Memento mori, curcanul (Cugetările sărmanului Dionis), boul de baltă (botaurus stellaris) în Pustnicul, porumbița (albă) în De-aș avea..., porumbelul în Antropomorfism, turtureaua în Pajul Cupidon, papagalul (cu pene viu colorate) în Kamadeva, rândunelele bicolore (alb-negru) în De ce nu-mi vii
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
albinele, gândacul (Călin Nebunul), furnicile, puricii, bondarul, lăcustele, țânțarii, cărăbușii (Călin), "viespii" (Codru și salon), "gâza mică" (Miron și frumoasa fără corp), cariul (Melancolie), moliile (Icoană și privaz). Regnul animal: cerbul (Ondina), bourul (Aveam o muză), ursul, căprioara, țapul, tigrul (Memento mori), oaia, șoarecele, liliecii (Cugetările sărmanului Dionis), hiena (Rime alegorice), boul, vulpea, zimbrul (Epigonii), "saci de viermi" În căutarea Șeherazadei), vitele, motanul, purcelul (Călin Nebunul), calul (Făt-Frumos din tei), vierii (O, adevăr sublime...), taurul (Fata-n grădina de aur), leul
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]