196 matches
-
început o diminuare globală a activității psihice prin scăderea memoriei, dezorientare temporospațiala, confuzie. Aceste simptome evoluează de la bradipsihie la stare de obtuzare și apoi la obnubilație, somnolență și comă, care devine, tot progresiv, profundă. I.2.2. SEMNELE DE IRITAȚIE MENINGEALĂ Acestea sunt: redoarea cefei și-semnele KERNIG și/sau BRUDZINSKI pozitive. Ele dau aspectul pseudomeningeal al H.I.C. Aceste semne apar mai frecvent în metastaze și în tumori localizate în fosa posterioară. I.2.3. PAREZELE DE NERV OCULOMOTOR EXTERN Sunt
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
la aproape toată bolta craniului, la 2/3-le externe ale etajelor anterior și mijlociu ale bazei craniului, la periferia cortului cerebelului și la coasa creierului în zona adiacentă marginii sale aderente. 1.b. A. faringiană ascendentă, printr-un ram meningeal, irigă duramater a feței posterioare a stâncii, periferia anterioară a găurii occipitale și baza clivusului. 1.c. A. occipitală irigă, în jos, prin ramul petromastoidian și printr-un ram inconstant parietal, duramater a scoicii occipitalului, în zona fosetelor occipitale iar
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
nivelul joncțiunii parieto-occipitale. Fig. 27. Fig. 28. Fig. 27 și 28, scheme: Vascularizația meningioamelor, pediculi de inserție, baza craniului (Fig. 27) și convexitatea craniului (Fig. 28): 1. A. M.M.; 2. A.M. A.; 3. A. M. P.; 4. Artera cortului; 5. Ram meningeal al clivusului; 6. Ram meningeal al coasei; 7. Artera faringuană ascendentă; 8. Ram arterial petromastoidian. 2. Artera carotidă internă, care irigă meningele la trei niveluri diferite (Fig. 29, 30, 31) astfel: 2.a. La nivelul sifonului carotidian, trimite ramuri spre
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
Fig. 28. Fig. 27 și 28, scheme: Vascularizația meningioamelor, pediculi de inserție, baza craniului (Fig. 27) și convexitatea craniului (Fig. 28): 1. A. M.M.; 2. A.M. A.; 3. A. M. P.; 4. Artera cortului; 5. Ram meningeal al clivusului; 6. Ram meningeal al coasei; 7. Artera faringuană ascendentă; 8. Ram arterial petromastoidian. 2. Artera carotidă internă, care irigă meningele la trei niveluri diferite (Fig. 29, 30, 31) astfel: 2.a. La nivelul sifonului carotidian, trimite ramuri spre clivus, spre fața antero superioară
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
etmoidală anterioară, prin A. M. A., irigă duramater a convexității, a regiunii frontale și a 1/3-ii anterioare a coasei creierului. - Din A. pericaloasă ramuri ce irigă marginea liberă a coasei creierului. 3. A. vertebrală care trimite și ea un ram meningeal sub nivelul găurii occipitale și care, după ce pătrunde în craniu, se distribuie dureimater a periferiei posterioare a găurii occipitale, părții posterioare a coasei creierului și în vecinătatea teascului lui HEROPHIL. În concluzie, convexitatea craniului (duramater cerebrală) este irigată din A.M.
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
tuberculină, precum și aspectul radiografiei toracice. Simptomele clinice, atunci cînd există, pot contribui și ele la susținerea diagnosticului definitiv. Date relativ recente (OMS 1996) arată că anual mor 170.000 de copii pe glob datorită formelor severe de tuberculoză (în particular meningeale și diseminative). La aceste forme de boală sînt vulnerabili mai ales copii mai mici de 2 ani. Cifrele sînt direct proporționale cu eforturile efectuate în diferite zone ale globului în direcția prevenirii și tratării acestui grav flagel. Modul în care
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
Multinevrita afectează în special membrele inferioare și, mai ales, nervul sciatic popliteu extern. Mai rar sunt implicați nervii membrelor superioare și nervii cranieni. Afectarea SNC se întâlnește mult mai rar (8 %), în cadrul unei vasculite cerebrale: accidente vasculare, hemoragii cerebrale sau meningeale, tulburări cognitive, epilepsie. Examenul diagnostic de elecție este RMN, ce evidențiază zone de hipersemnal corticale și subcorticale; • Manifestări cutanate sunt prezente în 40-70 % dintre cazuri și se datorează vasculitei sau granuloamelor cutanate: purpură, noduli (localizați la degete, cap, coate), sindrom
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cuprinde: - agenezia sau hipoplazia regiunii lombosacrate și a coccisului; - agenezia sau hipoplazia oaselor membrelor inferioare; - malformații articulare, inclusiv artrogripoza; - malformații genitourinare și ale tractului digestiv inferior. Alte malformații frecvent întâlnite sunt malformațiile SNC (anencefalie, spina bifida deschisă, hidrocefalie, prozencefalie, sindromul meningeal etc) de 10 ori mai frecvente în sarcinile complicate cu diabet zaharat, malformațiile cardiace (DSV, DSA, transpoziția marilor vase etc), de 5 ori mai frecvente și cele renale (agenezia renală, rinichi polichistici, ureter dublu) - Tabelul 4. În ceea ce privește incidența malformațiilor fetale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
microchistic, − secretor, − bogat în limfoplasmacite, − metaplazic, − cordoid, − cu celule clare, − metaplastic; 2. Meningiom atipic; 3. Anaplazic (malign). Tumori mezenchimale non-meningoteliale 1. Benigne: − Lipom − Tumori osteocartilaginoase − Histiocitom fibros − Altele: Angiolipom Hibernom Leiomiom Hemangiom 2. Maligne: − Condrosarcom − Hemangiopericitom − Histiocitom fibros malign − Sarcomatoza meningeala − Rabdomiosarcom − Liposarcom − Fibrosarcom − Leiomiosarcom − Osteosarcom − Hemangiopericitom anaplazic − Angiosarcom − Sarcom Kaposi − Sarcom Ewing-PNET. Leziuni melanocitice primare 1. Melanocitoza difuză 2. Melanocitom 3. Melanom malign - melanomatoza meningotelială Alte neoplazii mezenchimale cu origine incertă − Hemangioblastom. C. Tumori ale nervilor cranieni si spinali 1
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ca și markeri de suprafața celulară glicoproteinele transmembranare CD24-, CD44+, CD133+ și CD 166- (secvență asemănătoare cu cea a celulei stem canceroase din neoplaziile mamare CD133+, CD44+, CD24- ) [6]. CLASIFICAREA OMS În 2007, OMS propune încadrarea meningioamelor în clasa tumorilor meningeale și le împarte în trei grupe (fiecare cuprinzând mai multe tipuri histologice), în funcție de recurență, ritm de creștere și evoluție clinică [9]. Grad I OMS (creștere lentă, risc scăzut de recurență): 1. Meningiom meningotelial (sincițial, endoteliomatos) 2. Meningiom fibroblastic (fibros) 3
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
extinse), fie un indice de proliferare de peste 20 mitoze/0,16 mm2 sau celule tumorale asemănătoare cu cele din carcinoame, melanoame sau sarcoame [13]. Indicele de colorabilitate a MIB-1 și supraexpresia p53 sunt corelate cu gradul de malignitate al tumorii meningeale, astfel că 10% din meningioamele benigne, 25% din cele atipice și 79% din cele anaplazice prezintă o rată crescută a supraexpresiei p53 și un indice MIB-1 crescut ce denotă de regulă o histologie malignă [10]. CARACTERISTICI TUMORALE Localizarea cea mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
literatură se citează cazuri în care tumori ale meningelui s-au dezvoltat subiacent focarului de fractura în relație cu zona durală lezată sau cu prezența unui corp străin posttraumatic. Radiația ionizantă reprezintă un factor de risc stabilit în etiologia tumorilor meningeale. În literatura de specialitate există un consens în ceea ce privește relația liniară doză-răspuns, existând dovezi că nivele joase de expunere, de ordinul a 1 Gy pot crește riscul de dezvoltare al meningioamelor. O doza de radiații de doar 1-2 Gy a condus
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
meningioamelor. O doza de radiații de doar 1-2 Gy a condus la o creștere a incidenței de 9,5 ori [6]. Menigioamele au fost printre primele tumori solide analizate pentru anomalii genetice. Începând cu 1962 s-a evidențiat că celulele meningeale tumorale pierd (parțial sau total) adesea cromozomul grupei G-22 (50% din meningioamele sporadice grad I OMS prezintă monosomia cromozomului 22) și cromozomul Y la pacienții de sex masculin [16-19]. În 1993, odată cu identificarea genei NF2 (localizată pe 22q12.1 și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și tranziționale și 18-25% din cele meningoteliale) [20-23]. Deoarece aproximativ 30% din meningioame, în special cele de tip meningotelial nu prezintă nici una dintre alterările cromozomiale mai sus menționate s-a impus investigarea altor gene asociate cu transformarea tumorală a celulelor meningeale. Studierea clonalității meningioamelor prin analiza markerilor cromozomului X și cu ajutorul reacției de polimerizare în lanț, a sugerat că majoritatea meningioamelor au origine monoclonală prezentând o singură mutație a genei NF2. În meningioamele multiple (fig. 4.68), există cazuri în care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
faptul că schwanoamele de acustic bilaterale pot asocia și meningioame cerebrale (de obicei de tip meningotelial și cu apariție la vârste mai tinere) dar, pe lângă aceasta, se mai citează și alte sindroame familiale ereditare cu o incidență crescută a tumorilor meningeale, dintre acestea amintim: Gorlin, Cowden, Werner, MEN 1, LiFraumeni, Turner și Hunter-MacDonald [6]. De asemenea, pacienții cu NF1 au tendința de a dezvolta meningioame la vârste tinere (19-24% din adolescenții cu meningioame prezintă neurofibromatoza tip 1) [25]. DIAGNOSTICUL IMAGISTIC Rezonanța
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
I între 5-25%, iar în cele atipice între 30 și 50%. Printre factorii de prognostic negativ se numeră prezența unui număr mic de receptori pentru progesteron și indicele mitotic crescut [6]. TUMORI MEZENCHIMALE NONMENINGOTELIALE LINDA IORDACHE, LIVIU DURA Grupul tumorilor meningeale nonmeningoteliale cuprinde o mixtură de tumori benigne și maligne localizate la nivelul meningelui sau mai rar în parenchimul cerebral sau plexurile coroide. În clasificarea WHO în această categorie sunt cuprinse diferite tipuri de tumori lipomatoase, fibroase, miogenice, osteocartilaginoase și vasculare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
90) [2]. Excizia chirurgicală este tratamentul de elecție în cazurile simptomatice. Osteosarcoamele Osteosarcomul este o neoplazie malignă cu localizare tipică în oasele lungi, ocazional originea ei aflându-se în țesuturile moi (osteosarcoame extrascheletale) [1]. Localizarea craniană este rară, iar osteoamele meningeale primare sunt excepționale. Aceste tumori apar fie spontan sau sunt urmare a unor factori predispozanți de tipul radioterapiei locale, displaziei fibroase, osteomielitei etc. Localizarea meningeală poate fi primară, metastatică sau urmare a extensiei unui osteosarcom de la nivelul oaselor craniene [5
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ei aflându-se în țesuturile moi (osteosarcoame extrascheletale) [1]. Localizarea craniană este rară, iar osteoamele meningeale primare sunt excepționale. Aceste tumori apar fie spontan sau sunt urmare a unor factori predispozanți de tipul radioterapiei locale, displaziei fibroase, osteomielitei etc. Localizarea meningeală poate fi primară, metastatică sau urmare a extensiei unui osteosarcom de la nivelul oaselor craniene [5]. Pe radiografia simplă osteosarcoamele pot fi osteolitice sau osteoblastice. Osteosarcoamele primare craniene frecvent apar ca leziuni multichistice cu captare intensă atât pe CT cât și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
reprezintă tratamentul de elecție. Deși unii autori au propus radioterapia în tumorile rezecate incomplet, majoritatea consideră că radioterapia nu este indicată în tratamentul acestor afecțiuni, existând riscul transformării maligne [7,8]. Prognosticul pe termen lung este favorabil [7]. Meningosarcomul Sarcoamele meningeale sunt tumori rare ale leptomeningelui, constituind aproximativ 1% din totalitatea tumorilor sistemului nervos central. În general, tumorile sunt bine delimitate de parenchimul cerebral adiacent deși pot exista arii de invazie cerebrală însoțite de reacție neuroglială. Histologic sarcoamele meningeale sunt tumori
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Meningosarcomul Sarcoamele meningeale sunt tumori rare ale leptomeningelui, constituind aproximativ 1% din totalitatea tumorilor sistemului nervos central. În general, tumorile sunt bine delimitate de parenchimul cerebral adiacent deși pot exista arii de invazie cerebrală însoțite de reacție neuroglială. Histologic sarcoamele meningeale sunt tumori maligne, compuse din celule fusiforme dispuse într-o rețea bogată de fibre reticulinice, existând variante pleiomorfe, de o mare malignitate, în care se observă absența rețelei reticulinice și prezența unor straturi de celule poligonale. Radioterapia efectuată în tratamentul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
rețea bogată de fibre reticulinice, existând variante pleiomorfe, de o mare malignitate, în care se observă absența rețelei reticulinice și prezența unor straturi de celule poligonale. Radioterapia efectuată în tratamentul meduloblastoamelor, ependimoamelor, astrocitoamelor și adenoamelor hipofizare poate induce formarea sarcoamelor meningeale. Deși în marea lor majoritate sunt supratentoriale prezentând bază de inserție durală, s-au descris și forme intraparenchimatoase pure. Celulele tumorale migrează frecvent subarahnoidian, arareori înregistrându-se metastazare sistemică. Tratamentul constă în rezecția chirurgicală a tumorii urmată de radioterapie. Sarcomatoza
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Deși în marea lor majoritate sunt supratentoriale prezentând bază de inserție durală, s-au descris și forme intraparenchimatoase pure. Celulele tumorale migrează frecvent subarahnoidian, arareori înregistrându-se metastazare sistemică. Tratamentul constă în rezecția chirurgicală a tumorii urmată de radioterapie. Sarcomatoza meningeală primară este o variantă în care nu se evidențiază o masă tumorală propriuzisă ci infiltrarea leptomeningeală difuză, cu o prezentare clinică semănătoare meningoencefalitei. Sarcomul meningeal primar este mai frecvent întâlnit la copii în prima decadă de viață și nu prezintă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
înregistrându-se metastazare sistemică. Tratamentul constă în rezecția chirurgicală a tumorii urmată de radioterapie. Sarcomatoza meningeală primară este o variantă în care nu se evidențiază o masă tumorală propriuzisă ci infiltrarea leptomeningeală difuză, cu o prezentare clinică semănătoare meningoencefalitei. Sarcomul meningeal primar este mai frecvent întâlnit la copii în prima decadă de viață și nu prezintă predilecție în funcție de sex. Diseminarea leptomeningeală nu beneficiază în prezent de sancțiuni terapeutice eficiente. LIPOMUL Lipoamele intracraniene sunt tumori benigne care reprezintă aproximativ 0,34% din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
țesuturile moi și oase, localizarea intracraniană fiind extrem de rară. Histiocitoamele fibroase intracraniene apar fie la nivelul durei, fie intaparenchimatos. Leziunile benigne cel mai adesea au baza de implantare durală în timp ce variantele maligne se găsesc în proporție egală atât la nivel meningeal cât și intraparenchimatos [18]. Histiocitomul fibros benign (HFB) nu are trăsaturi imagistice caracteristice, aceste tumori fiind hipointense în T1 și hiperintense în T2 cu captare heterogenă. Semnul cozii durale poate fi uneori prezent creând confuzia cu meningeoamele. Rezecția chirurgicală în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
17]. Cu excepția subtipului angiomatos care predomină în primele două decade de viață, celelalte subtipuri apar după vârsta de 40 de ani cu incidență maximă în decada cinci-sapte de viață [14]. Localizare și manifestare clinică: HFM se localizează fie la nivel meningeal sau la nivelul oasele craniene cu extensie în spațiul subdural [15]. Deși în mod obișnuit este o tumoră primară, în unele cazuri au fost descrise după radioterapie sau chimioterapie [5,18]. Manifestarea clinică a HFM intracraniene e variabilă și depinde
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]