336 matches
-
să fugă, sau să plece în altă parte. Nu mi-ar fi prea greu să dovedesc lucrul acesta, deoarece nenorocirile de azi ale Italiei nu au altă cauză decât aceea că multă vreme ea s-a sprijinit numai pe armate mercenare. Acestea au adus unora câteva victorii și păreau pline de vitejie atunci când se luptau între ele; dar, de îndată ce a venit străinul, s-au arătat precum erau. Iată de ce i-a fost ușor lui Carol, regele Franței, să cucerească Italia cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lor, fie doborându-i pe alții fără voia ta; dar, dacă nu sunt oameni capabili, atunci, firește, ți-aduc înfrângerea. Dacă cineva îmi obiectează spunându mi că oricine ar avea arma în mână ar face același lucru, fie că este mercenar sau nu, i-aș răspunde că numai un principe sau o republică trebuie să conducă armatele. Principele trebuie să se ducă el însuși la război și el trebuie să fie căpitanul armatelor; republica va trebui să-i trimită pe propriii
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
să fie schimbat; dacă este însă capabil, va trebui să-i impui disciplina legilor, iar el să nu treacă peste ele. Experiența ne arată, într-adevăr, că doar principii singuri și republicile care au armate săvârșesc fapte mari, pe când trupele mercenare nu aduc altceva decât neajunsuri. Iar, dacă o republică își are armatele ei proprii, cu mult mai greu ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei decât o republică nevoită să folosească armate străine. Roma și Sparta au
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei decât o republică nevoită să folosească armate străine. Roma și Sparta au fost, multe secole, state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sunt oameni liberi. În ceea ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor, care, după ce au sfârșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborâți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți pe propriii lor cetățeni. După moartea lui Epaminonda, tebanii l-au
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sunt oameni liberi. În ceea ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor, care, după ce au sfârșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborâți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți pe propriii lor cetățeni. După moartea lui Epaminonda, tebanii l-au ales pe Filip al Macedoniei drept comandant al trupelor lor; dar acesta, după ce a câștigat victoria, le-a luat libertatea. Milanezii, după ce a murit ducele
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
reușesc să aibă doar cuceriri târzii, încete și slabe, pe când pierderile la care te duc sunt neașteptate și extrem de mari. Dar, întrucât aceste exemple m-au făcut să vorbesc de situația Italiei, care mulți ani a fost în puterea armatelor mercenare, vreau să tratez despre acestea privindu-le de la începutul existenței lor, pentru ca, o dată cunoscute originea și dezvoltarea pe care au avut-o, să putem îndrepta mai bine lucrurile. Trebuie să aflați deci că, de îndată ce, în vremurile din urmă, imperiul a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ei n-au mai vrut să plece de aici, și astfel a început înrobirea Greciei de către necredincioși. Prin urmare, acela care nu vrea să învingă să se folosească de asemenea armate, pentru că ele sunt cu mult mai primejdioase decât cele mercenare. Într-adevăr, prin însăși natura lor, ele aduc cu sine pieirea, deoarece sunt strâns unite între ele și deprinse să asculte întotdeauna de altul, iar nu de tine; armatele mercenare, în schimb, atunci când vor să-ți facă rău, au nevoie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
armate, pentru că ele sunt cu mult mai primejdioase decât cele mercenare. Într-adevăr, prin însăși natura lor, ele aduc cu sine pieirea, deoarece sunt strâns unite între ele și deprinse să asculte întotdeauna de altul, iar nu de tine; armatele mercenare, în schimb, atunci când vor să-ți facă rău, au nevoie, chiar după ce au învins, de mai mult timp și de un prilej mai potrivit, deoarece ele nu formează un singur tot și au fost chemate și plătite de tine; și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
un singur tot și au fost chemate și plătite de tine; și, chiar dacă ai pune în fruntea lor pe un al treilea, el nu va putea să câștige atâta autoritate încât să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sunt mai primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare, prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii: el preferă să piardă lupta cu soldații lui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a intrat în Romagna cu trupele pe care le primise în ajutor, aducând cu el numai soldați francezi, și cu ei a cucerit Imola și Forlì. Dar mai pe urmă, armatele acestea nemaipărându-i-se sigure, a recurs la trupele mercenare, întrucât a crezut că ar fi mai puțin primejdioase, și astfel a angajat în slujba lui pe oamenii lui Orsini și ai lui Vitelli. Mai apoi însă, când a început să aibă de-a face cu trupele acestea, i s-
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sunt destul de numeroase ca să lupte contra elvețienilor, iar, când este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sunt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar, toate laolaltă, aceste armate sunt mult mai bune decât acelea simple, fie ele auxiliare, fie mercenare, dar cu mult inferioare armatelor proprii. Este suficient să amintim pentru aceasta exemplul pe care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sunt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar, toate laolaltă, aceste armate sunt mult mai bune decât acelea simple, fie ele auxiliare, fie mercenare, dar cu mult inferioare armatelor proprii. Este suficient să amintim pentru aceasta exemplul pe care l-am dat, căci regatul Franței ar fi astăzi de neînvins dacă armată organizată de Carol ar fi crescut sau ar fi fost menținută. Dar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
altfel, cei înțelepți au susținut întotdeauna, ca o părere și o maximă a lor, că . Iar armatele proprii sunt acelea alcătuite sau din supuși, sau din cetățeni, sau din oameni de-ai tăi; toate celelalte feluri de armate sunt sau mercenare, sau auxiliare. Modul de organizare al armatelor proprii va fi ușor de găsit dacă vom cerceta orânduirile folosite de cei patru pe care i-am amintit mai sus și dacă vom avea în vedere felul în care și-a alcătuit
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lui Eliade“ pe motiv de crimă ideologică. Lăsând-o să putrezească drăcește în miasme de pucioasă, orice actuală încercare de desfe recare și exfoliere va trezi nu doar suspiciune și procese de intenție, dar va declanșa șarjele de artilerie ale mercenarilor corectitudinii politice, menite să stopeze din start orice încercare de analiză obiectivă. Știu că am mai ținut pledoaria asta în zeci de contexte, din 1990 încoace, când am prefațat volumul lui Cioran Revelațiile durerii și probozeam „maniheita“ în rubrica din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și nemaipomenite nelegiuiri. Își notase în caietul său de idei citate, proiecte îndrăznețe de realizat, că în acest război al barbariei bolșevice susținut de Stalin prin ajutoare în militanți, materiale de război, spionaj, etc., ca și de toate forțele comuniste mercenare din Europa filosovietică - a nu se uita brigăzile Vasilichi, Pauker, etc.; a nu se uita nici scriitori ca Hemingway, Malraux ș.a. care au luptat de partea forțelor iadului; a nu se uita nici Franța lui Leon Bloom care nu a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dumitale, relațiile noastre vor lua sfârșit. Era atâta cruzime în vocea Discipolului încât omul nu mai scoase o vorbă. Începu să se întrebe de ce-l înfrunta pe acest individ deosebit de periculos, iar singura explicație era povara existenței lui ca agent mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dumitale, relațiile noastre vor lua sfârșit. Era atâta cruzime în vocea Discipolului încât omul nu mai scoase o vorbă. Începu să se întrebe de ce-l înfrunta pe acest individ deosebit de periculos, iar singura explicație era povara existenței lui ca agent mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tăcut al terorii; cel care stăruia prea mult Între rafturile de mahon Întunecat era ținta unui val de vibrații negative din partea celor doi funcționari oscarwildeieni, Wakefield fiind unul din ei. Aveau standarde Înalte și cărțile chiar contau, deși din rațiuni mercenare, aveau În stoc și cîteva best seller-uri. Proprietarul cu pipă se aștepta ca Wakefield să aibă păreri despre ce cărți erau cu adevărat bune, un calificativ care coincidea cu gradul lor de periculozitate: cu cît erau mai bune, cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
până și cea mai neadormită santinelă, după o noapte liniștită, își îngăduie o clipă de odihnă. Doi de-ai noștri, deghizați în pelerini, au reușit să fie destul de convingători ca să li se deschidă porțile la ceasul acela, mituindu-i pe mercenarii bizantini care stăteau de pază. Noi am pătruns cu iuțeala vântului înlăuntrul zidurilor și, înainte de toate, i-am închis în cazarma lor pe puținii soldați din oraș. După care am dat fuga la episcopat, lăsând în urma noastră doar doi morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu încăpățânare să-și adune restul armatei și să plece imediat la Siponto. În starea în care se afla, era ca și cum ai merge la moarte de bunăvoie, cu atât mai mult cu cât armata era alcătuită în mare parte din mercenari samniți. Am decis atunci să-l însoțesc. Într-un moment de luciditate, mi-a dat o armură și un cal de luptă; după câteva ore, m-a întrebat cine eram și de unde am apărut. În timp ce înaintam pe via Traiana, oștenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așteptaseră destul. Uneori Îi părea că Fioravanti Îi considera pe el și pe ceilalți agenți de escortă niște servitori. Spera Încă, totuși, că va veni și ziua În care avea să Înțeleagă care era diferența dintre un păduchios de bodyguard mercenar și un pluridecorat agent al Siguranței Publice. Cel mai bun agent din Comisariatul Appio, iubit de Întreg cartierul și destinat unei ascensiuni de neoprit, În rândurile Poliției. Dacă n-ar fi fost vorba de curva aceea degenerată - el n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar sub locul rămas alb, Gheorghe Dinu (Stephan Roll) a și publicat un răspuns-pamflet, intitulat, cu tîlc, Șacalul acestui colibri, ce condamna „trădarea” confratelui. În plus, Voronca mai publicase În acel an volumul Incantații, la Editura „Cultura Națională” („o editură mercenară” - o califica Gheorghe Dinu) și făcea demersuri pentru a fi primit În „Societatea Scriitorilor Români”. Excluderea din gruparea unu nu face Însă decît să „oficializeze” o deviere și o desprindere pe care Voronca Însuși o anunțase prin treptata atenuare a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a] făcut-o cu toate arterele explodînd sîngele”, căutînd - scria ironic Gheorghe Dinu - să se Înscrie membru În societatea producătorilor de mere, cu drept de vot și bust În grădina Ateneului” și tipărindu-și versurile „la o editură ghiftuită și mercenară”. Același tovarăș de grupare recenza și volumul recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plîngîndu-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit În potcoavă chivăra”, ca și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe relațiile formale, pe rolurile deținute în organizație, relaționare asigurată de necesitatea îndeplinirii unor sarcini împreună (în echipă). Corelate, cele două criterii definesc "matricea arhitecturii sociale", care cuprinde patru tipuri de cultură organizațională: cultura de tip rețea, cultura fragmentară, cultura "mercenară" și cultura comunitară. Figura 1. Matricea arhitecturii sociale (Sursa: Pânișoară, G. Pânișoară, I. O., 2005, p. 217) Potrivit lui R. Goffee și a lui G. Jones, cele patru tipuri de culturi organizaționale au următoarele trăsături: Cultura de tip rețea Acest tip
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și nu sunt penalizați pentru acest lucru; astfel, oamenii se cunosc unii pe alții într-un timp relativ scurt și leagă prietenii de lungă durată; • faptul că sociabilitatea este crescută conduce la sentimentul similarității, care îi apropie (îi atrage). Cultura "mercenară" Cultura "mercenară" se caracterizează prin individulism competitiv și prin realizări personale. Cu toate acestea, nu exclude activitățile de tip cooperant în situațiile în care se pot dovedi (și demonstra) beneficiile atât pentru indivizi, cât și pentru organizație. Echipele formate în cadrul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]