1,562 matches
-
viață. Rezultatul e că intelectualii sfîrșesc prin a dezamăgi, căzînd sub nivelul de așteptare pe care comunitatea și l-a urzit în privința lor. Și atunci ființa li se mărginește la un searbăd portret ce poate fi zugrăvit în cîteva pagini memorialistice, dar care nu se ridică la rangul unui simbol. La Ana Blandiana algoritmul celor trei pași respectă sensul urcător: avem de-a face cu o scriitoare a cărei biografie nu numai că nu a dăunat portretului, dar portretul a culminat
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
Kirileanu și de a fi asamblat „piesele” puzzle-ului confesiv într-un mod transparent și fidel sensului relatării autorului. G.T. Kirileanu a fost unul dintre exponenții primei generații de intelectuali de elită cu origini țărănești. Născut în 1872 - conform mărturiei memorialistice care deschide volumul I al ediției de față -, el a beneficiat de progresul remarcabil al școlii românești în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, dar a și muncit din greu, pentru a se întreține (pe sine și pe frații
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
cum reiese din acest memorial, Pop a fost eficient, stăruind pînă a fost găsită o formulă eficientă pentru deplasarea, într-un loc convenabil (Germania îl acceptă la Singmaringen, dar - evident - fără Elenă Lupescu), care a fost găsit, tranzitoriu - Italia. Însemnările memorialistice ale lui Valeriu Pop continua pînă la momentul constituirii, la 14 septembrie 1940, a statului national-legionar. Singură misiune pe care a primit-o a fost cea de șef de delegație la Budapesta pentru a stabili condiția românilor rămași în partea
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
la momentul constituirii, la 14 septembrie 1940, a statului national-legionar. Singură misiune pe care a primit-o a fost cea de șef de delegație la Budapesta pentru a stabili condiția românilor rămași în partea de Ardeal cedata Ungariei. Celelalte însemnări memorialistice ale lui Valeriu Pop, scrise după ieșirea să din închisoarea de la Sighet, sînt sumare și lipsite de interes. Așa cum au fost redactate, ele trebuiau să constituie material primar pentru viitoare memorii, pe care nu a mai apucat să le scrie
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
cele mai simpatice. Din acel moment, lectură ei devine tot mai capricioasa, spre exasperarea autorului, care îi pândește fiecare reacție. Ca un făcut, în aceeași perioadă, o prietenă de familie, Smaranda, căsătorită cu doctorul Gachet, le aduce dactilograma unui român memorialistic al soțului ei, care, ca fost prizonier în Iugoslavia, a simțit nevoia să-și istorisească în scris peripețiile. "Scriitorul" nu are chef să parcurgă opera unui diletant și, în plus, se burzuluiește la vederea ei dintr-un presentiment al rivalității
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
e capacitatea cuiva de a-și aminti lucruri care nu s-au întâmplat". Cele patru părți ale românului nu delimitează perioade și nici nu marchează neapărat o înaintare cronologică.Sunt mai degrabă reluări și nuanțări conforme cu un suveran principiu memorialistic. Încă din prima parte suntem familiarizați cu locurile și cu aproape toate personajele cărții. Naratorul e un tanar întors de curand din Germania unde și-a continuat studiile de filosofie începute în țară. Ne aflăm în jurul anului 1926. Cameră din
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
abate din drumul lui, n-are talent și nu-i nici o pierdere dacă tace... Adică nici n-a existat... O.G.: Experimentele... postmodernismul... post-post și așa mai departe... I.P.:Toate trec și Tolstoi rămîne. O.G.: Ați publicat cîteva pagini memorialistice în revista "Ateneu". Sînteți în putere să le continuați? Ne interesează pe toți... I.P.:Îl apreciez foarte mult pe Domnul Sergiu Adam pentru că mi-a "comandat" să-mi aduc aminte... Și nu numai pe el... Am scris c-o plăcere
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
1977 - Apare romanul Roată gândului, roată pământului. 1979 - Se publică romanul Întoarcerea Vlașinilor, încununat cu premiul Academiei Române. 1981 - Apare romanul Frank and Smith Company. 1982 - Publică volumul de povestiri pentru copii Milena și Crina povestesc. 1985 - Vede lumina tiparului scrierea memorialistică Seva din adâncuri. 1986 - Își reunește nuvelele în volumul Eternele iubiri. 1995 - Apare romanul Remember. Pentru întreaga activitate literară, Ioana Postelnicu primește premiul Uniunii Scriitorilor Români și al Editurii Ion Vinea. 1999 - Apare romanul Urmașii Vlașinilor, la editura Albatros.
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Tradiționalist ca structură, om de dreapta, profund creștin și neînregimentat politic, memorialsitul va înfățișa, de la distanță sau de foarte aproape, împrejurări destul de cunoscute nouă - cel puțin celor care le-am trăit - inedite însă lectorului tânăr (vezi setea acestuia de literatură memorialistică și documentară). Slujitorului de cult ce-și îmbogățește la tot pasul textul cu citate vetero-testamentare și din părinții bisericii, i se substituie reporterul, într-un original joc de ansamblu. Personalitățile, exotice pentru lectorul occidental, ne sunt familiare nouă: Tudor Arghezi
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
și al nostru, în măsura în care noi înșine opuneam realității literatura și trăgeam în jurul celei din urmă protectoare cercuri arhimedice. Recitind Euphorion (în ediția adăugită de la Cartea Românească, 1999) și mai ales suta de pagină a Prologului, după ce am citit marea proză memorialistică din Caietul albastru, ca să nu mai vorbesc de fragmentele din Caietul alb publicate în Apostroful clujean, îmi dau seama de importanța pe care acest cult al cărții o avea pentru Balotă, în studenție, în detenție ori mai tîrziu și de
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
sîrg vinovat. Părea, cînd îl vedeai pe stradă sau în redacții, mereu înfricoșat și parcă se făcea mic în ciuda lungii sale înălțimi aproape descărnate. S-a voit (parțial a și fost!) memorialist, publicînd, în 1973, odată cu placheta Ștergar românesc, volumul memorialistic Scriitori care au devenit amintiri. De curînd, nepoata poetului, d-na Virginia Carianopol, s-a îngrijit de reeditarea acestui volum de amintiri. Autorul le-a subintitulat "pagini de jurnal", deși jurnalul este mai curînd o indicație că acele convorbiri pe
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
Z. Ornea Îl știam pe dl. Nicolae Balotă drept un luminat cărturar. Acum, cînd i-am citit jurnalul și mărturisirile memorialistice, am realizat dimensiunile excepționale ale acestei cărturarii. Citise pînă la 30 de ani, în cele vreo cinci limbi pe care le frecvență, uimitor de mult: literatura beletristica, filosofie, teologie. Îi cunoștea profund, ca puțin alții, pe Maxim Mărturisitorul, pe Meister
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
am siluit în nici o împrejurare conștiința și n-am vîndut-o cu bună știință." Seninătatea cu care își privește Dumitru Micu trecutul este ea însăși extrem de semnificativă. Pentru cei care s-au născut mai tîrziu și încearcă să înțeleagă epoca proletcultista, memorialistice profesorului - fără îndoială sinceră - explică într-un fel "cum a fost posibil". Infarctul tuturor bănuielilor Infarctul suferit de premierul Radu Vasile a prilejuit presei pe lînga publicarea știrii, cu litere mari, un șir de speculații care mai de care mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
stare de așteptare a românului că gen, refuzînd vechile nume, dar urmărind totuși noutățile de pe piața genului. Ce ascunde această mare scădere de interes a cititorului față de românul autohton? O scădere de interes care poate fi observată și în privința literaturii memorialistice, dar și în ceea ce privește literatura să-i zicem documentara sau față de eseistica. Nici literatura străină, pe de altă parte, nu se bucură de tiraje impunătoare, spre deosebire de primii ani dupa ^89. Așadar e greu de susținut teza că, în ultimii ani, cititorii
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
Fiindcă Vasile Băncilă (1897-1979) a fost preocupat de multe domenii - filosofie, psihologie, pedagogie, teologie, filosofia culturii, lingvistică ș.a. -, sumarul urmărește să ilustreze toată amploarea spațiului teoretic acoperit de gînditor, dar și să-i contureze biografia și profilul uman, prin fragmente memorialistice, de jurnal și corespondență sau prin mărturiile celor care l-au cunoscut. Volumul trebuie citit în întregime: secțiunile lui se completează strîns iar ilustrațiile numeroase te ajută să cunoști personajul și destinul sau sub vremi. În strimtul spațiu de aici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
și Parlamentul italian. După evenimentele din 1989, constituie în Italia "Comitetul ProRomânia", organizează transporturi de ajutoare (TIR), publică în două ediții Biblia tradusă de Gală Galaction, pe care o publică în țară. Îi apare la București, la Editură "Albatros" volumul memorialistic Exil (1997), volum apărut în Italia, la Editură "Îl Cerchio", în 1995, cu titlul Exil - le prove del labirinto, eseu autobiografic despre dublul sau exil politic și cultural în Occident. L-am întîlnit pe Camilian Demetrescu în Italia, la Gallese
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
scrie rece, sec, obiectiv, lăsând cititorul să tragă concluziile. Poți?a aȘa încerca, îi răspunde autorul. Și așa va face! Ultimul capitol al Cartierului Primăverii... anunță, prin chiar titlul sau, cealaltă carte. Astfel, unele episoade apar în Disciplină dezordinii. Român memorialistic (deși mi-e teamă că formulă naște un fel de "contradicție în termeni") văzute din unghiul autorului, nu al naratorului. Fervoarea cu care scrie Titus Popovici a rămas, însă, aceeași. Arhitectură (arhitextura) cărții are ceva din tensiunea unui edificiu baroc
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
în cel mai cumplit coșmar. Conștient că întreaga să viață "s-a desfășurat pe parcursul unei paranteze a istoriei", tânărul de atunci nu mai are decât o soluție: să povestească. Și prin această să se salveze... Titus Popovici, Disciplina dezordinii, român memorialistic, București, Ed. Mașină de scris, 1998.
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
reputația unui ziarist bătăios, cu vederi de stînga, în ciuda faptului că era și poet, și încă unul remarcabil, si romancier. O dată cu Desculț, 1948, prozatorul este cel ce se impune atenției generale. Dintre numeroasele și inegalele sale scrieri de ficțiune sau memorialistice, două române (Ce mult te-am iubit și Șatra) au fost considerate cele mai originale. În ultimul sfert de veac, peste această operă întinsă și variată s-a așternut o uitare la fel de nedreaptă că și laudele de care era copleșită
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
Seamănă acum, mai curând, cu un batran procesoman, care umblă peste tot înarmat cu o geantă plină de documente și povestește cui vrea și cui nu vrea să asculte, amănunțit, istoria proceselor sale. Volumul se deschide cu două scurte texte memorialistice - O mărturie și Declarație - în care Laszlo Alexandru se prezintă că un participant "direct" la evenimentele din seara zilei de 21 decembrie 1989 din Cluj. Această insolita introducere reprezintă probabil un fel de certificat de moralitate pentru cel care se
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
a americanilor sau era prea lucida pentru a mai gîndi la o astfel de soluție magic salvatoare? Cunoscînd atîta lume importantă și avînd farmecul povestirii orale, și-a scris, se pare, în trei rînduri memoriile sau numai însemnări cu caracter memorialistic. Prima oară, prin 1940, a dictat memorii, firește în limba franceză, unei secretare. Nu le-a pus la păstrare și nici nu s-a grăbit să le publice. Dar în iarna lui 1941 a citit fragmente din ele surorilor ei
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
ce păcat, Elisa, ca tu ai farmec la povestit, dar memoriile sînt plicticoase". Șocată și nemulțumită foarte, memorialista s-a ridicat de la locul ei și a aruncat volumul manuscris în căminul încins. A mai scris, apoi, cînd oare?, alte însemnări memorialistice, scurte, care s-au publicat de curînd, traduse fiind de amintită dna Varlam. Dl Ion Varlam crede că a mai fost și o altă serie de memorii, dictate tîrziu, unei doamne Olga Kogălniceanu-Cogal și care ar fi încăput pe mîna
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
încăput pe mîna Securității putîndu-se află, azi, în prea încăpătoarele arhive ale SRI. Dacă există într-adevăr și vor fi scoase vreodată la lumină, își vor găsi, atunci, cu siguranta, editorul. Pînă atunci mă bucură că am citit aceste însemnări memorialistice ale Elisei Brătianu, recent publicate prin grijă devotată a dlui Marian Ștefan, mai întîi în revistă Magazin istoric din 1992 și 1997 și acum adunate în volum, unde aflăm și cîteva însemnări memorialistice (și ele dictate) chiar ale lui Ion
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
mă bucură că am citit aceste însemnări memorialistice ale Elisei Brătianu, recent publicate prin grijă devotată a dlui Marian Ștefan, mai întîi în revistă Magazin istoric din 1992 și 1997 și acum adunate în volum, unde aflăm și cîteva însemnări memorialistice (și ele dictate) chiar ale lui Ion. I.C. Brătianu. La început evocă mediul familial de la București, în casa aflată la începutul Caii Griviței (atunci Tîrgoviștei) colț cu Calea Victoriei, dispărută în bombardamentul american din 1944. Memorialista notează: "Bucureștii primei mele copilării
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
tîrziu (generalul Averescu, atunci premier, a voit să-l lovească pe dr. Romalo), care i-au mai prelungit, pentru scurtă vreme, regelui viața. Iată, deci, ca și la casele cele mai înalte poate domni confuzia asupra unui diagnostic medical. Însemnările memorialistice ale lui Ion I.C. Brătianu, publicate în acest volum, evocă exclusiv familia sa, cu precădere unchii. Cele mai interesante pagini sînt cele care fixează modul și momentul cînd conacul de la Florica a devenit așezămînt casnic al lui I. C. Brătianu, cel
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]