177 matches
-
acelaș an Rakovski a fost pus în stare de arest sub acuzația de „agent al Germaniei”. Suspiciunea că ar acționa în interesul Germaniei fusese întărită de întâlnirea pe care o avusese la București în 1915 cu renumitul militant social democrat menșevic și om de afaceri rus din exil Parvus(Alexandr Ghelfand), care a fost cunoscut ca având legături cu serviciile secrete ale Germaniei. Fiind transferat odată cu administrația română pe teritoriul rămas neocupat în Moldova, la 1 mai 1917 a fost eliberat
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
doi lideri principali ai partidului. Martov susținea necesitatea unui partid mare de activiști, în timp ce Lenin voia un mic grup de revoluționari profesioniști cu un grup mare de simpatizanți. Frunze a fost de partea majorității numiți bolșevici, (spre deosebire de minoritatea lui Martov, menșevicii). La doi ani de la cel de-al doilea Congres, Frunze a devenit un lider important în Revoluția rusă din 1905 conducând grevele lucrătorilor textiliști din Shuya and Ivanovo. După finalul dezastruos al mișcării, Frunze a fost arestat în 1907 și
Mihail Frunze () [Corola-website/Science/311190_a_312519]
-
Trans-Caspică, cale ferată care leagă Kazahstanul și Uzbekistanul de Marea Caspică, orașul Așgabat s-a extins, în mod continuu, începând din 1885. Puterea sovietică a fost înființată în Așgabat, în decembrie 1917. Totuși, în iulie 1918 o coaliție formată de menșevici, social-revoluționari și ofițeri din fosta Armata Imperială Rusă s-a răsculat împotriva statului bolșevic cu centrul regional la Tașkent și a stabilit la "Așhabad" / "Așgabat" sediul Comitetului Executiv. După ce această coaliție a primit un oarecare sprijin (dar mult mai multe
Așgabat () [Corola-website/Science/305834_a_307163]
-
revoluționare și-au revenit după loviturile primite cu zece ani în urmă. Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia de orientare marxistă a fost fondat în 1898, pentru ca numai după cinci ani să se rupă în două facțiuni importante: a menșevicilor și a bolșevicilor. Vladimir Ulianov (Lenin) a publicat în 1902 lucrarea " Ce este de făcut?". Partidul Socialist Revoluționar (eserii) a fost fondat în Harkov în 1900, iar aripa sa militară, "Organizația combatantă" ("Boevaia Organizațiia"), s-a făcut vinovată de asasinarea
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
se alăture muncitorilor greviști. Greva generală a feroviarilor din 8 octombrie () s-a transformat rapid în grevă generală în Moscova și Sankt Peterburg. Acestă grevă a dus la apariția Sovietului deputaților muncitorilor din Sankt Peterburg, o grupare aflată sub controlul menșevicilor, soviet care a organizat greva în peste 200 de fabrici. Până pe 13 octombrie (), erau în grevă peste 2.000.000 de muncitori, iar activitatea pe căile ferate încetatse aproape total. Guvernul a reacționat destul de repede. Țarul a sperat să nu
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
iar orășenii sufereau de foame. Au izbucnit răscoale, iar armata a trecut de partea răsculaților. Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a abdicat, iar bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin, au preluat puterea. După războiul civil dintre bolșevici și menșevici și după execuția familiei țariste, Rusia și-a schimbat numele în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - URSS. Totodată, sosirea trupelor americane în Europa de partea Antantei a înclinat balanța în favoarea acestora. După lupte crâncene la frontiera germană, pe 11 noiembrie 1918
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cu muncitorii, iar la 15 martie 1917 l-au forțat pe tar să abdice în timpul Revoluției din Februarie. După abdicarea tarului a fost creat un guvern provizoriu condus de cneazul Lvov care a proclamat dreptul la libertate politică, susținut de menșevici, social-democrați moderați. În multe orașe, muncitorii și soldații s-au organizat în soviete pentru a cere schimbări sociale, declarându-se adversarii puterii guvernului provizoriu. În aprilie 1917, liderul comunist al revoluționarilor și al bolșevicilor, Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut ca Lenin
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
bolșevicilor. Prima fază a reformelor revoluționare s-a sfârșit în martie 1918 cu mutarea guvernului sovietic în frunte cu Lenin de la Petrograd la Moscova, la Kremlin. Guvernul nu era însă în siguranță pe deplin. În 1918, alianța contrarevoluționara a monarhiștilor, menșevicilor și a puterilor non-socialiste au format Gardă Albă care se înfrunta cu Gardă Roșie într-un război civil sângeros ce a durat trei ani. Nicolae și familia sa au fost executați la 17 iulie 1918 de Sovietul din Ekaterinburg pentru
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
la Partidul Bolșevic iar din 1919 a activat în serviciile de securitate ale Republicii Democrate Azerbaidjene. Prin 1920 sau 1921 Beria a devenit agent al poliției secrete bolșevice CEKA. În acei ani, în Republica Democrată Georgiană - aflată sub control politic menșevic - a avut loc o rebeliune bolșevică. Armata Roșie a intervenit, invadând Georgia, care a devenit republică sovietică. Din 1922, Beria a fost numit adjunct al șefului OGPU-ului (succesoarea CEKA) din Georgia. În 1924, Beria a condus represiunea împotriva unei
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
un membru al facțiunii bolșevicilor din Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), partidul marxist condus de Vladimir Ilici Lenin, care a preluat puterea în Rusia în 1917, pe timpul Revoluției din Octombrie. Cealaltă facțiune a PSDMR s-a numit menșevici, derivat din cuvântul "minoritate". Ruptura dintre cele două facțiuni a apărut la al doilea Congres al Partidului, în 1903. La scurtă vreme după preluarea puterii în urma revoluției ruse din 1917, bolșevicii și-au schimbat numele în "Partidul Comunist din toată
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
un vot la congres în problema compoziției comitetului redacțional al ziarului "Iskra" ("Scânteia"). Prin cuvântul "bolșevic", care își avea originea în procedura votului, a început să se înțeleagă mai apoi cei care voiau "mai mult", care erau mai radicali decât "menșevicii", care voiau "mai puțin". Acestea erau înțelesurile termenilor, așa cum au fost ele în mod general percepute peste graniță. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp "bolșevic" a fost tradus ca "maximalist" iar "menșevic" ca "minimalist". Cele două facțiuni
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
care erau mai radicali decât "menșevicii", care voiau "mai puțin". Acestea erau înțelesurile termenilor, așa cum au fost ele în mod general percepute peste graniță. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp "bolșevic" a fost tradus ca "maximalist" iar "menșevic" ca "minimalist". Cele două facțiuni ale PSDMR-ului au încercat să se reunifice în 1907 și au întreținut câțiva ani iluzia ca erau o organizație politică unită. Facțiunile s-au separat definitiv în 1912, când bolșevicii au eșuat în încercarea
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
partidului în o ierarhie puternic centralizată care avea ca scop răsturnarea regimului țarist și cucerirea puterii. Cu toate că ei nu erau un corp complet monolitic, erau caracterizați printr-o supunere rigidă la conducerea comitetului central, bazată pe noțiunea de centralism democratic. Menșevicii erau în favoarea unei politici de cadre mai deschisă și au adoptat ideea cooperării cu alte grupuri socialiste și chiar unele nesocialiste din Rusia. Bolșevicii refuzau în general să coopereze cu partidele liberale sau radicale și chiar cu alte organizații socialiste
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
nesocialiste din Rusia. Bolșevicii refuzau în general să coopereze cu partidele liberale sau radicale și chiar cu alte organizații socialiste (pe care le etichetau drept burgheze), deși, uneori, Lenin a făcut alianțe tactice Lev Troțki a fost mai întâi un menșevic în 1903, dar a devenit în curând un independent și nu a fost membru al nici unei facțiuni până în 1917, când s-a înrolat în tabăra lui Lenin, devenind un bolșevic după Revoluția din Februarie, când a ajuns să creadă că
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
conflict. Revoluția din Februarie 1917 a izbucnit când țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a încercat să dizolve Duma. Corpul legiuitor s-a opus și a proclamat un guvern provizoriu. Țarul a abdicat lăsând guvernul provizoriu la putere. În vreme ce menșevicii și alți socialiști moderați erau de părere că Rusia trebuia să meargă pe calea democrației parlamentare, bolșevicii doreau un partid unic, o dictatură a proletariatului și credeau că în Rusia ar putea apare scânteia care ar conduce Europa la o
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
opus acestei linii în articolul Tezele din Aprilie și bolșevicii au devenit opozanți ai guvernului, lansând lozinca "Pâine, pace și țara", cu care încercau să câștige de partea lor clasa muncitorilor de la orașe, soldații și populația țărănească extrem de numeroasă. Unii menșevici radicali precum Lev Troțki s-au alăturat bolșevicilor acum. Și Stalin și-a schimbat poziția și a hotărât să-l sprijine pe Lenin. Pe 19 iulie, guvernul lui Kerensky a ordonat arestarea liderilor bolșevici . Lenin a scăpat de sub urmărire, s-
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
nu atace, acestea din urmă au depus armele, rebeliunea a eșuat iar Kornilov a fost arestat. În această perioadă s-a dezvoltat o situație caracterizată prin dualitatea puterii. În timp ce legislativul și guvernul provizoriu erau controlate de Kerensky în alianță cu menșevicii și Partidul Socialist Revoluționar, "consiliile muncitorilor și soldaților", sovietele își întăreau influența sub conducerea bolșevicilor. Pe 10 octombrie, Comitetul Central bolșevic a înființat un birou politic mai mic, Politburo, care să conducă treburile partidului ținând seama de nevoia în creștere
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
luna septembrie. A apărut astfel, prin urmare, riscul de a dezamăgi în mod periculos populația. Nu se putea guverna fără sprijinul nesigur al sovietelor, care aveau sprijinul și încrederea marii mase a muncitorilor. Sovietele erau atunci dominate de partidele socialist, menșevic și socialist-revoluționar (SR). Bolșevicii, în ciuda numelui lor, erau în minoritate. Imediat, aceste soviete, inclusiv cel din Petrograd, afișau o linie moderată de sprijin pentru guvernul provizoriu, și nu înaintau pretenții dintre cele mai radicale — ceea ce obligă la nuanțarea obișnuitei noțiuni
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
acordat majoritatea bolșevicilor, și l-a ales pe Troțki președinte pe 30 septembrie. Toate alegerile stau mărturie pentru această creștere: de asemenea, la alegerile locale din Moscova, între iunie și septembrie, Partidul Socialist Revoluționar a scăzut de la de voturi la , menșevicii de la la , democrații constituționaliști (KD) de la la , în timp ce bolșevicii au crescut de la la de voturi. Sloganul „toată puterea sovietelor” a ieșit din sfera bolșevicilor și a fost preluat și de către muncitorii din SR sau de menșevici. La 31 august, sovietul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de la de voturi la , menșevicii de la la , democrații constituționaliști (KD) de la la , în timp ce bolșevicii au crescut de la la de voturi. Sloganul „toată puterea sovietelor” a ieșit din sfera bolșevicilor și a fost preluat și de către muncitorii din SR sau de menșevici. La 31 august, sovietul de la Petrograd și 126 de soviete din provincie au adoptat o rezoluție în favoarea transferului puterii către soviete. Revoluția continua și se accelera, mai ales în zonele rurale. În această vară a anului 1917, țăranii au trecut
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
562 de delegați au fost prezenți, dintre care 382 de bolșevici și 70 din partea Dar o parte a delegaților credeau că Lenin și bolșevicii au preluat puterea în mod ilegal, și cincizeci au părăsit sala. Demisionarii, socialiști-revoluționari de dreapta și menșevici, aveau a doua zi să înființeze un „Comitet pentru Salvarea Patriei și a Revoluției”. Aceste defecțiuni au fost însoțite de următoarea rezoluție improvizată de Lev Troțki: „Al II-lea Congres trebuie să constate că plecarea menșevicilor și SR-iștilor este
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
socialiști-revoluționari de dreapta și menșevici, aveau a doua zi să înființeze un „Comitet pentru Salvarea Patriei și a Revoluției”. Aceste defecțiuni au fost însoțite de următoarea rezoluție improvizată de Lev Troțki: „Al II-lea Congres trebuie să constate că plecarea menșevicilor și SR-iștilor este o tentativă criminală și lipsită de speranță de a rupe reprezentativitatea acestei adunări într-un moment când masele încearcă să apere revoluția împotriva atacurilor contrarevoluției”. A doua zi, sovietele au ratificat constituirea unui Consiliu al Comisarilor
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
unui Consiliu al Comisarilor Poporului în întregime format din bolșevici, ca bază a noului guvern, până la convocarea Adunării Constituante. Lenin se justifica în ziua următoare în fața reprezentanților garnizoanei din Petrograd, spunând că „nu este vina noastră că S-R și menșevicii au plecat. Noi le-am propus să împărțim puterea [...]. I-am invitat pe toți să participe la guvern.” În cele câteva ore care au urmat, o mână de decrete au pus bazele noului regim. Când Lenin și-a făcut prima
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Al Doilea Congres al Sovietelor aprobase numirea guvernului, compus exclusiv din bolșevici. Cu toate acestea, pentru mulți activiști bolșevici, această soluție nu era acceptabilă. Încă din a doua zi după revoluție, aproape toți delegații de la Congresul Sovietelor au adoptat rezoluția menșevicului Iulius Martov, susținută de bolșevicul Anatoli Lunacearski, prin care solicita lărgirea Consiliului Comisarilor Poporului cu primirea de reprezentanții ai altor partide socialiste. Puternicul sindicat feroviar, "Vihjel", susținea această cerere. După dezbaterile aprinse din sânul partidului bolșevic, care l-a pus
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Ca răspuns, în mai-iunie 1918, 205 de ziare socialiste au fost închise și Ceka a dizolvat cu armele în mână zeci de soviete SR sau menșevice legal constituite. S-a întâmplat la Reazan, Tambov, Orel, Kazan... Pe 14 iunie 1918, menșevicii și au fost excluși din comitetul executiv pan-rus al sovietelor, care după aceea n-a mai cuprins decât bolșevici. Pe 16 iulie, ziarul lui Maxim Gorki, "Viața Nouă", a fost interzis de poliția politică. În orașe, situația alimentară a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]