46,957 matches
-
literară în România anilor '70- '80 (și, în subsidiar, de încă un exemplu al felului în care merge mintea foștilor anchetatori convinși de nevinovăția lor; interviul cu fostul procuror Iosif Burcă e, din păcate, atît de tipic). William Totok, Constrângerea memoriei. însemnări, documente, amintiri, Iași, Edit. Polirom, 2001, 240 pag., 97 000 lei
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă, de pictor extrem de rafinat, uneori pînă la implozia și la resorbția cromatică, dar fără feromoni și fără calități mnemotehnice. Semnalele picturii sale ies din orizontul memoriei așa cum propria-i culoare iese din suportul ei material pentru a se volatiliza imediat, asemenea unui parfum greu, într-o atmosferă încețoșată și fumegîndă. Datorită acestei selecții riguroase și bine calculate, cartea lui Mihai Sârbulescu reușește să construiască una dintre
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
artelor plastice și, în particular, în acela al atelierului de pictură, prin natura lui mai ordonat fizic și mai coerent simbolic. Discuțiile sunt conduse în așa fel încît fiecare dintre parteneri este pus în situația de a balansa permanent între memorie și actualitate, între anii formației și cei ai maturității, între faptul tranzitoriu, istoricizat, și obsesia creației înalte, dacă s-ar putea chiar desăvîrșite. De multe ori, căldura evocărilor și rememorarea unor fapte mărunte, a unor întîmplări în care au fost
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
stadiu satisfăcător pînă acum: procesul comunismului în România. Ocazia acestei discuții o constituie conferința pe care ați susținut-o și expoziția organizată la centrul cultural, manifestări care atestă doar cîteva din ororile comunismului. Cît poate contribui un scriitor la conservarea memoriei a ceea ce s-a întîmplat în anii "dictaturii roșii"? H. B.: Poate contribui foarte mult! Dacă el a fost martor al deceniilor comuniste cred că are chiar datoria să se exprime, să expună cît se poate de veridic, de amplu
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
-o și d-voastră, pe de altă parte există și simptomul unei amnezii, pentru că vedeți ce se întîmplă: această întoarcere a stîngii la putere, sau măcar a unei aripi a ei - una dintre cele mai duplicitare și ambigue - atestă o memorie colectivă foarte scurtă! H. B.: În ceea ce mă privește, am avut ghinionul să fiu de trei ori arestat, de trei ori condamnat în România comunistă. Am făcut în total aproape opt ani de detenție, cunosc scena despre care vorbesc. Primul
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
spune/ dacă îmi permiteți v-am visat erați așa și pe dincolo/ era acolo și o cîrtiță pe care aș dori să v-o exprim/ o dați-mi voie (care mă purta în brațe cînd eram copil)/ apoi își intuiește memoria nostalgică îmi spune/ aveți o cicatrice vastă ați putea scrie cu ea v-aș citi cu plăcere aș plînge." O mențiune aparte ar merita capitolul dedicat "prozopoemelor", în care Ion Pop face o observație foarte interesantă, referitoare la alunecarea spre
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
fost ele, și cea cu Eminescu, și cea cu Iorga, și încă altele, deși au mizat pe figuri luminoase și cu o mare încărcătură morală, nici nu au trecut măcar de faza enunțului tocmai din pricina incapacității lor exorcizatoare în fața unei memorii satanice atît de copleșitoare. Și așa a rămas acest loc pînă în zilele noastre, după doisprezece ani de elan monumentalistic fără precedent, într-o stare ambiguă ca mesaj simbolic și complet nerezolvată din punct de vedere peisagistic. Ce se poate
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
Specific: privesc Borlovenii cu imensă dragoste, dar nu-mi pot prea bine imagina măcar o vizită scurtă acolo. Să ne gîndim la Eliade, care de asemenea vroia să păstreze Bucureștii (Mîntuleasa, str. Armenească și toate celelalte) ca pe imagini ale memoriei și atîta tot. Poate e trist, dar e adevărat". Nu e mai puțin semnificativă însă reacția tipică pentru regimul nostru politic postdecembrist, de respingere, măcar morală (de regulă nu e doar atît!) a celui ce ar dori să se restabilească
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată, grupului de întemeietori. Moartea (sau numai criogenizarea) simbolurilor comuniste a reactivat memoria de grup și disponibilitatea spațiului public, ceea ce a făcut ca, imediat după 1990, fie să se reinstaleze vechile monumente, cazul statuii lui Brătianu de Mestrovici, fie să se comande altele noi. Si, în acest moment, a început dezastrul! Criza enormă
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
Cronicar Doinaș În excelentul, ca de obicei, număr 2/2002 al revistei Memoria, dna Cristina Petrescu-Ercea scrie despre Șt. Aug. Doinaș, recent dispărut, membru fondator, între altele, al Fundației Culturale care editează revista. Articolul dnei Ercea este o remarcabilă schiță biografică. Autoarea l-a cunoscut pe poet în anul universitar 1944-1945, la Sibiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
era însă destul să te întîlnești cu cineva urmărit de Securitate, fără ca tu să ai idee de asta, ca să ți se însceneze un proces. Din lotul ,,omitenților" mai făceau parte I.D. Sîrbu, Alexandru Ivasiuc și alții. În același număr din Memoria sînt evocate și alte figuri de intelectuali marcanți pe care comuniștii i-au întemnițat pentru vinovății uneori la fel de fanteziste precum aceea de care a fost vorba. Între cei evocați, avocatul Hurmuz Aznavorian și inginerul Victor Nicolau. Nu s-a insistat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
care comuniștii i-au întemnițat pentru vinovății uneori la fel de fanteziste precum aceea de care a fost vorba. Între cei evocați, avocatul Hurmuz Aznavorian și inginerul Victor Nicolau. Nu s-a insistat îndeajuns pe importanța mărturiilor, documentelor și evocărilor din revista Memoria pentru cunoașterea unui trecut, deseori tragic, dar mereu semnificativ, de către generațiile tinere. Denumirea obligă, ca și noblețea: dacă memorie nu e, nimic nu e. Sau, vorba lui Iorga, cine uită nu merită. Reacții Editorialul din nr. 31 al României literare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
evocați, avocatul Hurmuz Aznavorian și inginerul Victor Nicolau. Nu s-a insistat îndeajuns pe importanța mărturiilor, documentelor și evocărilor din revista Memoria pentru cunoașterea unui trecut, deseori tragic, dar mereu semnificativ, de către generațiile tinere. Denumirea obligă, ca și noblețea: dacă memorie nu e, nimic nu e. Sau, vorba lui Iorga, cine uită nu merită. Reacții Editorialul din nr. 31 al României literare a stîrnit cîteva reacții care se cuvin consemnate. Prima impresie, citindu-le, a fost că autorii lor își ascund
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
sau poate chiar în primul rînd, unei intuiții exemplare. Burckhardt a sesizat, cu o siguranță axiomatică, mecanismul subtil al agregării faptelor culturale din sec. XIV- XVI, mișcarea de idei și reconstrucția morală și spirituală din această perioadă, prin apelul la memoria speciei și nu la cazuistica socio-economică și politică a contextului imediat. Oricîte descoperiri geografice s-ar fi făcut în acea vreme, oricît de mult s-ar fi extins zona cunoașterii și a comunicării și oricîte prefaceri ar fi suferit, în
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
imediat. Oricîte descoperiri geografice s-ar fi făcut în acea vreme, oricît de mult s-ar fi extins zona cunoașterii și a comunicării și oricîte prefaceri ar fi suferit, în structura lui profundă, organismul social, fundamentală rămîne presiunea tacită a memoriei antichității și nevoia irepresibilă a ieșirii din captivitatea colectivistă și din hipercodificarea cultural-eclezială a perioadei anterioare. Redeșteptarea tipului eroic, fascinația mistică, dincolo de recuzita raționalistă, în fața valorii de univers a ființei individuale și încrederea desăvîrșită în vocația demiurgică a omului concret
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
pe de o parte, ca dovezi ale unei stări de grație în care ochiul artistului suportă revelația formei ca pe o întrupare a transcendenței, iar, pe de altă parte, ca argumente irefutabile ale unei angajări directe în istoria și în memoria culturală a umanității. Această apăsare pe umanism, în accepțiunea sa cea mai exactă - care include existența exemplară și patetică a eroului (a se vedea recurența lui Brâncoveanu și trimiterile la modelul cristic) -, este chiar proba exponențialității pe care Winter, de la
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
snoava. Imagistica urîtului se dovedește surprinzător de bogată. Interesant e, de exemplu, urîtul ipostaziat, devenit obiect liric, o antropomorfizare doar aparentă, pentru că sugestia rămîne la jumătate de drum. O atenție deosebită merită paginile despre basm. Dincolo de text, autoarea descoperă formidabila memorie culturală a acestei categorii folclorice care permite deducerea unor semnificații astăzi ocultate. E interesant faptul că pretext de analiză devin basme foarte cunoscute în spatele cărora apar nebănuite motivații simbolice: Scufița roșie ascunde gesturi erotice, reflexe ale unor vechi rituri inițiatice
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
la capăt. Deocamdată avem la îndemînă începutul, primul tablou al seriei care reconstruiește adolescența și tinerețea autorului. Stilul căruia Radu Cosașu i-a rămas fidel e un tip special de non-ficțional. Nu e vorba nici despre un jurnal sau despre memorii, pentru că textele pe care autorul le numește nuvele nu sînt atît de inocente pe cît ar trebui să fie dacă ar ține de acel grad zero al ficționalizării. Temperatura lor e ceva mai ridicată și elementul care produce febra e
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
După care mi s-a părut că și asta este fastidios. Totul se complica, la fel ca în oglinzile paralele unde imaginea se reflectă la infinit. De aceea am început să restructurez complet jurnalul. Încerc să transform totul în niște memorii. Iată la ce lucrez eu acuma. Poezie scrie aproape toată lumea, dar jurnalul ăsta numai eu pot să-l scriu și nu știu cîți ani îmi mai dă bunul D-zeu și de aceea acesta este proiectul meu esențial. Poezie scriu
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
traducătorului..." E neîndoielnic că opera lui Mallarmé reprezintă pentru Șerban Foarță o �carte de căpătâi", un model îndelung asimilat. Cum se poate face o translație când aproape fiecare vers din originalul abordat e atât de celebru, încât ocupă pentru totdeauna memoria cititorului? Păstrând o puritate de cristal a echivalărilor, renunțând la neaoșisme, polizând cu maximă dăruire. Și încă - tot mai rămâne riscul de a nu consona cu imaginația cititorului, care și-a consolidat deja părerile (riscul pe care și-l asumă
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
istorie de caz celebră a volumului este cea a președintelui Senatului saxon, dr. Daniel Paul Schreber, intitulată Observații asupra unui caz de paranoia (dementia paranoides) descris autobiografic, 1911 - o analiză indirectă realizată de Freud pe baza cărții acestuia din 1903, Memoriile unui bolnav de nervi, carte care a stârnit în epocă interesul mediilor psihiatrice. Interpretările lui Freud pentru acest caz au fost mult comentate ulterior, într-un mod mai critic de către kleinieni și constructiv de către Lacan și adepții săi. Deși de
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
vremea, survenise o dezinteresare, ceva ca o descreștere treptată a forței presupusei sălbăticiuni tinere și viguroase. Parcă tot ce descoperisem eu până atunci în lume, nu mai era vrednic de luat în seamă ori de depozitat în cine știe ce colț al memoriei, labirint, subsol de mult plin de relicve, fosile, de zidiri vechi... temple?... redute?... și una și alta întrucât templul poate fi și el o redută contra... (lipsește). Aș fi devenit, devenisem chiar, un fel de șantier arheologic...
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
orașelor nemaiîntîlnite. Cu ultimul capitol, studiul depășește limitele secolului al XIX-lea și propune o privire asupra mitului politic modern al vechiului oraș. O incursiune în Africa postcolonială aflată în căutarea unor repere identitare pune în lumină identificarea istoriei cu memoria - Tombouctou a devenit un argument des invocat de discursurile identitare africane contemporane, tentate să transforme cetatea legendară dorită de europeni într-un simbol și o miză pentru viitorul continentului. Cititorul care parcurge cartea Simonei-Corlan Ioan va rămîne captivat de modul
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
dorințelor - coji goale, munți în forme false fără nici un conținut, decât o vanitate pasageră a unor minți avide de câștig rapid. Și totuși... o pereche de pantofi de lac dallinieni, pe care s-au pictat flori și animale desenate din memorie, au trezit în mine vise și dorul de a răsfoi albume, dorul de a desena și pune cuvinte, unele după altele, pe o simplă foaie de hârtie. Renè s-a întors acasă mai târziu, cu o expresie străină pe față
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de ceea ce am trăit inconștient, ceva care s-ar numi camera goală, acolo unde stă sufletul ca un spectator extatic la spectacolul extravagant al spiritului care m-a animat. Și toate acestea s-ar putea numi cu un nume frumos: memorii suedeze, memorii pe care numai un străin trăind în Suedia le-ar putea numi așa, un străin care trăiește schizofrenic în două locuri, sau chiar mai multe, inconștient, dar controlat, mereu conștient, autodisciplinat, prin efort intelectual, de diurnul vieții suedeze
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]