177 matches
-
și deplasările în străinătate ale reprezentanților în misiune ai IC, Piatnițki este unul dintre inițiatorii bolșevizării și apoi ai stalinizării începând din 1929, înainte de a fi exclus din CC al PCUS și executat în timpul Marii Terori. Manuilski, student la Sorbona, menșevic raliat bolșevicilor în 1918, se impune în 1922 ca unul dintre responsabilii politici ai IC; în calitatea sa de delegat al IC pe lângă PCF* și PC german, le impune cu iscusință grupuri conducătoare; în strânsă legătură cu Stalin, joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a primelor lagăre de concentrare, în august 1918, și mai ales odată cu decretul referitor la „Teroarea* Roșie”, din 5 septembrie 1918, care inaugurează lichidarea sistematică a opozanților; în câteva săptămâni, peste 50000 persoane sunt asasinate: muncitori în grevă, anarhiști*, menșevici, partizani ai țarismului, țărani care refuză rechiziționările. Teroarea va crește până în 1922 și va duce la distrugerea principalelor focare de rezistență. Numărând deja 15000 colaboratori în 1918, Ceka are 37000 în 1919 și 260000 în 1921. O asemenea inflație indică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la moarte, dar mai mulți acuzați și-au rectificat „mărturiile” în cursul procesului. Poliția politică* se va concentra, prin urmare, pe obținerea „mărturiilor”, în așa fel încât acest gen de nenorocire să nu se mai întâmple. și în 1930, „procesul menșevicilor”, „procesul partidului țărănesc”, „procesul consiliului suprem al economiei” și „procesul partidului industrial” se desfășoară fără incidente, desemnând întru vindictă publică - după vechiul principiu al țapului ispășitor - categorii întregi de „sabotori”, cu, pe deasupra, zeci de împușcați. Asasinarea lui Kirov, conducătorul Leningradului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
face pe naivi să creadă într-o justiție liberă. Sensul procesului: pedagogia infernală Sensul acestor procese a fost definit la 20 februarie 1922 de către Lenin: „Sarcinile momentului sunt: intensificarea represiunii împotriva dușmanilor puterii sovietice și agenților burgheziei (în primul rând, menșevicii și socialiștii revoluționari); instaurarea acestei represiuni prin tribunalele revoluționare și tribunalele populare în cel mai rapid și eficient mod revoluționar; organizarea - absolut necesară - unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere al rapidității și al durității represiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
democrația reprezentativă și un internaționalism* care încearcă să frâneze puseele naționaliste. Totuși, încă de la congresul său din 1903 și sub imboldul lui Lenin, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR) cunoaște o primă divizare între bolșevici*, pe de o parte, și menșevici, pe de alta. Conflictul, care îi opune pe cei „duri” celor „moderați”, vizează formele de organizare: Lenin cere o organizare clandestină a revoluționarilor de profesie, în timp ce Iulius Martov dorește un partid care să-și recruteze membrii pe o bază mai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se cristalizează, încet-încet, o minoritate pacifistă și revoluționară care ar fi rămas marginală, dacă nu ar fi intervenit revoluția rusă din februarie 1917, apoi conflictul violent prin care Lenin va căuta să răstoarne guvernul provizoriu al socialistului Kerenski, aliat cu menșevicii și socialist-revoluționarii, și în fine, preluarea puterii de către bolșevici, la 7 noiembrie 1917. începând de acum, scindarea, inaugurată în PMSDR în 1903, se va propaga, la îndemnul lui Lenin, cu iuțeala fulgerului, în întreaga mișcare socialistă europeană, apoi în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar pe timp de război
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mijloacele de a instaura dictatura Partidului Bolșevic, sprijinindu-se pe o teroare sistematică, exercitată împotriva „dușmanilor” săi. Mai întâi e vorba de dușmanii lui politici: „albii” - toți partizanii țarului - și liberalii (KD), apoi anarhiștii* și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea bună: muncitorii care resping dictatura bolșevică (Kronstadt*). și, în sfârșit, națiunile recalcitrante
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc. Lenin dă personal ordinele, cum se întâmplă în telegrama din 9 august 1918: „[...] introducerea de îndată a terorii de masă, împușcarea sau deportarea sutelor de prostituate care le dau de băut soldaților, a tuturor ex-ofițerilor etc. [...] deportarea masivă a menșevicilor și a altor alemente suspecte”. Sau în cea din 10 august: „Răscularea chiaburimii trebuie zdrobită fără milă. Găsiți oameni mai duri.” Din primăvara lui 1918, teroarea constă în utilizarea a diverse mijloace de presiune - fizică, psihologică sau economică - asupra unei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grup de revoluționari. Arestat, doi ani mai târziu, trimis în surghiun în Siberia, evadează în 1902 și ajunge în Marea Britanie, sub pseudonimul de Troțki. Cu ocazia Congresului al II-lea al PMSDR, care marchează, în 1903, separația dintre bolșevici* și menșevici, el critică aspru, în al său Raport către delegația siberiană, propunerile și comportamentul lui Lenin*, pe care le consideră puțin democratice. Reîntors în Rusia, în timpul revoluției din 1905, ales președinte al Sovietului din Sankt-Petersburg, arestat, evadează și elaborează teoria „revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aceasta chiar concluziile congresului. USPD își ține în luna octombrie 1920 congresul la Halle în prezența celor patru delegați care asistaseră la congresul IC (Crispien, Dittman, Däumig și Stoecker), a lui Zinoviev din partea Internaționalei, dar și a lui Martov, liderul menșevic. După o lungă pledoarie a lui Zinoviev pentru aderarea la IC și constituirea unui partid comunist german unic, Martov și Hilferding, mari teoreticieni ai social-democrației, îi dau replica. Dezbaterea atinge succesiv politica dusă de către sovietici, opțiunile Komintern-ului și situația internă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Internațională. Tendințele marxiste și revoluționare se delimitaseră de opțiunile reformiste și moderate ale partidelor socialiste. Numai în Rusia, fracțiunea "revoluționară" este majoritară în măsura în care încă din 1903, POSDR Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia cuprinde un curent majoritar bolșevic și unul minoritar menșevic. Cu toate acestea, contextul specific Rusiei și dezbaterile între tendințele socialiste nu permit realizarea unei influențe asupra situației țărilor și social-democrațiilor Europei occidentale. În majoritatea acestor țări curentele ce se opun social-democrației sînt neînsemnate. În Anglia, acestea afectează foarte slab
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Pe alocuri izbucnesc revolte. Revoluția din februarie 1917 din Rusia și, în prelungirea sa, revoluția bolșevică din octombrie, ce înscriu printre revendicări încetarea ostilităților, au fost privite adesea cu încredere și entuziasm. În Italia, în aprilie 1917, o delegație de menșevici este primită pretutindeni, cu strigăte de "Trăiască pacea". Sloganul "Pace justă fără anexiuni" reprezintă una dintre motivațiile susținerii revoluției ruse. Dar această revoluție reprezenta și alte valori și alte sentimente: "revanșa împotriva trădării din august 1914", "revanșa exploatatului împotriva exploatatorului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
într-o mare măsură o organizație de exilați care depune mari eforturi pentru a duce la bun sfîrșit implantarea socialismului în țara lor. În timpul celui de-al doilea Congres, ținut la Londra în 1903, ei se împart în bolșevici și menșevici, aflîndu-se inițial în dezacord în problema, aparent minoră, a statutelor partidului revoluționar. Bolșevicii vor să construiască un partid autoritar și centralizat, în timp ce menșevicii apără concepția unei organizații mai ample și care să fie deschisă simpatizanților. După cum se știe, divergențele iau
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
În timpul celui de-al doilea Congres, ținut la Londra în 1903, ei se împart în bolșevici și menșevici, aflîndu-se inițial în dezacord în problema, aparent minoră, a statutelor partidului revoluționar. Bolșevicii vor să construiască un partid autoritar și centralizat, în timp ce menșevicii apără concepția unei organizații mai ample și care să fie deschisă simpatizanților. După cum se știe, divergențele iau proporții considerabile între bolșevici, partizani ai dictaturii proletariatului și menșevicii atașați de aspectul democratic al Revoluției. Această scindare va fi urmată și de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
statutelor partidului revoluționar. Bolșevicii vor să construiască un partid autoritar și centralizat, în timp ce menșevicii apără concepția unei organizații mai ample și care să fie deschisă simpatizanților. După cum se știe, divergențele iau proporții considerabile între bolșevici, partizani ai dictaturii proletariatului și menșevicii atașați de aspectul democratic al Revoluției. Această scindare va fi urmată și de alte divizări, chiar dacă, evident, la acest început de secol, nimeni nu poate să-i prevadă urmările. Această dezbatere, precum și importanța pe care a luat-o, au făcut
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
reuniunea se va ține într-un loc păstrat secret, la Kienthal în Elveția, unde, la 24 aprilie 1916, sosesc 44 de militanți. Tendința de stînga, manifestată încă de la Zimmerwald de către opozanții războiului, se conturează și mai clar. Nouăsprezece dintre ei (menșevici ruși, italieni și germani) vor avea poziții mult mai apropiate de cele pacifiste și, după cum o arată și discursurile lor, criticile împotriva socialismului majoritar și a BSI-ului sînt mult mai severe. Un nou apel în favoarea acțiunii pentru pace, precum și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Paris din octombrie 1918, socialismul francez rămîne în defensivă. În Marea Britanie, dacă o minoritate foarte redusă a delegaților din ateliere (shop-stewards) susțin revoluția bolșevică, majoritatea socialismului englez este ostilă regimului Sovietelor pe care îl denunță ca fiind o dictatură teroristă: menșevicii și Kerenski sînt, dimpotrivă, mult mai populari. De fapt, Revoluția din Octombrie este primită cu cel mai mare entuziasm în Italia, fapt care se explică prin tradițiile neutraliste și internaționaliste păstrate de Partidul Socialist Italian încă de la începutul războiului, cuvîntul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acțiunilor comune ale tuturor tendințelor reprezentate, pentru a putea urmări un scop concret...". Este încheiat un acord care se referă la două puncte precise: organizarea luptei comune pentru ziua de lucru de opt ore și promisiunea unui proces public al menșevicilor și socialiștilor revoluționari din Rusia. Se are în vedere continuarea discuțiilor, iar un Comitet de organizare, compus din nouă membri (cîte trei de fiecare Internațională) este constituit în acest scop. Însă acest prim succes rămîne fără nici un ecou: intervenind în numele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aleg un Comitet Executiv; acesta alege dintre membrii săi un Secretariat și un Birou. Revendicîndu-se prin discursul său ca făcînd parte din marxismul cel mai ortodox, noua Internațională este vizibil ostilă bolșevismului și Revoluției ruse, în special datorită influenței unor menșevici precum Abramovici; eforturile sale de "stînga" reușesc totuși să facă admisă la Hamburg necesitatea adoptării unei rezerve față de intervenția puterilor străine în Uniunea Sovietică, cerînd mișcării muncitorești de a opune "o rezistență oricărei forme de intervenție a guvernelor împotriva Rusiei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
politice ale unui asemenea postulat ajung la o condamnare fără drept de apel a regimului sovietic, acea "formă de dictatură a unei părți a proletariatului". Nu e de mirare că printre susținătorii acestei analize, dezvoltată și de Kautsky, se află menșevici precum F. Dan sau R. Abramovici. Ea este reluată și afirmată de către ISM, care denunță ofensiva puterilor capitaliste în Uniunea Sovietică, chemînd muncitorii din lumea întreagă să combată această intervenție care, de altfel, "nu ar elimina erorile actualei faze a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
organizațiile care o compun refuză totuși să se constituie într-o grupare pentru a evita riscul producerii unei sciziuni care, după părerea lor, nu ar putea aduce decît prejudicii socialismului internațional. În fața acestora, socialiștii din Țările Scandinave, Cehoslovacia, Olanda, Belgia, menșevicii ruși, majoritatea conducerii SPD, aflată în exil la Praga și, în sfîrșit, Partidul Laburist de o manieră mai nuanțată se mulțumesc să lase pe SFIO să-și continue drumul, cu condiția expresă de a nu angaja organizația internațională. În cursul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
-și aducă sprijinul numeroaselor partide afiliate, obligate să-și părăsească țările din cauza represiunii 24. Ca o ironie a soartei, această mișcare începută în Uniunea Sovietică în anul 1921, o dată cu interzicerea oricărei alte organizații, în afară de Partidul Bolșevic, constrînge la exil pe menșevici, precum și pe socialiștii-revoluționari; ea se va extinde și în teoriile trecute progresiv sub controlul guvernului sovietic, Georgia și Ucraina, continuîndu-se, de asemenea, în Ungaria, Italia (1922), Iugoslavia (1926), Polonia (1926), Portugalia (1926), Germania (1933), Grecia (1936), Cehoslovacia și Spania (1939
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
7 aprilie 1956. 22 Rezoluția asupra Ungariei și a persecuțiilor politice adoptată de către Congresul al V-lea al Internaționalei Socialiste, Viena, 2-6 iulie 1957. 23 Despre acest episod, cf. G. Devin, op. cit., pp. 176-192. 24 Așa s-a întîmplat cu menșevicii, cu socialiștii italieni, polonezi, portughezi, cu cei din Țările Baltice, apoi începînd din 1933, și cu socialiștii germani, austrieci și greci. 25 L. Thanassecos, Chronologie des relations internationales, 1914-1971, Paris / La Haye, Mouton, 1972, 690 p. 26 Documentul Conferinței COMISCO
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
-i că îl compătimește pentru că autoritățile se folosesc de ei și îi vor împușca. Infatuat, acesta i-a răspuns că e un bandit prost, care nu știe cum s-au recrutat cadrele în URSS, unde bolșevicii i-au nimicit pe menșevici devenind cadre, și că Nicolschi le-a promis că îi va elibera și îi va face ofițeri de Securitate dacă obțin informații 1. În aprilie 1952 a fost anchetat la Baia Sprie pentru procesul Țurcanu, iar anchetatorul i-a transmis
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]