1,091 matches
-
a emis o constituție. Această tentativă tardivă de a-i concilia pe supușii săi mai moderați nu a reușit însă să apere regimul, în timp ce liberalii și revoluționarii erau dornici să-l primească pe Garibaldi. La acea vreme, Garibaldi înfințase "Esercito Meridionale" („Armata Meridională”), întărită cu alți revoluționari din Italia și cu unii soldați piemontezi deghizați în „dezertori”. Napolitanii au strâns 24.000 de oameni pentru apărarea Messinei și a altor cetăți. La 20 iulie, Garibaldi a atacat Milazzo cu 5.000
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
o constituție. Această tentativă tardivă de a-i concilia pe supușii săi mai moderați nu a reușit însă să apere regimul, în timp ce liberalii și revoluționarii erau dornici să-l primească pe Garibaldi. La acea vreme, Garibaldi înfințase "Esercito Meridionale" („Armata Meridională”), întărită cu alți revoluționari din Italia și cu unii soldați piemontezi deghizați în „dezertori”. Napolitanii au strâns 24.000 de oameni pentru apărarea Messinei și a altor cetăți. La 20 iulie, Garibaldi a atacat Milazzo cu 5.000 de oameni
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
înseamnă și „mare”, coroborată cu poziția de coastă a cetății. După Herodot, fondatorul orașului ar fi fost Timesios din Clazomene. Exilat în 656 î.Hr. din patria sa, el a luat drumul mărilor și a întemeiat o nouă așezare pe coasta meridională a Traciei. La începutul secolului al VI-lea, această primă colonie a fost distrusă de către traci și abandonată de primii săi locuitori. A fost reconstruită în 545 î.Hr. de către noi colonizatori ionieni proveniți, de această dată, din orașul Teos de pe
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
în Subcarpații Moldovei și în restul Podișului Moldovei se înregistrează până la 150 zile. Cele mai multe zile cu precipitații, peste 190, se înregistrează în zona montană și cu deosebire în grupa nordică a Carpaților Orientali, pe culmile masivelor Bihor-Vlădeasa și în Carpații Meridionali. În depresiunile intramontane și în sud-vestul Podișului Transilvaniei numărul mediu al zilelor cu precipitații este mai mic decât în zonele învecinate, însumând între 100-120. În cursul anului, lunile septembrie și octombrie au cel mai mic număr mediu de zile cu
Clima României () [Corola-website/Science/304777_a_306106]
-
ului reprezintă un masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali, și în care se află cel mai înalt vârf montan din România, vârful Moldoveanu 2.544 de metri. Până în perioada interbelică Vârful Negoiu, cu o altitudine de 2.536 de metri, era considerat cel mai înalt vârf din Carpați, exceptând
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
nu apar la lumină decât în anumite puncte, acolo unde ele nu sunt ascuse de solul vegetal. Blocul cristalin al Munțiilor Făgăraș a început să se ridice față de relieful înconjurător la începutul erei terțiare. Ca și întregul lanț al Carpaților Meridionali, ridicarea a avut loc în trei etape succesive (în Eocen, în Miocen și în Pliocen). În fiecare din aceste etape s-au creat platforme de eroziune, ce se mai recunosc astăzi pe creste sub forma unor suprafețe aproape plane, fracționate
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
în Lombardia și Emilia Romagna, scade în Piemonte. Rămân puternici în provinciile: Campobasso, Messina și Benevento unde depășesc 15% din voturi. Partidul Național Monarhist plătește dur despărțirea din interiorul PMP pierzând numeroși alegători în toată Italia, în special în regiunile meridionale, unde PMP în precedentele alegeri au obținut rezultate bune, căderea cea mai mare s-a produs în Campania unde pierd aproape 10% din voturi, Puglia și Sicilia rămân regiunile de bază ale partidului, dar în nordul Italiei în linii mari
Alegeri legislative în Italia, 1958 () [Corola-website/Science/319883_a_321212]
-
Pui și Peșteră Sura Mare. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști uscate, pajiști ameliorate, stepe, terenuri arabile) în Țară Hațegului, încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpina Carpaților Meridionali. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Strei și Răul Mare. Situl conserva cinci habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri de stejar cu carpen de
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
apărare. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, cetatea a fost reconstruită de voievodul din Onut, cu ajutorul negustorilor genovezi de la Marea Neagră. După unele surse, prima fortăreață a fost construită în anul 1325 de către voievozii moldoveni din Onut , vasali meridionali ai Cnezatului de Halîci-Volînia . La începutul secolului al XIV-lea, cetatea a fost controlată se pare de către poloni sau maghiari, acest lucru decurgând din ipoteza formulată încă de cronicarul Dlugosz, conform căreia cetatea ar fi fost construită de Cazimir cel
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
peste 800 m altitudine), 42% de dealuri și podișuri (200-800 m altitudine) și 30% de câmpii (sub 200 m altitudine). Relieful este axat pe arcul Carpaților. În centrul teritoriului se află Podișul Transilvaniei, înconjurat de lanțurile muntoase ale Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali, la exteriorul cărora se întind, ca o treaptă mai joasă, podișuri și câmpii, către care trecerea se face prin intermediul dealurilor subcarpatice. Diversitatea tipurilor genetice de relief este caracteristică și spațiului românesc. Relieful structural este pus în evidență de
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
în ariile de orogen, alături de care evoluează relieful vulcanic și cel grefat pe roci metamorfice. Pe spațiile mai joase se afla relieful dezvoltat pe argile, marne, nisipuri și depozite leossoide. Relieful glaciar este bine reprezentat în părțile înalte ale Carpaților Meridionali și în Munții Rodnei, prin circuri glaciare, în timp ce relieful periglaciar este distribuit, în mod variat, pe întreg teritoriul țării. De asemenea, relieful fluviatil și cel litoral au o reprezentare specifică pe teritoriul României. este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
află sub altitudinea de 1500 m. Cea mai mare parte din aria carpatică având peste 2000 m, în proporție de 85 %, se află între Valea Prahovei și Culoarul Timiș-Cerna. Treapta munților prezintă, deci, diferențieri din punct de vedere hipsometric: Carpații Meridionali, cu altitudinea medie de 1136 m, Carpații Orientali, cu altitudinea medie de 950 m și Carpatii Occidentali, cu altitudinea medie de 654 m. Carpații românești se împart în trei mari grupe: Munții reprezintă o treime (33%) din teritoriul României. În
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
în zonă), ulterior de comuna Petroșani printr-un credit obținut de la statul austro-ungar și, la final după ce în 1880 o comisie ungară a stabilit definitiv traseul viitorului drum, de către ambele state situate de o parte și de alta a Carpaților Meridionali. Deși lucrările s-au finalizat în 1890, darea în circulație s-a făcut deabea în 4 septembrie 1894. Aici a fost granița dintre Regatul României și Austro-Ungaria. În Primul Război Mondial trecătoarea a devenit renumită datorită luptelor desfășurate în defileu
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
poziției sale geografice și dispunerii hidrografice. Între monumentele cele mai cunoscute din oraș se numară Arena (Arena di Verona) și casa Julietei (Casa di Giulietta). Verona este situată la 59 m peste nivelul mării la poalale dealului San Pietro, apendicele meridional al munților Lessini, astfel încât orașul răsare de-a lungul râului Adige, în punctul în care acesta intră în Câmpia Padului, și formează o oază caracteristică de-a lungul a 30 km la est de lacul Garda. În timpurile vechi, orașul
Verona () [Corola-website/Science/297321_a_298650]
-
importanță comunitară "Cozia - Buila - Vânturarița" și reprezintă o zonă cu un relief (dezvoltat în calcare) diversificat (cu abrupturi stâncoase, grohotișuri, ravene, hornuri, pereți verticali, văii, peșteri, avene); ce adăpostește, conservă și protejază o gamă diversă de floră și faună specifică Meridionalilor. Arealul „” a fost desemnat ca rezervație naturală în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în bioregiunea alpină aflată în sudul Munților Căpățânii. Flora rezervației este constituită din arbori specifici
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
(în , în ) este un județ situat în sudul Transilvaniei în podișul cu aceelași nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința județului este municipiul Sibiu. se învecinează la est cu județul Brașov, la vest și sud-vest cu Alba, la sud-est cu Argeș, la sud cu Vâlcea iar la nord cu județul Mureș. Județul Sibiu se întinde pe 5
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
VII-lea, în 949, cu o misiune a lui Berenger al II-lea, prezenta guvernului bizantin planul unei uniuni matrimoniale între fiul lui Otto și o soră a tinerilor împărați ai Bizanțului, care primea în dar posesiunile bizantine din Italia meridională. Această propunere avea la Bizanț un efect de bravadă. Evenimentele recente din Occident îi apăreau suveranului Bizantin ca atentate la interesele și la demnitatea imperiului său. Că Otto luase coroana, că era stăpânul Romei si al Bisericii romane, că stăpânea
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Vârful Baleia este unul din vârfurile mai rar menționate în literatura de specialitate (fiind adesea considerat un vârf minor) și mai rar urcate din Munții Retezat, Carpații Meridionali. Având o altitudine de 1957 metri, vârful se găsește la capătul unor culmi prelungi fiind relativ de ușor de cucerit dacă se pornește dinspre "Cabana Baleia", situată la 1.450 de metri altitudine. Râul Baleia, care este un afluent al
Vârful Baleia, Munții Retezat () [Corola-website/Science/311342_a_312671]
-
din tot Imperiul Roman, fără substrat local - de unde absența cuvintelor dace în limba română, cele socotite ca atare fiind albaneze. Aproape 200 de cuvinte românești sunt comune cu echivalente albaneze. Etimoanele „slave” din limba română provin preponderent din limbile slave meridionale, 1000 de la bulgari și 60 de la sârbocroați. Dintre graiurile limbii române, cele mai apropiate de limbile aromâniilor, meglenoromânilor și istroromânilor de la sud de Dunăre, sunt cele vorbite în Banat, în valea Timocului și în Oltenia. Aceste elemente din lexicul slav
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
lui Litovoi a avut contribuția sa hotărâtoare, iată că și evenimentele spirituale existente în trecut pe Valea Tismanei și Valea Jiului ne îndreptățesc să afirmăm că și viața religioasă s-a dezvoltat în Țara Românească mai întâi aici, sub poalele Carpaților Meridionali, de la Orșova la Comarnic și mereu în paralel cu viața politică a poporului român. La nord de Hotel Lainici, la circa 1 km, se află Gara CFR Lainici. Mai la nord, se regăsește o clădire - aflată astăzi în degradare - a
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
comise cele mai mari crime, ci în Transnistria, teritoriu sub administrație militară, anexat formal de România. Crimele au fost comise din ordin, pe militarii șovăielnici așteptându-i aspre pedepse, cum reiese clar din declarațiile mareșalului Antonescu. Evreii care treceau Bugul meridional (limita răsăriteană a Transnistriei) fugind de Einsatzgrupele naziste, erau predați înapoi. Câteva zile după trecerea Prutului, un incident cu niște soldați dezertori care trăseseră într-o patrulă a declanșat pogromul de la Iași în care 12.000 de evrei ieșeni, civili
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Ca și numele de „sași”, denumirea de „Siebenbürgen” reprezentând chiar și astăzi regiunea intracarpatica, are în jurul ei controverse importante în rândul istoricilor. Prin „Siebenbürgen” se înțelegea inițial numai provincia Sibiului, astăzi ea cuprinde regiunea de podiș dintre Munții Apuseni, Carpații Meridionali și Carpații Orientali, adică tocmai zona denumită tradițional de către maghiari drept „Erdély”(Ardeal). Cele mai vechi interpretări ale acestui nume sunt: După cum se poate observa, în numeroasele variante ale lui „Siebenbürgen” și „"terra scilicet Septem castrorum"” apare numeralul „șapte” (respectiv
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone). Aria protejată reprezintă o zona montană (relief carstic cu vârfuri ascuțite, turnuri, ace, crește calcaroase, peșteri, cheiuri, văii, păduri, pajiști și fânețe) ce adăpostește o gamă floristica și faunistica variată, specifică Meridionalilor. În arealul parcului au fost identificate 18 tipuri de habitate comunitare: "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum", "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion", "Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]