212 matches
-
lungul secolelor (în afară de cazul unei distrugeri materiale) și sub toate latitudinile. "Opera de artă" dintr-o zi nu era astfel în ajun și va fi descalificată a doua zi: orfevreria, de exemplu, care a fost arta capitală a sciților și merovingienilor, dar și a micenienilor și a Evului Mediu timpuriu, este exclusă din actuala definiție legală a obiectului de artă în Franța (ca și bijuteriile și mobilierul). Însă fotografia e inclusă, ca și tapiseria (în ediție limitată). Eroare de o parte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale onomasticii romanești. Numele trebuie să fie semnificative, fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi asociative
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Amenințată, însă, imediat după înmormântarea lui Iisus, Maria a fugit în Galia, fiind adăpostită de o comunitate de evrei. În sânul acelei comunități s-au perpetuat descendenții lui Iisus și ai Mariei Magdalena, care nu sunt alții decât întemeietorii dinastiei Merovingienilor, clăditorii, deci, ai viitoarei Franțe! Rămâne un mister de ce Maria Magdalena, în loc de a fi cap al unei Biserici, s-a mulțumit doar cu a întemeia o dinastie. Totuși, Dan Brown înclină să creadă că timp de vreo trei veacuri creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
feminin. Astfel, "Iisus a fost primul feminist din istoria omenirii. El și-a dorit ca viitorul Bisericii sale să fie încredințat Mariei Magdalena"276. Și fiindcă "feminiștii" au fost persecutați ca eretici, mai ales după Niceea, un urmaș al dinastiei merovingiene, ducele Godefroi de Bouillon, a înființat în 1099 o confrerie secretă de tip masonic și religios numită Le Prieuré de Sion (Stăreția din Sion), al cărei principal scop a fost să salveze de sub ruinele vechiului templu de la Ierusalim documentele care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la râul Lech, din anul 955, a împăratului german Otto cel Mare . La ei, la apuseni, și să-i luăm de exemplu pe francezi, „ideea netedă a statului” cum spune Nicolae Iorga, a aprins atât de repede contur, deși francii merovingieni nu aveau, ca toți migratorii de altfel, nici o idee despre stat, cu cât lumea apuseană continuă direct instituțiile Imperiului roman de apus, cu sau fără aportul populațiilor germanice . Fortificațiile celților, galoromanilor ale francilor și francezilor, vechile cetăți romane întărite, castelele
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
crisi della tradizione comunale", în I ceti dirigenți nella Toscana del Quattrocento, Papafava, Florența, 1987, pp. 117-189. 10 După Donald Queller, The Office of Ambassador în the Middle Ages, Princeton University Press, Princeton, 1967, p. 3, nota 1, în epoca merovingiana termenul commissarius era interșanjabil cu cuvintele legatus, legatarius, nuncius și missus; pe de altă parte, François L. Ganshof, "Merowingisches Gesandtschaftswesen", în Aus Geschichte und Landeskunde. Forschungen und Darstellungen. Franz Steinbach zum 65. Geburtstag gewidmet von seinen Freunden und Schülern, Röhrscheid
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu majuscule retușate, în care flexibilitatea dată de linia curbă înlocuiește rigiditatea unghiurilor; după secolul al VII-lea și folosirea acesteia se va restrînge la titluri. Cursiva era scrierea rapidă rezervată redactării actelor, diplomelor, scrisorilor, arhivelor; ea invadează cartea epocii merovingiene, dar pătrunzînd în acest nou domeniu se va uniformiza și se va apropia de minusculă; tipurile cele mai cunoscute sînt cele de la Luxeuil și Corbie. Principala caracteristică a minusculei este că nu se mai înscrie între două linii, ci între
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în jos pînă la liniile extreme. În secolul al VI-lea, va pune în umbră celelalte scrieri, ajungînd uneori foarte asemănătoare cu unciala (atunci se va numi semiuncială). După căderea Imperiului Roman s-au dezvoltat scrierile naționale: scrierea vizigotă, lombardă, merovingiană, irlandeză, anglo-saxonă, dar, cu toată expansiunea acestora, minuscula carolingiană se prezenta ca un factor de unificare. Această scriere a luat naștere din alăturarea semiuncialei și a semicursivei, de la una împrumutînd claritatea și regularitatea, de la cealaltă agilitatea și suplețea. Născută în jurul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
inițiala ornată evoluează spre litera împodobită cu figurine, care se va dezvolta în epoca gotică. Aceasta nu mai transformă litera într-un motiv decorativ și simbolic; redevenită ea însăși, litera se mulțumește să servească drept cadru unei imagini. În perioada merovingiană, decorarea manuscrisului rămîne săracă, ornamentația cîștigă teren în defavoarea ilustrației, care se limitează adesea la inițiale și elemente marginale, iar manuscrisele frumoase sînt rare (Sacramentaire de Gellone). O artă originală trebuie căutată în Irlanda: caracterizată prin obișnuința de a lucra metalul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
orașul este locul privilegiat al schimburilor, atît intelectuale cît și materiale. Nu mai există nici cerere, nici ofertă, nici o organizație comercială de producție și de difuzare a manuscriselor. Ceea ce rămăsese din viața economică se refugiase în aglomerațiile rurale: în moșiile merovingiene și abații. Viața intelectuală se izola în aceste abații; bibliotecile și scriptoria lor satisfăceau nevoile comunităților respective, iar difuzarea scrierilor timpului nu ieșea deloc din circuitul închis al lumii monastice. De aceea este numită perioadă monastică această epocă a istoriei
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-lea. Evoluția ulterioară a tipurilor de scriere cunoaște, În linii mari, trecerea de la scrierea insulară la cea caro lină, de la carolină la gotică, de la gotică la umanistă (lăsînd deoparte scrieri de mai mică importanță sau cola terale, cum ar fi merovingiana, vizigotica, beneventana). Minuscula carolină, clară și precisă, s-a dezvoltat În mănăstirea St. Martin de Tours Încă de pe vremea abatelui Alcuin (cca 735-804), iar de acolo s-a extins În Întregul imperiu carolingian, fiind utilizată pînă la sfîrșitul secolului al
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
spre sfârșitul secolului, Franța își stabilizase irevocabil poziția internă și externă. În plan intern, regele, prin regulile sale autocrate, a reușit să sporească autoritatea Coroanei asupra bisericii și a aristocrației. Ludovic, având mereu drept simbol modul în care strămoșii săi merovingieni au reușit să pună bazele unui mare imperiu, nu a uitat niciodată care au fost și premisele ce au condus la decăderea lor: neimplicare în treburile statului, care era condus de consilieri, și trădarea Papei, care a încercat să preia
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
prea complicată a acestor patru regate, pînă la unificarea lor de către Clothar I în 588, coincide, însă, cu o creștere teritorială a "regatului francilor". Descendenții lui Clovis, care spun că se trag dintr-un strămoș legendar Meroveu (de unde numele dinastiei Merovingiene), anexează ținutul burgunzilor, își extind protectoratul asupra Turingiei, Saxoniei și Bavariei și pornesc, simultan cu recuceririle bizantine, expediții fructuoase către Veneția și Italia de Sud. După înfrîngerea lor și după moartea, la Vouille, a regelui lor, Alaric al II-lea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pînă la convertirea regelui Reccared (586) la ortodoxia romană; rezistența șefilor fostei aristocrații și nesupunerea ducilor vizigoți. Slăbit de neînțelegerile între clanurile aristocratice rivale, regatul vizigot nu va mai putea rezista, la începutul secolului VII, invaziei musulmanilor veniți din Maroc. Merovingieni și Pepinizi După moartea lui Clothar (563), moarte care restabilise temporar unitatea stăpînirii france (Regnum Francorum), trei regate s-au constituit în mod durabil: Austrasia, la est de fluviile Somme și Meuse, Neustria, între Somme și Loira, și Burgundia, înglobînd
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
este alipită regiunii tulusane și Septimaniei, sub autoritatea ducilor franci independenți. Armorica este pustiită de populațiile celte care fuseseră izgonite din Anglia de către anglo-sa-xoni: ei sînt bretoni și vor da țării numele lor. La începutul secolului al VIII-lea, teritoriile merovingiene se găsesc astfel reduse la regiunile situate între Rin și Loara. Ascensiunea în forță a aristocrației france este dublată de aceea a majordomilor, mari seniori care, în calitatea lor de șefi ai administrației, dețin, de fapt, în fiecare regat adevărata
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de douăzeci de ani, dregătoria palatului austrasian. Puterea pepinizilor stă în imensitatea și bogăția domeniilor lor dintre Rin și Meuse (în actualul Brabant), care le permite să întrețină războinici numeroși și fideli. O primă tentativă de a-i uzurpa pe merovingieni eșuează în 656, dar, începînd cu 680, Pepin, zis de Heristal, ia cu asalt puterea. Învingător al majordomului Neustriei la Tertry (aproape de Laon), el lasă, la moartea sa (714), cele trei dregătorii: ale Austrasiei, Neustriei și Burgundiei, fiului său natural
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
căror avînt e legat de alegerea pe care o fac regii barbari pentru instalarea capitalei lor: Rcims, Soissons, Orléans și Paris în Galia, Barcelona, Merida, Sevilla și mai ales Toledo în Spania, Pavia și Ravenna în Italia de Nord. Societatea merovingiană ca și cea a regatelor gotice, se situează în prelungirea celei a Imperiului tîrziu, instalarea barbarilor nefacînd decît să accelereze mișcarea care-i împingea demult pe cei slabi să caute protecția celor puternici. Aristocrația provincială, supraviețuind prăbușirii Imperiului, devine sprijinul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sale subzistența, regele trece de la o villa la alta, însoțit de garda sa personală și de aceia dintre fideli care au în grijă palatul: funcționarii și înalții ofițeri între care nu există încă o diferență clară. Cei mai importanți pentru merovingieni sînt referendarul, șef al scribilor și notar, șambelanul căruia îi este încredințată paza tezaurului, scneșalul și conetabilul, primul fiind mai mare peste servitori, cel de-al doilea peste grajduri, mareșalii, în sfîrșit, care se ocupă de cavalerie și de arme
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cel Pios, viața culturală cunoaște o anume înflorire, manifestată prin dezvoltarea școlilor, reforma clerului, renașterea unei arte oficiale a palatelor si bisericilor, în timp ce, în defavoarea latinei, limba "vulgară" și mai ales graiurile romane evoluează tot mai mult. Cînd, în 737, moare merovingianul Thierry IV, Carol Mar-tel, Majordom al Palatelor Austrasiei, Neustriei și Burgundiei, nu consideră necesar să-i caute un succesor în dinastia domnitoare. Se comportă ci însuși ca un suveran, Icgiferînd, confîs-cînd bunuri ale Bisericii, acordînd în scris protecție Sfîntului Bonifaciu
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
revolte, mai ales, ale ducilor de Aquitania, de Bavaria și de Alamania, care consideră puterea lor ca ilegitimă și încearcă să devină independenți. Pentru a-și marca intențiile, cei doi frați instalează pe tronul neocupat încă din 737, un nou merovingian, Childeric III. Această părere de rege nu-i împiedică nici să guverneze după bunul plac și nici să vorbească în capitulariile lor de "regatul lor". Urmînd exemplul tatălui lor, ei susțin cu întrega lor putere misiunea de evanghelizare a Sfîntului
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
regală, așa era bine sau nu?". Zaharia se pare că ar fi răspuns "că era mai bine să se numeasă rege mai departe cel care avea, decît cel care n-avea puterea regală". Împuternicit prin chiar asentimentul Papei, în timp ce ultimul merovingian dispare într-o mănăstire, Pepin se proclamă, în 751, rege al francilor și este uns, se pare, de însuși Sfîntul Bonifaciu. Regele francilor devine astfel, ca în vremurile biblice, alesul lui Dumnezeu. Ceea ce, însă, pentru istoria Europei este, fară-ndoială
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
putea lua ființă această idee, odată dispărută puternica personalitate în care ca se întrupase, în contextul foarte specific și precar, în același timp, al hegemoniei Regatului francilor? Guvernarea și administrarea Imperiului Mai consistent și mai bine organizat decît cel al merovingienilor, "Statul carolingian" este, totuși, departe de modelul roman. In zadar clericii se străduiesc să facă să renască noțiunea romană de respublica, adăugîndu-i pe aceea de creștinătate: Respublica Christiana, asociind ideea de bun public cu cea de apărare a religiei; monarhia
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Franța, Germania, Italia se nasc, astfel, din ruinele construcției statale ivite de pe urma alianței tronului Sf. Petru cu cel al puterii france. Imperiul Carolingian este mort. Începe istoria Europei feudale. Economia și societatea în epoca carolingiană Ca și cea de pe vremea merovingienilor, economia epocii carolingienc rămîne profund agrară, în această privință există prea puține diferențe față de secolele al VII-lea și al VIII-lea. Tehnicile agricole rămîn, în mare parte, neschimbate. Hamul pe gît nu permite animalelor de tracțiune, prea puțin robuste
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
trebuia să rezerve Bisericii a zecea parte din recolta sa), iar Ludovic cel Pios decide să împartă bunurile abațiale în două: un lot rezervat folosinței exclusive a abatelui, celălat întreținerii comunității și mănăstirii. Pentru a reinstala disciplina, foarte tolerantă sub merovingieni, s-a recurs la o reformă a clerului: substituire a arhiepiscopiilor metropolelor dispărute, autoritate a episcopului extinsă asupra întregului cler al diocezei, eliminare a prelaților scandaloși, înlocuiți cu un personal mai bine format și moralmente ireproșabil, regrupare a preoților din
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Aniana etc. Punerea în aplicare a acestor reforme, chiar și a celor care vizau formarea unor mai buni administratori, trecea prin dezvoltarea instrucțiunii clericilor și, deci, printr-o restaurare a culturii. Sarcina nu era chiar ușoară, căci, la sfîrșitul perioadei merovingiene, asistăm, în acest domeniu, ca și în multe altele, la o dezintegrare într-o parte largă a Galiei france a tot ceea ce se dobîndise în perioda precedentă. Pentru a ridica nivelul cultural al clericilor, a trebuit să se facă apel
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]