338 matches
-
cerut cruciaților să nu atace din nou, scrisoarea papală a fost cenzurată de preoți, iar cruciații s-au pregătit să atace de pe uscat fortificațiile, în timp ce venețienii s-au pregătit să atace de pe mare. Armata bizantină și garda imperială formată din mercenari varegi erau pregătiți de luptă, dar Alexius al V-lea a fugit din oraș în timpul nopții. Pe 12 aprilie, condițiile meteorologice s-au schimbat în favoarea cruciaților. Un vânt puternic din nord a permis corăbiilor venețiene să vină suficient de aproape de
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
II-lea a fost succedat de către fratele său Lucien I. Pacea nu a ținut mult în Monaco; în decembrie 1506, 14 000 de trupe din Genoa au încercuit Monaco-ul și castelul lui, si pentru cinci luni, 1 500 monegaști și mercenari au apărat aStanca” înainte să obțină victoria în martie 1507. Aceasta l-a lăsat pe Lucien I să ducă un dialog diplomatic, pe muchie de cuțit, între Franța și Spania, astfel încât să păstreze fragilă independența a micului stat care era
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv. Ca urmare a faptului că mercenarul are ca principală motivație banii, termenul în sine a căpătat o conotație negativă. Între termenii „mercenar” și „voluntar străin” sau „soldat al Legiunii Străine” există o demarcare semantică greu sesizabilă, în cazul celor din urmă presupunându-se de obicei că militarii sunt motivați în primul rând de considerații politice și ideologice. De exemplu, Legiunea Străină Franceză
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
persoane vor beneficia de protecția prezentei convenții, în așteptarea ca statutul lor să fie determinat de un tribunal competent.</ref>. Acest tribunal va determina dacă soldatul este sau nu un mercenar. În cazul în care tribunalul decide că soldatul este mercenar el devine un „combatant nelegitim”, dar trebuie tratat în continuare „cu omenie și, în caz de urmărire, nu vor fi lipsite de dreptul lor la un proces echitabil și reglementar, așa cum se prevede prin prezenta convenție”. Singura excepție posibila de la
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
corespunzător utilizarea societăților militare private de către statele suverane. Situația din Războiul din Irak și ocupația țării de după adoptarea Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 1546, care stabilea predarea puterii către guvernul irakian, demonstrează dificultățile legate de definirea statutului soldatului mercenar. În perioada în care SUA a guvernat Irakul, niciun cetățean american care lucra pe post de gardă înarmată în regiune nu putea fi considerat mercenar, deoarece el era „resortisant al unei părți la conflict” ( Articolul 47.d al Protoculului I
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
1546, care stabilea predarea puterii către guvernul irakian, demonstrează dificultățile legate de definirea statutului soldatului mercenar. În perioada în care SUA a guvernat Irakul, niciun cetățean american care lucra pe post de gardă înarmată în regiune nu putea fi considerat mercenar, deoarece el era „resortisant al unei părți la conflict” ( Articolul 47.d al Protoculului I al Convenției de la Geneva). Odată cu predarea puterii către guvernul irakian, dacă forțele coaliției nu sunt considerate ca fiind în continuare „părți la conflict”, dar soldații
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Pinkerton sau a oricărei alte companii private de securitate în lupta împotriva greviștilor. În 1977, prin interpretarea prevederii acestei legi, Curtea de Apel a SUA pentru Cercul al 5-lea a intrezis guvernului să angajeze companii care oferă „forțe cvasi-militare, mercenare”. În ceea ce privește această interpretare, există în continuare discuții dacă articolul se referă doar la folosirea unor asemenea forțe împotriva greviștilor sau nu. Pe 7 iunie 1978, printr-o scrisoare către șefii Federal Departments and Agencies, Inspectorul General a dat o interpretare
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Ramses al II-lea, fiind individualizați de coifurile cu coarne. ii celți au fost angajați de liderii lumii elene. Astfel se explică colonizarea de către celți a Galatiei (regiune din Anatolia). Conducătorii eleni ai Egiptului Ptolemeic au utilizat la rândul lor mercenari celți. O bună parte dintre aventurieirii care au fost descriși ca mercenari au fost de multe ori motivați din punct de vedere ideologic să sprijine un anumit guvern, nefiind intersați de plata unor sume mari de bani. A fost cazul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
au fost angajați de liderii lumii elene. Astfel se explică colonizarea de către celți a Galatiei (regiune din Anatolia). Conducătorii eleni ai Egiptului Ptolemeic au utilizat la rândul lor mercenari celți. O bună parte dintre aventurieirii care au fost descriși ca mercenari au fost de multe ori motivați din punct de vedere ideologic să sprijine un anumit guvern, nefiind intersați de plata unor sume mari de bani. A fost cazul de exemplu „British South Africa Police” (BSAP), un grupare paramilitară de infanterie
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
asupra aproximativ 2/3 din teritoriul țării. Și de această dată, Hoare și descris aventurile în două cărți: „Congo y” și „Congo Warriors”. În timpul Operațiunii Dragonul Roșu, 5 Commando a cooperat îndeaproape cu parașutiștii belgieni, exilații cubanezi din exil și mercenarii angajați de CIA. Operațiunea Dragonul Roșu a avut ca scop principal cucerirea orașului Stanleyville și salvarea mai multor sute de ostatici ai rebelilor, cei mai mulți civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes. Pe de altă parte, reputația lui Ciombe
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
rebeliuni, ambele înăbușite de armata națională congoleză. Mercenarii au luptat de partea secesioniștilor din Biafra în cadrul Brigăzii de comando V în timpul Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). Un număr de mercenari au luptat ca piloți pentru avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar Heinrich Wartski (cunoscut și ca Henry Wharton) s-a prăbușit în Camerun cu avionul cu care transporta provizii militare pentru Biafra. În mai 1969, Carl Gustaf von Rosen a format o escadrilă din cinci avioane ușoare cunoscute ca "'Copilașii Biafrei
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
trei mercenari: americanul American Daniel Gearhart, britaniciul Andrew McKenzie și cipriotul cu cetățenie britanică Costas Georgiou („Colonel Callan”) . Nouă alți mercenari au fost judecați și condamnați la închisoare. Ambele tabere implicate în Războiul Etiopiano-Eritreean din 1998 - 2000. Se speculează că mercenarii ruși au luptat pentru forțele aeriene ale ambelor tabere. Americanul Robert C. MacKenzie a fost ucis în luptă în februarie 1995 în fruntea „Gurkha Security Guards” (GSG) în Sierra Leone. GSG s-a retras la scurtă vreme după aceea, fiind înlocuită
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
lui Nobunaga Oda. Un alt grup de mercenari din Japonia a fost cel al luptătorilor ninja. Aceștia au fost inițial țărani care s-au organizat pentru lupta împotriva samurailor lorzilor locali. În timp, ei au ajuns să fie angajați ca mercenari pentru îndeplinirea unor misiuni precum capturarea inamicilor, infiltrarea în zonele protejate și, de cele mai multe ori, asasinarea adversarilor. Se consideră că au fost organizate clanuri ninja încă din secolul al XIV-lea, dar folosirea lor pe scară largă ca mercenari a
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
în 1066 în bătălia de la Stamford Bridge împotriva regelui Harold Godwinson. În timpul cuceririi normande a Angliei, flamanzii (locuitori originari din Flandra) au format un contingent important al armatei lui William Cuceritorul. După terminarea campaniei de cuceriri, o parte a acestor mercenari nu a mai părăsit țara, contribuind la colonizarea teritoriilor nou cucerite. Contingentele de mercenari flamanzi aveau să formeze părți importante ale armatelor britanice de-a lungul întregii perioade de domnie a dinastiilor normande și Plantagenet (secolele al XI-lea - al
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
rigide au devenit mai puțin eficiente și vulnerabile la focul archebuzelor și pieselor de artilerie, care au cunoscut o tot mai puternică dezvoltare în acea perioadă. În această perioadă, locul elvețienilor pe câmpurile de luptă a fost ocupat treptat de mercenarii germani landsknecht. Ei și-au cucerit o reputație redutabilă, fiind angajați de toate statele medievale în perioada sfârșitului secolului al XV-lea și de-a lungul întregului secol al XVI-lea. Sir Thomas Morus, în cartea sa Utopia, a susținut
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
de-a lungul întregului secol al XVI-lea. Sir Thomas Morus, în cartea sa Utopia, a susținut folosirea mercenarilor în locul soldaților recrutați din rândurile propriilor cetățeni. Războaiele din Scoția și Irlanda secolelor XIII-XVI au fost purtate cu participarea masivă a mercenarilor gallowglas. Aceștia erau infanteriști protejați de armuri, foarte bine înarmați, care erau folosiți atât pe câmpul de luptă cât și pe post de gărzi de corp pentru diferiți lideri militari. În această perioadă, Niccolò Machiavelli a pledat împotriva folosiri mercenarilor
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
formată din soldați străini. Cel mai numeros grup de mercenari străini era format din cele 12 regimente elvețiene. Alte grupuri importante erau formate din Brigada irlandeză și, după ce recrutarea „gâștelor sălbatice” a devenit tot mai dificilă, germanii au format grosul mercenarilor străini din cadrul acestei brigăzi. Ofițerii brigăzii irlandeze au fost însă în continuare recrutați din familiile emigranților irlandezi stabiliți de vreme îndelungată în Franța. În timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea au funcționat regimente de mercenari scoțieni ("Garde Écossaise"), suedezi ("Royal-Suédois
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
secularizării și apariției unui ducat ereditar. La momentul izbucnirii Războiului Livonian, Liga Hanseatică își pierduse deja monopolul pe profitabilul și prosperul comerț din Marea Baltică. Deși încă era implicată și volumul tranzacțiilor era în creștere, ea acum împărțea piața cu flotele mercenare europene, mai ales din cele Șaptesprezece Provincii Olandeze și din Franța. Vasele hanseatice nu se comparau cu navele de război contemporane, și, deoarece Liga nu putea întreține o marină mare din cauza scăderii cotei de piață, orașele sale membre din Livonia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
unități de cavalerie. Polonezii l-au pus pe Hatmanul Coroanei pentru Recrutarea Oștenilor, Jan Tarnowski, să conducă armata, în timp ce Parlamentul polonez a votat creșterea impozitelor plătite de iobagii polonezi, cu scopul de a avea suficiente fonduri pentru a recruta soldați mercenari. Tarnowski a primit sub comnadă o armată formată din 4800 de cavaleriști, 1200 de infanteriști, 12 tunuri și Tabor de dimensiuni necunoscute. El a ales orașul Obertyn, la nord de râul Nistru, ca centrul său de operații. Între 3 și
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
părți. Giorgio Basta a simulat retragerea pentru a-l obliga pe Mihai să părăsească poziția, iar acesta a căzut în cursa întinsă. Cavaleria sa a fost atacată de muschetari și cuirasați și risipită, tunurile pierdute, în timp ce o mare parte din mercenarii cazaci l-au părăsit. Înfrângerea a fost catastrofală, murind 4.000 dintre oamenii săi, iar domnul, pentru a se salva, trece Mureșul, pornind spre Alba Iulia. Cu ajutor muntean reușește să ia tezaurul din capitala Transilvaniei și, în contextul pătrunderii
Bătălia de la Mirăslău () [Corola-website/Science/326992_a_328321]
-
Ragainė, Rhein (Ryn) de lângă Lötzen (Giżycko), și Memel (Klaipėda). Polono-lituanienii au organizat mai multe raiduri în teritoriul inamic. Ulrich von Jungingen a cerut ca armistițiul să fie prelungit până pe 4 iulie, în speranța că până pe acea dată aveau să vină mercenarii angajați din Europa Occidentală. Pe 30 iunie 1410, forțele poloneze din Wielkopolska și Małopolska au traversat râul Vistula pe un pod din pontoane și s-au unit cu forțele sosite din Masovia și din Marele Ducat al Lituaniei. Forțele poloneze
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
târziu (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 569). În 632, aristocratul Cilon, ginere al tiranului Megarei, Teagene încearcă să profite de tensiunile sociale din Atena și sprijinit de un grup de tineri aristocrați și mercenari ai lui Teagene, ocupă Acropole vrând să instituie tirania. Lipsit de sprijin popular, eșuează și este constrâns să părăsească orașul. În 620 i.e.n., Dracon, fost arhonte tesmotet primește puteri excepționale, fiind însărcinat să fixeze în scris legile cutumiare în circulație
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de teroriști”, „unitate de criminali”, iar luptătorii acesteia au fost etichetați drept „teroriști” („uslași-teroriști”) ori „criminali”. Evenimentul petrecut în noaptea dintre 23-24 decembrie a fost descris în numărul 3 al ziarului România Liberă din 25 decembrie 1989 drept „"Nimicirea gorilelor mercenare"”, cele două autoblindate ABI fiind „tanchete” venite să atace sediul MApN. Cadavrele cadrelor ucise au fost lăsate în stradă mai multe zile și profanate. Cele opt victime au primit titlul de Eroi-Martiri ai Revoluției Române din Decembrie 1989. Președintele Traian
Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă () [Corola-website/Science/304414_a_305743]
-
asasinează pe Ștefan Lăcustă într-un foișor din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a provocat distrugeri grave cetății. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
în ) a fost foarte popular în Anglia și în Țară Galilor. A jucat un rol esențial în bătăliile de la Dupplin Moor (1332) și de la Halidon Hill ( 1333). La bătălia de la Crécy (1346) 5.500 de arcași englezi au împins arbaletrierile mercenari din Genova, apoi au masacrat cavaleria grea franceză. Totuși, arcul lung a rămas o specificitate engleză și galeza. Arcașii trebuie să fie bine antrenați, care implică faptul că țăranii trebuie să aibă arcul și săgeți propri, iar puține țări au
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]