626 matches
-
de lobodă. Fiind foamete în tot Parisul, nici unul, dintre prietenii rămași în libertate, nu își permitea să le trimită pachete cu alimente. Singurul care a făcut un sacrificiu pentru cei doi, a fost Emil Cioran, care le-a adus toate merindele pe care le avea în casă, inclusiv bucățele de pâine și de brânză drămuite și economisite cu greu. Sunt salvați de la deportare în Germania și eliberați din detenție datorită intervenției Legației române de la Paris. Plecarea urgentă din Franța, a soților
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
era singura ei nădejde, ea nu se putea duce așa de departe, nu o mai țineau picioarele, și apoi avea o mulțime de treburi pe lângă casă. A doua zi, dis de dimineața, își trezi băiatul din somn, îi pusese ceva merinde în traistă, și-i zise să plece degrabă la drum, că drumu-i lung până la Putna, dacă vroia să se întoarcă până deseară. I-a zis să aibă grijă să-i spună vrăjitoarei care-i pricina și să aibă grijă ca
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
ce admira toată ziua. Spre amiază l-a prins din nou somnul. Era de înțeles, după ce plecase așa de dimineață de acasă. Îl furase un pui lung de somn. Când se trezi, era deja trecut de după amiază. Își aminti de merindele puse de maică-sa pentru prânz. Scoase prosopul din traistă, înfulecă bucatele până n-a rămas nimic. Coborî la pârâu să bea din apa bună și rece ca gheața. Mai avea însă de stat. Până la sfârșitul zilei mai era mult
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
de omenie. El se autointitulează cu emfază Nesperatul Sfânt și le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui, scobindu-se între dinții protezei cu un trident de mucava. Oamenii au început să se teamă de el și-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucuros și le consideră deja o obligație. Merindele le descântă ca un șaman să le scape de gustul sudorii și al sângelui. Mănâncă din ele pe săturate, râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul, dă
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
de pe cerul gurii lui, scobindu-se între dinții protezei cu un trident de mucava. Oamenii au început să se teamă de el și-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucuros și le consideră deja o obligație. Merindele le descântă ca un șaman să le scape de gustul sudorii și al sângelui. Mănâncă din ele pe săturate, râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul, dă din ele și altor sfinți mai mici, mai puțin descurcăreți dar ascultători. Vinul îl
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
pasăre, leu și măgar se mai odihnește puțin și bea și bea nepăstrând nici un strop pentru mâine. Oamenii sunt tot mai nemulțumiți, neputincioși așteptată ajutor din soare de unde vor veni niște luptători care, obosiți de drum vor cere și ei merinde și vin. Negăsind, îl vor bea pe el, pe Nesperatul Sfânt, și pe toți lacheii lui umili și unsuroși, strecurându-i printre dinții strânși. URCAREA PE MUNTE Șamanii veacului din urmă își latră radioactivele vrăji, supărând și rănind timpanul firii
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
de omenie. El se autointitulează cu emfază Nesperatul Sfânt și le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui, scobindu-se între dinții protezei cu un trident de mucava. Oamenii au început să se teamă de el și-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucuros și le consideră deja o obligație. Merindele le descântă ca un șaman să le scape de gustul sudorii și al sângelui. Mănâncă din ele pe săturate, râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul, dă
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
de pe cerul gurii lui, scobindu-se între dinții protezei cu un trident de mucava. Oamenii au început să se teamă de el și-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucuros și le consideră deja o obligație. Merindele le descântă ca un șaman să le scape de gustul sudorii și al sângelui. Mănâncă din ele pe săturate, râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul, dă din ele și altor sfinți mai mici, mai puțin descurcăreți dar ascultători. Vinul îl
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
se roage,risipindu-și prinosul de omenie.El se autointitulează cu emfazăNesperatul Sfântși le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui,scobindu-se între dinții protezeicu un trident de mucava.Oamenii au început să se teamă de elși-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucurosși le consideră deja o obligație.Merindele le descântă ca un șaman să le scapede gustul sudorii și al sângelui.Mănâncă din ele pe săturate,râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul,dă din ele
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui,scobindu-se între dinții protezeicu un trident de mucava.Oamenii au început să se teamă de elși-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucurosși le consideră deja o obligație.Merindele le descântă ca un șaman să le scapede gustul sudorii și al sângelui.Mănâncă din ele pe săturate,râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul,dă din ele și altor sfinți mai mici,mai puțin descurcăreți dar ascultători.Vinul îl bea
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica cățelușa, era prima care îl auzea pe tata și dădea semnalul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi am reușit să fac un sac de asemenea grăunțe ideale pentru hrana cailor noștri. După aceste semne mi-a spus bunica că trebuie să ne așteptăm la o iarnă grea, cu multă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
confortabilă, foarte curată, deci se poate. Și nu eram singurii, erau și niște nemți veniți pe motociclete, ce stăteau pe terasă la o bere „Ursus”. Noi ne-am dus în gradină într-un chioșc frumos amenajat unde ne-am scos merindele și glajele din traistă și ne-am apucat de mâncat și povestit câte în stelele de deasupra noastră, că lună nu era în seara noastră din Munții Apuseni. Virgil m-a ascultat, ironizându-mă din când în când, cum plăsmuiesc
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
Mare îi îndeamnă pe nepoții săi (cei cărora se adresează prin Omilia către tineri) să aibă în vedere educația structurată pe adevărul viu care propovăduiește viața veșnică și virtutea. El mărturisește: „Pentru această viață veșnică v-aș îndemna să strângeți merinde, mișcând, după cum spune proverbul, orice piatră de unde ați putea avea folos. Să nu ne temem că e greu și că e nevoie de osteneală! Să ne aducem aminte de înțeleptul care ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
miri dacă mai poate La câte furtuni pomul Ispitele cu toate Îngenunchează omul Zadarnică o scuză De neputințe plină Cu jarul tras pe spuză Și vina fără vină Că nimeni nu mai vinde Permise de noroc Și-n traista cu merinde Doar lipsuri se mai coc Războiul care-l poartă Hazardul, călăreții Cu cei ce cad din soartă Pe luciurile gheții Trimiși, cine-i așteaptă ademeniți? Victorii pe fiecare treaptă Mereu mai iluzorii Priviți: se-ntoarce solul Cu veștile lui rele
RĂZBOIUL PERPETUU de ION UNTARU în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351798_a_353127]
-
tu știi ce iubesc eu mai mult pe lume, pe voi, oițele și pe Ana, mândra mea cea frumoasă, cum altă fată nu mai este în tot satul. Aseară, când a venit Ana cu ulciorul de apă proaspătă și ceva merinde, am pus la cale să facem nuntă mare la toamnă, după ce culegem via. Miorița s-a uitat în ochii lui și a răspuns cu un „meeee” adică se bucura, fiindcă și ea o îndrăgise pe Ana. După un timp, Ion
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
și vrednici. Împărtășirea nu are apoi drept criteriu desăvârșirea sau nedesăvârșirea - în sensul că desăvârșiții s-ar putea împărtășii oricând, iar cei nedesăvârșiți maximum de două-trei ori pe an - întrucât ea este în primul rând leac pentru cei bolnavi și merinde de drum; ca atare este necesară mai mult pentru cei nedesăvârșiți.[34] Simpla asistență la Liturghie nu e suficientă, pentru că de Mântuitorul trebuie să ne atingem ca femeia cu scurgerea de sânge. Refuzul de a ne atinge de El din
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 25 Noiembrie 2011 Se-aude vremea vremuind cum vine, Adăpostit sub umbra unui dor Mă odihnesc gândindu-mă la tine, Cum se-odihneșe pasărea în zbor. Ca un drumeț flămând fără merinde, E sufletul din mine când te chem, Ce liniște înaltă mă cuprinde! Și mâna mea te scrie în poem. Cuvintele vin unul după altul, Ți-aduci aminte, raiul meu promis, Cât de aproape cobora înaltul, Cât de frumoși ne înălțam
MĂ ODIHNESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351531_a_352860]
-
iubirii ce se apropie ne/ vom înfrupta din plăcerile/ atingerilor./ Vino,/ strecoară-te/ sub sânii mei!” (p. 46). Iubirea cântată în „Păcatul neliniștii” este concepută ca un dar divin. Poeta ne spune: „Am fost poftiți acum/ împreună la masa/ îndulcitoarelor/ merinde așezate de/ călăuza cerească” (p. 44). Într-o astfel de unire nu mai contează încotro mergi, căci există o călăuză. Doar trebuie s-o urmezi. „Nici eu,/ nici tu nu cunoaștem/ încotro-ul” (p. 44). Sau altfel: mergi și fă
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
OCEANUL ILUZIILOR, DE DORU CIUTACU Autor: Doru Ciutacu Publicat în: Ediția nr. 800 din 10 martie 2013 Toate Articolele Autorului Brațele curg în mine nemișcate printre semințe își scutură norii coama albastră (de armăsar) înfloresc Primăvara zambilele din zâmbetul verde merindele sunt nu știu fructele acelea pierdute-n oceane de Maya încolăcite stau în puterea șarpelui merele sunt încă zemoase. Referință Bibliografică: Oceanul iluziilor, de Doru Ciutacu / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 800, Anul III, 10 martie 2013
OCEANUL ILUZIILOR, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350856_a_352185]
-
noapții. Consider că am avut parte de o zi minunată! Sâmbătă, 23 iunie. Dacă aseară, pe când să sosim, cerul începea să se înnoureze, iată că astăzi e din nou ca oglinda. Ne cumpărarăm ceva mâncare de drum și Ani pregătește merindele. La ora 9:00 trebuie să eliberăm camera așa că vom petrece „pe oriunde” până la orele 16:00 când vine autocarul după noi. Aici, pe terasa curții Vilei Maria multe mese și scaune, flori superbe. Veni și un grec care vorbește
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CĂLĂTORUL ÎNSETAT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Călătorule însetat iată un burduf cu apă, și un sac cu merinde să prinzi puteri ce datorez pentru toate astea? mi le vei restitui cu dobândă într-o altă viață! Referință Bibliografică: Călătorul însetat / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
CĂLĂTORUL ÎNSETAT de ION UNTARU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351044_a_352373]
-
Asemănător acestuia, deși în timpuri mai noi, se spune că și înțeleptul Daniil, pe când era în Babilon, numai după ce a învățat bine înțelepciunea haldeilor, s-a apropiat de învățăturile cele dumnezeiești ... VIII ... Pentru viața veșnică v-aș îndemna să strângeți merinde, mișcând, după cum spune proverbul, orice piatră de unde ați putea avea folos. Să nu ne temem că este greu și că este nevoie de osteneală! Să ne aducem aminte de înțeleptul care ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
izvoaredin rădacinamult prea pătrată.... XIV. OCEANUL ILUZIILOR, DE DORU CIUTACU, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 800 din 10 martie 2013. în mine nemișcate printre semințe își scutură norii coama albastră (de armăsar) înfloresc Primăvară zambilele din zâmbetul verde merindele sunt nu știu fructele acelea pierdute-n oceane de Maya încolăcite stau în puterea șarpelui merele sunt inca zemoase. Citește mai mult Brațele curgîn minenemișcateprintre semințeîși scutură noriicoama albastră(de armăsar)înflorescPrimăvarazambileledin zâmbetul verdemerindele suntnu știufructele aceleapierdute-n oceanede Mayaîncolăcite stauîn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
ale poeziei: ,, Împărțim cu drumul azima nădejdii/ Și sudoarea clipei o-mpărțim frățește./ Punem fiecare osul la primejdii/ Când vreun întuneric ne pândește.// Niciodată drumul fratele nu-și vinde/ Otrăvit de punga vre unui tâlhar./ Când se isprăvește traista cu merinde/ El ne pune-n palmă ultimul creițar./ Orice rătăcire ne-ar pândi, păgână,/ Are grijă drumul să ne ia de mână.” Programul estetic este exprimat cu parcimonie într-o artă poetică remarcabilă pentru evidențierea locului și rolului artistului. Sensul poeziei
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]