1,350 matches
-
cu dungi alb-albastre - și care ar fi fost mult mai adecvată Într-o reședință din Upper East Side - apăru cu un halat din șifon turcoaz pe care Lauren Îl puse direct peste costumul de baie. Peste câteva momente, o altă menajeră sosi cu o tavă plină cu quesadilla 1 și guacamole 2 proaspăt preparate, farfurii din sticlă și șervete din olandă roz-bonbon. —Mmmmm! Mulțumesc, Maria, zise Lauren. Puede hacer nos el favor de traer dos limonadas heladas?3 —Si, señorita 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o grămadă de timp În care să te obișnuiești cu situația. Nu m-a ajutat cu nimic să citesc reviste de scandal pline cu articole despre despărțiri din lumea celebrităților. Starea mea de autocompătimire era și mai mult amplificată de menajera de la casa noastră de pe plajă, atunci când aducea În fiecare dimineață tăvile cu micul dejun pentru doi, aranjate romantic cu flori și cu inimioare mexicane prin care ni se ura noroc. Nu am fost În stare să Îi spun că Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iubesc“, vorbea serios. Ce frumoooos, zise Tinsley. Mai zi, te rog. A fost ceva ce a făcut Hunter la câteva luni după ce l-am cunoscut, care m-a transformat dintr-o fată Îndrăgostită nebunește, Într-o fată care iubește profund. Menajera mea din L.A. a avut un mic accident de mașină. A avut câteva oase rupte - nimic foarte grav -, dar nu avea asigurare de sănătate. Nu știam cum avea să-și plătească facturile pentru Îngrijirile medicale, așa că m-am oferit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
părea că nimeni n-o văzuse vreodată pe Lauren măcar formând vreun număr de telefon. Așa că se poate vorbi cu ea numai dacă Îți răspunde la mesaj. Se zvonește că nu a dat niciodată numărul ei de fix nimănui, cu excepția menajerei. Nu-i pasă dacă o sună vreun bărbat - ceea ce Înseamnă că Întotdeauna o sună - și apoi ea nu Îl sună din nou decât după vreo trei săptămâni. Unele tipe din New York, cele care sunt invidioase, o cataloghează pe Lauren ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ar Însemna să fii gelos pe tatăl ei/reședința ei din Aspen/câinele ei. Lauren este atât de puțin disponibilă, Încât chiar și atunci când mergi tu În vizită la ea, la ușă Îți răspunde Întotdeauna altcineva. De obicei Îți deschide menajera ei, Agata, care este poloneză și se Îmbracă numai În alb - pantofi albi, pantaloni albi, cămașă albă - și care Îți spune „Domnișoara Lauren coboară imediat. Pe cine să anunț?“, de parcă nu era nimeni așteptat În acest moment neprevăzut. În timp ce aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la tavanul Înalt și la șemineul original: —...este chicenstein 1, pur și simplu chicenstein. O fi fost apartamentul cam gol, dar era cu adevărat chicenstein, ca să-l citez pe Milton. În afară de imensul salon, mai existau trei dormitoare, o cameră pentru menajeră, o sufragerie, o bibliotecă, ceva băi și o bucătărie bine dimensionată. —Ce de spațiu! zise Milton, ridicându-se și mergând prin cameră. Trei expuneri! Dumnezeule mare! La ce să mai vrei parchet montat În formă de oase de hering, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de-atât, cineva (tu) trebuie să Îi atragă soțului atenția și să ceară Îndepărtarea acestor obiceiuri. Nimeni nu Îți explică vreodată că, Într-o căsătorie, nu se poate scăpa de treburile casnice - chiar dacă ești destul de norocoasă Încât să ai o menajeră - și că aceste treburi nu-ți stârnesc cheful de sex. „Sex“, mă gândeam cu nostalgie, În timp ce trăgeam o cutie de pungi pentru gunoi de pe raftul de sus, „sex și... curățare chimică“. Am aruncat o privire la ceasul de pe mână: 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mine În timpul călătoriei noastre, că tot episodul acela misterios Barbara Walters Începuse să pară lipsit de importanță. Acum că ne aflam acolo, În acel loc minunat, grijile din ultimele luni se risipiră. Chiar atunci bătu cineva a ușa dormitorului. O menajeră aduse o tavă cu două ciocolate calde și un plic care Îmi era adresat. L-am deschis și am citit: Dragă Sylvie și Hunter, Nu o să vă vină să credeți. Locuiesc În cabana vecină, la Camille de Dordogne. Veniți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am atrás atenția. Totul va fi bine, Sylvie, nu te mai agita atâta, Încetează. Și acum, ia spune-mi, pe cine altcineva mai Îmbrac pentru Oscaruri? Nu am avut inima să-i spun: „pe nimeni”. — Domnișoară Sylvie! Domnișoarăăă! se jeli menajera lui Lauren, Agata, la telefon, după două zile. Vocea Îi era sugrumată de lacrimi. S-a dus! S-a dus! — Ce vrei să spui cu asta? am Întrebat-o. Agata părea incredibil de tulburată. —Lauren s-a Întors acasă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că nu vă pot ajuta. Cu agentul imobiliar trebuie să vorbiți“. Pe plăcuța de la numărul 3465 de pe Walker Ridge Drive scrie „Agenția Imobiliară Boyle. Vizionare numai cu programare prealabilă“. La altă casă a deschis ușa o femeie în uniformă de menajeră; din spatele fustei negre se ițea o fetiță de cinci-șase ani. Menajera a clătinat din cap, spunând că nu știe nimic. — Trebuie să sunați la agentul autorizat, a zis. Helen Boyle. E pe plăcuță. Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pe plăcuța de la numărul 3465 de pe Walker Ridge Drive scrie „Agenția Imobiliară Boyle. Vizionare numai cu programare prealabilă“. La altă casă a deschis ușa o femeie în uniformă de menajeră; din spatele fustei negre se ițea o fetiță de cinci-șase ani. Menajera a clătinat din cap, spunând că nu știe nimic. — Trebuie să sunați la agentul autorizat, a zis. Helen Boyle. E pe plăcuță. Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare. Iar menajera a închis ușa. În vila Gartoller, Helen Hoover Boyle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fustei negre se ițea o fetiță de cinci-șase ani. Menajera a clătinat din cap, spunând că nu știe nimic. — Trebuie să sunați la agentul autorizat, a zis. Helen Boyle. E pe plăcuță. Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare. Iar menajera a închis ușa. În vila Gartoller, Helen Hoover Boyle se plimbă prin încăperile goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încearcă să mai alunge din oboseală. Se ridică încet, merge la bar și lovește furios cu degetul într-un buton al interfonului: Marie, mai vin cafelele? întreabă pe un ton neobișnuit de calm, față de nervozitatea gestului. Imediat se aude vocea menajerei. Săteanu trage de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi: un Vlădeanu care să nu... rîde sonor Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă și pe bunica. Și-un coșuleț de lux pentru cățelușă rîde Doina. Ce vrei, ca fameia singură se întristează Săteanu, punîndu-și mîncarea în farfurie, că menajerei i-a dat drumul să se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi la masă. Ehhh! oftează el, parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton de oraș și formează numărul de acasă. Domnul a telefonat că pleacă la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la Iași nu răspundea nimeni. Doinița e la Romarta, au anunțat-o că au venit pantofi frumoși... Maria închide fără să mai spună ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe trotuarul rece, scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o femeie, de obicei o menajeră sau o necunoscută, dar nu se considera un libidinos cu acte în regulă, ci mai degrabă un entuziast. Poate că era disperat. Disperat pentru că își dăduse seama că nu va reuși niciodată să obțină un răspuns de același ordin din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
soțul și fiul lor. Pe drum, însă, Xiangling s-a rătăcit de familie. Trecând prin multe locuri, a ajuns singură la Laizhou, unde s-a întâlnit cu doica sa. Cum nu mai avea nici un ban, aceasta a recomandat-o ca menajeră bogatei familii Lu. Aceștia aveau un băiețel de 5 ani pe nume Tianlin. Xiangling se juca zilnic cu băiețelul în grădina casei și cei doi se înțelegeau de minune. Într-o zi, Tianlin a aruncat din neatenție mingea într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai bune haine, declarând-o cel mai respectat oaspete și a început demersurile pentru găsirea soțului și a fiului acesteia. Nu peste multă vreme, s-au refugiat la Laizhou și soțul și fiul lui Xiangling. Aflând că aceasta lucra ca menajeră la familia Lu, au venit ei acolo și astfel toată familia s-a reunit, iar Xiangling și Zhao Shouzhen au devenit cele mai bune prietene. În vizită la mama Între secolele X-XII, statul Liao, ținut în prezent locuit de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
propusese - au plecat cu camioneta domnului J.L.B. Matekoni să-i cerceteze casa. — Nu prea mă dă ordinea afară din casă, se scuză domnul J.L.B. Matekoni îngrijorat. Încerc să păstrez ordinea, dar e o sarcină dificilă pentru un bărbat. Am o menajeră, dar cred că mai mult strică treaba. E o femeie foarte dezordonată. Am putea păstra femeia care lucrează pentru mine, replică Mma Ramotswe. E foarte pricepută la toate. La călcat. La curățenie. La lustruit mobila. E una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cred că mai mult strică treaba. E o femeie foarte dezordonată. Am putea păstra femeia care lucrează pentru mine, replică Mma Ramotswe. E foarte pricepută la toate. La călcat. La curățenie. La lustruit mobila. E una dintre cele mai bune menajere din Botswana. Menajerei tale îi vom găsi un alt loc de muncă. — Și mai sunt câteva camere în casă în care am depozitat niște piese de schimb pentru motoare, adăugă repede domnul J.L.B. Matekoni. Uneori n-am avut loc destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mult strică treaba. E o femeie foarte dezordonată. Am putea păstra femeia care lucrează pentru mine, replică Mma Ramotswe. E foarte pricepută la toate. La călcat. La curățenie. La lustruit mobila. E una dintre cele mai bune menajere din Botswana. Menajerei tale îi vom găsi un alt loc de muncă. — Și mai sunt câteva camere în casă în care am depozitat niște piese de schimb pentru motoare, adăugă repede domnul J.L.B. Matekoni. Uneori n-am avut loc destul la garaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni înțelese că n-are cale de-ntors. Asta-i treaba cu căsătoria, presupuse el; nu trebuie să existe secrete - trebuie să joci cu toate cărțile pe masă. — Pe aici, spuse el resemnat, deschizând ușa. Recunosc, trebuie să-mi caut o menajeră mai bună. Asta nu-și face treaba cum trebuie. Mma Ramotswe îl urmă pe un coridor. Prima ușă la care ajunseră era pe jumătate deschisă, iar ea se opri în prag și aruncă o privire înăuntru. Camera, care odinioară fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un singur scaun. Totuși, podeaua era murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de curățenie în această cameră se vedea că nu mai dăduse cu mătura de luni de zile. Oare ce făcea menajera asta? Stătea toată ziua la portiță și bârfea cu prietenele, așa cum fac toate dacă nu le supraveghezi îndeaproape? Lui Mma Ramotswe îi era limpede că menajera profita cu nerușinare de bunăvoința domnului J.L.B. Matekoni. Celelalte camere, deși aveau paturi, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vedea că nu mai dăduse cu mătura de luni de zile. Oare ce făcea menajera asta? Stătea toată ziua la portiță și bârfea cu prietenele, așa cum fac toate dacă nu le supraveghezi îndeaproape? Lui Mma Ramotswe îi era limpede că menajera profita cu nerușinare de bunăvoința domnului J.L.B. Matekoni. Celelalte camere, deși aveau paturi, erau ticsite cu cutii pline de bujii, ștergătoare de parbriz și alte piese de schimb. Cât despre bucătărie, și aceasta, deși curată, era practic goală, avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă toate femeile din Botswana ar fi fost ca ea, bărbații noștri ar fi pierit de mult. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi. Menajera îl ținuse sub papuc ani de zile și el nu avusese niciodată curajul să-i țină piept. Acum, însă, probabil că și-a găsit nașul cu Mma Ramotswe și va trebui să-și găsească în curând un altul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]