KorAP: Find »[drukola/base=meritocrație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...12 >

292 matches

Corola-website/Science/310918_a_312247

sarcinile sunt atribuite pe baza abilității (meritelor) și talentului, nu pe baza averii (plutocrație), originii, legăturilor de familie (nepotism), privilegiilor de clasă (aristocrație), dreptului primului ocupant, popularității (democrație) sau a altor factori determinanți privind poziția socială sau puterea politică. Cuvântul "meritocrație" este adesea utilizat în zilele noastre pentru a descrie un tip de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute în principal prin competiție, sau prin talent și competență demonstrate. Principiul este că o poziție investită cu responsabilități și

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute în principal prin competiție, sau prin talent și competență demonstrate. Principiul este că o poziție investită cu responsabilități și prestigiu social trebuie dobândită, nu moștenită sau obținută prin criterii arbitrare. Meritocrația este, de asemenea, termenul folosit pentru a descrie sau critica o societate concurențială care acceptă decalaje inechitabile ale venitului, averii și poziției sociale în funcție de talent, merit, competență, motivație și efort. Termenul „meritocrație” a fost folosit pentru prima oară într-un

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
dobândită, nu moștenită sau obținută prin criterii arbitrare. Meritocrația este, de asemenea, termenul folosit pentru a descrie sau critica o societate concurențială care acceptă decalaje inechitabile ale venitului, averii și poziției sociale în funcție de talent, merit, competență, motivație și efort. Termenul „meritocrație” a fost folosit pentru prima oară într-un sens peiorativ de către Michael Young în cartea lui, "The Rise of the Meritocracy" (Ascensiunea meritocrației), 1958, care descrie un viitor anormal în care poziția socială este determinată de coeficientul de inteligență (IQ

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
acceptă decalaje inechitabile ale venitului, averii și poziției sociale în funcție de talent, merit, competență, motivație și efort. Termenul „meritocrație” a fost folosit pentru prima oară într-un sens peiorativ de către Michael Young în cartea lui, "The Rise of the Meritocracy" (Ascensiunea meritocrației), 1958, care descrie un viitor anormal în care poziția socială este determinată de coeficientul de inteligență (IQ), plus efort. În carte acest sistem social duce la o revoluție socială în care masele răstoarnă elita devenită arogantă și ruptă de restul

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
În carte acest sistem social duce la o revoluție socială în care masele răstoarnă elita devenită arogantă și ruptă de restul lumii. În ciuda originii negative a termenului, mulți consideră că un sistem meritocratic este o alegere bună pentru societate. Susținătorii meritocrației argumentează că un asemenea sistem este mai just, mai productiv decât alte sisteme și permite evitarea discriminărilor bazate pe sex, rasă sau relații sociale. Pe de altă parte, oponenții meritocrației argumentează că principala anomalie, relevată de Young - existența unei clase

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
un sistem meritocratic este o alegere bună pentru societate. Susținătorii meritocrației argumentează că un asemenea sistem este mai just, mai productiv decât alte sisteme și permite evitarea discriminărilor bazate pe sex, rasă sau relații sociale. Pe de altă parte, oponenții meritocrației argumentează că principala anomalie, relevată de Young - existența unei clase meritocratice care monopolizează accesul la merit și la criteriile lui de definire, iar prin asta își perpetuează propria putere, statutul social și privilegiile - a apărut rapid în multe, dacă nu

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
de Young - existența unei clase meritocratice care monopolizează accesul la merit și la criteriile lui de definire, iar prin asta își perpetuează propria putere, statutul social și privilegiile - a apărut rapid în multe, dacă nu toate societățile care au experimentat meritocrația. Redactând Declarația de independență, Thomas Jefferson a avut în vedere capitolul 5 al cărții "Second Treatise of Civil Government" de John Locke, în care este descrisă o societate în care proprietatea este fundamentată prin muncă. Locke argumentează că achiziționarea unei

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
urmare, societatea ar fi stratificată în mod necesar, dar prin merit, nu prin origine. Această doctrină a hărniciei și meritului este opusă leneviei și moștenirii, fiind un puternic argument împotriva monarhiei și aristocrației, și în favoarea republicii. Adesea, oponenții conceptului de meritocrație argumentează că inteligența sau efortul sunt caracteristici practic imposibil de măsurat exact. Ca urmare, în opinia lor, orice introducere a meritocrației se face cu un mare grad de nesiguranță și este inerent dubioasă. Pe de altă parte, cei care susțin

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
opusă leneviei și moștenirii, fiind un puternic argument împotriva monarhiei și aristocrației, și în favoarea republicii. Adesea, oponenții conceptului de meritocrație argumentează că inteligența sau efortul sunt caracteristici practic imposibil de măsurat exact. Ca urmare, în opinia lor, orice introducere a meritocrației se face cu un mare grad de nesiguranță și este inerent dubioasă. Pe de altă parte, cei care susțin economia de piață liberă cred că aceasta poate și trebuie să recompenseze meritul. De asemenea, meritocrația a fost criticată ca fiind

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
opinia lor, orice introducere a meritocrației se face cu un mare grad de nesiguranță și este inerent dubioasă. Pe de altă parte, cei care susțin economia de piață liberă cred că aceasta poate și trebuie să recompenseze meritul. De asemenea, meritocrația a fost criticată ca fiind un mit, folosit mai degrabă la perpetuarea status quo; meritul putând fi definit în funcție de succes, succesul însuși definind meritul, nu că succesul ar fi predeterminat de criterii științifice de merit. "Darwinismul social" este o teorie

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
a dus la faptul că armatele Qin erau superioare celor ale altor state, conduse prin vechiul sistem aristocratic. Legalismul, ca sistem antiaristocratic și meritocratic a fost cheia filozofiei și politicii chineze în următoarele două milenii, mult după dispariția dinastiei Qin. Meritocrația a fost principala formă de selecție a generalilor din Imperiul Mongol. Ginghis Han a ales oameni talentați pentru comanda trupelor sale. A avut încredere chiar și în generali și soldați din armatele adverse, dacă și-au demonstrat loialitatea față de stăpâni

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
atu în alegeri. De asemenea, deținerea unui grad militar a fost un factor decisiv în alegerea conducătorilor atât în domeniul public, cât și în cel privat, aspect care contează și astăzi. Între statele moderne, Singapore pretinde a fi o adevărată meritocrație, punând accent pe descoperirea și formarea tinerilor străluciți pentru posturi de conducere. În acest scop, rezultatele la învățătură sunt considerate cea mai importantă recomandare. Ca urmare, tineretul este forțat în sistemul de învățământ, aspecte negative inspirând filmul "I Not Stupid

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
punând accent pe descoperirea și formarea tinerilor străluciți pentru posturi de conducere. În acest scop, rezultatele la învățătură sunt considerate cea mai importantă recomandare. Ca urmare, tineretul este forțat în sistemul de învățământ, aspecte negative inspirând filmul "I Not Stupid". Meritocrația din Singapore se datorează și modului în care orașul-stat a devenit independent. El a fost expulzat în 1965 din Statul federal al Malaysiei pentru că populația, în majoritate de origine chineză, a refuzat poziția superioară a celor șapte naționalități care formează

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
faptului că erau indigeni. În contrast, Singapore cerea egalitatea tuturor cetățenilor, fapt care s-a perpetuat apoi în politica sa. Totuși, se consideră că stratificarea societății din Singapore pe baza acestei politici aduce serioase dezavantaje și este criticată. Uneori principiile meritocrației n-au fost aplicate uniform, de exemplu, membrii familiei prim-ministrului Lee Kuan Yew au fost favorizați atât în administrație, cât și în viața economică. Deși mulți singaporezi sunt de acord că succesele economice se datorează, în bună măsură, promovării

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
acord că succesele economice se datorează, în bună măsură, promovării conducătorilor talentați, mulți cred (de exemplu, în urma scandalului în care a fost implicată Wee Shu Min) că societatea singaporeză a devenit una elitistă. În România socialistă nu se aplicau principiile meritocrației. Deși repartizarea în producție a absolvenților unităților de învățământ superior se făcea în ordinea mediilor obținute în facultate, posturile disponibile la repartiție erau, toate, extrem de proaste, fiind cele refuzate de cei care le-au ocupat anterior. Aproape toți absolvenții apelau

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
prin concurs. Se ocupă prin concurs, practic, toate posturile din administrația publică, învățământ, sănătate etc. Multe din aceste concursuri sunt însă controversate. Pe la mijlocul anilor 1980 maestrul spiritual Osho a sugerat că atât democrația, cât și comunismul ar trebui înlocuite de meritocrație. Portivit acestuia, doar persoanele având calificarea necesară ar trebui să poată vota. De asemenea, toți politicienii ar trebui sa aibă grade universitare adecvate domeniilor de competență. Osho sugera guvernarea de către genii. Viziunea sa era ca diverse națiuni să devină meritocrații

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
meritocrație. Portivit acestuia, doar persoanele având calificarea necesară ar trebui să poată vota. De asemenea, toți politicienii ar trebui sa aibă grade universitare adecvate domeniilor de competență. Osho sugera guvernarea de către genii. Viziunea sa era ca diverse națiuni să devină meritocrații, după care să se unească într-o meritocrație globală. În 2007 un grup anonim, numit Partidul Meritocratic, și-a publicat primul manifest, ajungând, în prezent, la peste două millioane de cuvinte (sunt discutați Hegel, Rousseau, Charles Fourier, Henri de Saint-Simon

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
ar trebui să poată vota. De asemenea, toți politicienii ar trebui sa aibă grade universitare adecvate domeniilor de competență. Osho sugera guvernarea de către genii. Viziunea sa era ca diverse națiuni să devină meritocrații, după care să se unească într-o meritocrație globală. În 2007 un grup anonim, numit Partidul Meritocratic, și-a publicat primul manifest, ajungând, în prezent, la peste două millioane de cuvinte (sunt discutați Hegel, Rousseau, Charles Fourier, Henri de Saint-Simon , printre alți filozofi , savanți , reformatori si revoluționari ) . Partidul

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
5) Un sistem educațional reformat, bazat pe clasificările psihologice MBTI, și idei ale unor inovatori cum ar fi Rudolf Steiner sau Maria Montessori.Veniturile obținute prin Taxa de moștenire vor fi investite în mod primar în sistemul educațional , baza oricărei Meritocrații adevărate. 6) Înlocuirea sistemului capitalist curent cu capitalismul social și înlocuirea Democrației cu o Republică Meritocratică transparentă , sub o Constituție Meritocratică. 7) Eliminarea nepotismului, cronyismului, discriminării, privilegiului și a inegalității de șanse. Pe situl lor web Partidul Meritocratic prezintă 5

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
Partidul Meritocratic prezintă 5 principii meritocratice și 13 obiective principale. Clanul Meritului este gazda tuturor partidelor meritocratice din lume si locul unde acestea pot fi găsite în funcție de țara de origine. Acest grup este responsabil pentru progresele și inovațiile aduse în meritocrație.

Meritocrație (2017) [Corola-website/Science/310918_a_312247]
Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746

inegalitatea funcțională par să fie cele mai relevante pentru sociologi"1. Teoria echității și contractul psihologic Pentru ca justiția socială să determine coeziunea indivizilor la nivel societal este dezirabil să fie atent analizate modalitățile de recunoaștere și recompensare a meritelor. Principiul meritocrației vizează aspectele legate de criteriile după care sunt selectate elitele sociale, menite să dezvolte reprezentări diferite asupra valorii, la nivel social. John Rawls a inclus în rândul criteriilor anterior menționate statusul, munca, banii, accesul la putere, libertatea, meritele, drepturile, nevoile

[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
ulterior comportamentul și acțiunile indivizilor. Prin urmare, satisfacția este generată de echitate, concept legat de justiția organizațională. Lipsa echității organizaționale determină injustiția organizațională, la fel cum lipsa echității sociale conduce la inechitate socială. În general, teoriile justiției organizaționale susțin principiul meritocrației conform căruia meritele indivizilor sunt de cele mai multe ori inegale, fapt ce impune recompensarea inegală a contribuțiilor individuale. Această inegalitate este realmente necesară pentru ca societatea să poată să-și asigure continuitatea. Condiția necesară se rezumă aici la existența unor criterii juste

[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
a se defini și a-și împlini aspirațiile. Justiția socială va determina la nivelul indivizilor o interacțiune bazată pe respect, iar injustiția va determina acțiuni care să reducă tensiunea, pentru a restabili echitatea. Dacă într-o societate nu primează principiul meritocrației, dacă societatea nu este justă, atunci apar efecte perverse care pot modifica bunul mers al lucrurilor. Prin urmare, echitatea este principiul care intervine în aprecierea justiției sau injustiției sociale. Bibliografie Adams, Stacy J., "Toward an Understending of Inequity", în Theoretical

[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342

în Ministerul Afacerilor Externe - Lucian Leuștean, care este istoric la Iași, unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei interbelice românești, Anton Niculescu, un om foarte cunoscut în universul ONG-urilor -, că trebuie să construim, chiar de la cărămizile de bază, meritocrația pe care să se înalțe viitorul acestei țări. Este vorba de oameni conștienți de valoarea lor și dispuși să investească această valoare în destinul unei națiuni, nu altundeva. Cu toții am avut experiența exteriorului, am fost expuși la cultură străină și

[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259

Recompensând meritul, avem, așa cum subliniază Alain Boyer (Boyer, 1995, p. 44), sentimentul că suntem aproape de ceea ce constituie valoarea reală a unui individ. Și totuși, termenul este polisemic. Vorbim despre competențe actualizate pe care le recompensăm (cazul examenelor), ceea ce ilustrează idealul meritocrației? Despre recunoașterea meritului de a depăși un handicap (situația „merituosului”)? Sau despre competențe de ordin moral (judecate În funcție de virtutea acțiunilor Întreprinse) (ibidem, pp. 38-51)? Nu știm Întotdeauna ce merite se cuvin recompensate. Însă argumentul lui Hayek este invalidat În principal

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]